Printre acordurile militare ruso-ucrainene suspendate de Rada de la Kiev, unul se referă la tranzitul de trupe, echipamente militare şi furniturilor către regiunea transnistreană. Ion Leahu, fost membru al Comisiei Unificate de Control, spune că acum Federaţia Rusă are două opţiuni: fie să-şi retragă trupele din Transtnistria, acceptând şi modificarea formatului de pacificatori, fie să negocieze cu Chişinăul un coridor aerian, deşi nu-şi imaginează cum acesta ar putea accepta.
Europa Liberă: Ar putea Chișinăul oferi Aeroportul din Chișinău pentru aceste rulaje?
Ion Leahu: „Aeroportul din Chișinău poate oficial să prezinte posibilitatea de a circula doar angajaților, ofițerilor și soldaților din trupele pacificatoare. Pentru noi Armata a 14-a este o ilegalitate absolută, exact așa și Aeroportul din Tiraspol conform normelor internaționale este ilegal și el nu poate fi utilizat. Deci, singura soluție pentru ei e ca, în baza Acordul din anul 1992, pacificatorii - cele 383 de persoane din efectivul aflat legal aici - să ceară, să solicite ca noi să le acordăm posibilitatea ca ei să se deplaseze înapoi. Atâta timp cât noi nu am abandonat Acordul din anul 1992 și operațiunea de pacificare are loc, noi suntem obligați să acordăm asistența în asigurarea prezenței efectivului.”
Europa Liberă: Dar sub acest paravan ar putea să intre și alte transporturi?
Ion Leahu: „Da, foarte corect. Înseamnă că pentru asta trebuie încă odată de revenit la Comisia Unificată de Control ca ea să obțină de la ruși strict listele persoanelor - 383 de persoane, începând cu fiecare soldat și terminând cu colonelul, comandatul și de urmărit strict - au ieșit douăzeci, douăzeci au intrat, au intrat douăzeci, douăzeci trebuie să iasă - și numai din această listă să fie lăsați. Pe cănd militarii din care se constituie grupul operativ al trupelor ruse, adică Armata a 14-a, formal Chișinăul nu are dreptul să le permită să circule încolo și încoace, excepție fac ieșirile.”
Europa Liberă: De ce ziceți formal?
Ion Leahu: „De aceea că în principiu ei, dacă încă ar pleca ca cetățeni ai Federației Ruse care se află acolo în deplasare, mă rog, s-ar mai închide ochii. Dar când ei pleacă ca militari, neapărat trebuie să fie pusă întrebarea: da ce ai căutat tu acolo, cu ce ocazie ai fost acolo?”
Europa Liberă: Și acești militari până acum pe unde ajungeau la destinație?
Ion Leahu: „Prin Ucraina, prin Odesa.”
Europa Liberă: Ce va fi mai departe, dle Leahu, cum credeți că va evolua subiectul ăsta?
Ion Leahu: „Destul de complicat. Am analizat ceva informații din presă și am văzut că rușii foarte mult mizează pe aceea că totuși vor reuși să destabilizeze situația aici, în Republica Moldova, și să aducă la conducere altă guvernare. Miza rușilor este pe schimbarea guvernării în Republica Moldova și în Kiev. Clar că pe dânșii i-ar aranja mult mai mult în Kiev, dacă în Kiev ar reveni cineva din oamenii lor. Dar ar putea și cu ajutorul Moldovei să facă ceva.
La urma urmei, ar putea să încheie un Acord special, care, într-o măsură oarecare, ar permite sau folosirea Aeroportului din Tiraspol, sau folosirea navelor civile de rută care ar veni la Chișinău, și atunci Ucraina ce o să facă? Dacă îi navă de rută, nu au încotro.”
Europa Liberă: Până la urmă asta ar fi o șmecherie?
Ion Leahu: „Da, o șmecherie, ei toată viața au trăit cu șmecherie și cu încălcarea legislației.”
Europa Liberă: Acum eu înțeleg că, într-o variantă proastă, cam așa ar arăta lucrurile. Și în varianta bună?
Ion Leahu: „Nu se exclude că s-ar putea ajunge la modificarea formatului, adică să modifice formatul de pacificatori, să scoată trupele militare, să rămână aici cu polițiștii, cu observatorii civili. Dar asta se discută deocamdată doar la nivel de opinii a unor persoane care nu au niciun fel de putere de decizie.”
Europa Liberă: Mai degrabă asta se va întâmpla, sau mai degrabă alt scenariu, din cele despre care Dvs. vorbeați mai sus?
Ion Leahu: „Pornind de la situația actuală, de la faptul că totuși sancțiunile europene s-au strâns bine în jurul gâtului rușilor, eu nu exclud că rușii poate să meargă la ceva similar, poate nu întocmai cum am spus eu, dar cel puțin să evacueze de aici rămășițele Armatei a 14-a și eșaloanele cu muniție.”
Europa Liberă: Dvs. sugerați că s-au copt premizele de o mișcare de asta?
Ion Leahu: „Da, rușii sunt foarte și foarte vulnerabili sub aspect financiar. Doar o singură deplasare a unui avion IL 76 militar este destul de costisitoare. Iar Armata lor pe care o au ei aici, undeva în jur de două mii de persoane, plus tehnica, plus multe altele, ar avea nevoie de cam un avion pe săptămână. Cel puțin, dar poate și mai mult. Acest lucru nu o să le fie lor deloc convenabil.”
Europa Liberă: Ce credeti despre Potențialul exploziv al deciziei Kievului de a sista transporturile respective?
Ion Leahu: „Mai mult decât este eu nu știu ce poate să fie. Ucraina e în stare de război, Acordul de la Minsk nu se respectă, armistițiul este încălcat și încălcat grav. Cel mai strașnic ce ar putea să fie, în principiu, asta nu ține atât de schimbarea situației. Dar ar putea fi provocate anumite lucruri care să facă victime. Rușii ar putea să meargă la o aventură, să trimită o navă de transport militară, ca ucrainenii să o doboare. Iată asta ar fi o tragedie.”
Europa Liberă: Acum despre răspunsul Chișinăului. Cum ar putea el profita? Și ar fi o concesie din partea Chișinăului dacă ar permite folosirea spațiului său aerian pentru Armată pe care o consideră o mare amenințare pentru ea?
Ion Leahu: „Depinde în ce mod. Dacă, de exemplu, ei ar merge la aceea ca să permită circulația în ambele direcții, asta ar fi nu o concesie, asta ar fi o trădare, asta ar fi o lașitate nemaipomenită pentru care Chișinăul ar trebui alungat din toate structurile internaționale. Ucraina a mers la un pas destul de dur, a abandonat acordurile internaționale anume pentru a impune Rusia ca să ia niște decizii în favoarea Republicii Moldova. Chiar să extragă de aici trupele. Iar noi, nați-o bună, că le permitem să circule încolo și încoace, adică practic neutralizăm această decizie? Nu se poate.
Eu nu cred că actuala guvernare o să meargă la asemenea prostie, porcărie chiar, aș spune eu. Dacă rușii acceptă să meargă pe modificarea formatului, să extragă de aici armamentul, OSCE ar organiza din nou un club de susținători și toate donațiile care se vor aduna, o sumă de bani, ar putea fi folosite pentru transportarea a zeci de vagoane. Timp de un an de zile, tot armamentul de la Colbasna ar fi evacuat, expediat în Rusia, concomitent și Grupul Operativ de trupe ruse, dar din urma lor și pacificatorii. Și atunci ar fi extraordinar.”