Drumul de lîngă blocul nostru avea multe găuri, era parcă bombardat de avioane. Locatarii de multă vreme se întrebau cînd oare va fi el reparat.
Ei bine, marţi dimineaţa au apărut nişte lucrători, niţel apatici, care au cîrpit drumul şi au astupat toate găurile. S-au bucurat locatarii? Da, au fost oameni bucuroşi, dar şi voci cîrcotaşe au răsunat.
Un vecin de-al meu a constatat cu un soi de acreală că gropile au fost astupate în ajunul alegerilor de duminică: „Păi, ăştia ne cred proşti sau ce naiba? De ce nu au reparat drumul acum cîteva luni? De ce au făcut-o înaintea alegerilor? E limpede de ce!”
Un alt vecin a spus cu convingere că munca a fost făcută de mîntuială, că asfaltul nou n-o să ţină multă vreme: „Pînă la alegeri o să ţină, dar peste un an o să fie ce a mai fost…”
Un omulean şi-a amintit că drumul cu pricina a mai fost cîrpit o dată, tot în ajunul unor alegeri, şi apoi gropile au reapărut.
Toţi însă au fost de acord că înlăturarea gropilor nesuferite chiar şi pentru o vreme e un lucru bun.
„Dacă ar fi mai des alegeri, dacă ar fi alegeri o dată la 4-5 luni, ar fi drumul nostru mereu perfect!” a constatat visător unul dintre vecinii mei. Toată lumea a consimţit.