În RM nu e ca pe alte meridiane. În RM, concurenţilor electorali tare le mai place să vină la întîlnirile cu cetăţenii însoţiţi de cîntăreţi. Şi de cele mai multe ori melodiile vedetelor recente, cu voci catifelate, sînt ascultate cu mai multă plăcere decît promisiunile politicienilor.
Să reflectăm niţel, stimaţi ascultători. Vasăzică, vine un ditamai candidat să le vorbească oamenilor despre planuri, despre cum vrea să le facă viaţa mai frumoasă. Candidatul acela e doldora de idei şi de soluţii. El ştie cum şi ce să facă, el ştie care sînt aşteptările oamenilor! El vine cu proiecte frumoase, proiecte care vizează cotidianul oamenilor. Prin urmare, oamenii îl vor asculta cu gurile căscate. Şi de ce mai e nevoie de cîntece şi distracţie? Parcă nu se poate discuta cu alegătorii fără melodii? De ce conversaţia dintre candidat şi alegător trebuie să se desfăşoare pe un fundal muzical? Alegerile sînt o chestie serioasă sau un prilej pentru veselie?
Există părerea că masele nu ar veni să discute cu candidaţii dacă aceştia nu ar fi însoţiţi de vedete recente. De aceea, politicienii trebuie să le plătească bani cîntăreţilor. E adevărat că melodiile atrag oamenii, dar dacă tu ai proiecte serioase, dacă eşti un colos al primenirii, mai ai nevoie de fundal muzical-artistic?
Mai există şi o altă părere. Că politicienii şi vedetele recente au nevoie unii de alţii, că fără onorariile candidaţilor, vedetele ar duce-o rău. Că e aşa, că e altfel, eu unul sînt descumpănit şi niţel dezgustat ori de cîte ori văd promisiuni electorale pe fundal muzical.