La exact șase luni de la preluarea mandatului de președinte al României, Klaus Iohannis a venti în Parlament pentru a prezenta Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Discursul lui Iohannis, la fel ca și documentul pe care îl propune, de altfel, nu a atins liniile de forță ale situației actuale interne și externe. Președintele român a vorbit mai degrabă în lozinci, indicând doar prin ricoșeu care sunt chestiunile care trag țara înapoi. Nu a numit, însă principalii inamici: corupția din interior și Rusia care destabilizează regiunea în mod programatic.
În textul Strategiei Naționale de Apărare a Țării, ambele riscuri sunt prezentate succint. Nu rezultă din această Strategie pe următorii patru ani nici care sunt obiectivele clare ale României, cu excepția unui buget de minim 2 la sută pentru Apărare și nici care sunt riscurile militate. Cu toate că dinspre Moscova au fost amenințări explicite la adresa României, Strategia face referiri generale, ca și cum s-ar pregăti o refacere a relațiilor bilaterale româno-ruse. La fel, în ceea ce privește corupția, descrisă la capitolul „vulnerabilități”, dar fără accentuarea efectelor negative care pot apărea la nivelul securității naționale, din pricina implicării atâtor oficiali de nivel înalt în cazuri penale.
Totuși, în finalul discursului său, Iohannis a făcut o legătură, tot indirectă, cu dosarele premierului Victor Ponta, care este acuzat de procurori în mai multe cazuri, refuzând să-și dea demisia de onoare. „Comportamentul fiecăruia dintre noi implică o țară întreagă”, a spus Klaus Iohannis, adăugând că „fiecare gest are consecințe și impact publice” și că „indiferent cât mai rezistă unii acum”, România se află „pe drumul spre modernizare, pentru că asta își doresc oamenii”.
Klaus Iohannis a precizat astăzi de la tribuna Parlamentului că pasul următor, după adoptarea Strategiei – votul e prevăzut pentru mâine - ar fi construierea unui cadru legislativ funcțional care să introducă mai multă claritate”. „România puternică în Europa și în lume, acesta este viitorul pe care îl construim și viziunea pe care am întemeiat Strategia” a clamat președintele, adăugând că România ar trebui “să renunțe la mize mici pe subiecte mari”
„O Românie puternică în Europa şi în lume” este titul sub care președintele a pus Strategia Națională de Apărare a Țării. Textul Strategiei se află, însă, în contrast puternic cu acest deziderat, încă de la lista care enumeră interesele naționale de securitate ale României. „Garantarea caracterului național, a suveranității, independenței, unității și indivizibilității statului” și „apărarea intergității și inalienabilității teritoriale” se află printre primele „interese”, ca și cum cineva s-ar pregăti să pună semnul întrebării existența României ca stat independent. Acest lucru nu rezultă, totuși, din capitolul referitor la riscuri, amenințări și vulnerabilități.
În ce privește obiectivele, dincolo de capacitatea de apărare a țării, de înlăturarea deficiențelor care afectează buna guvernare sau de promovarea identității naționale, Strateiga vorbește și despre „susținerea parcursului european al R. Moldova”. La capitolul „riscuri” apare „instabilitatea regională” care „limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice, cu precădere a celor privind susținerea parcursului european al R. Moldova”, dar și soluționarea conflictelor înghețate, asigurarea securității energetice, protejarea comunităților românești și activităților economice la Marea Neagră.
Cum va reuși România să rezolve multitudinea de riscuri, amenințări și vulnerabilități? Strategia Națională de Apărare vorbește despre predictibilitate, consolidarea capacităților de apărare, inclusiv prin folosirea mecanismelor NATO, dar și aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, refacerea cadrului instituțional din domeniu, interconectarea instituțională sub umbrela Consiliului Suprem de Apărare a Țării.