Începînd cu acest an, Germania a instituit o nouă sărbătoare neoficială. Ziua izgoniţilor şi a refugiaţilor. Guvernul federal a stabilit ca data solemnităţilor dedicate acestei zile să fie 20 iunie. Data se suprapune cu Ziua Internaţională a Refugiaţilor, stabilită de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).
Sub această umbrelă se încadrează şi milioanele de germani care în urmă cu 70 de ani s-au refugiat din ţări răsăritene spre vest sau care în urma războiului au fost izgoniţi din Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia. Din această stare de fapt derivă şi denumirea Bund der Vertriebenen – Uniunea Izgoniţilor Gemani – care cuprinde diferitele organizaţii şi asociaţii ale etnicilor germani, stabiliţi în Germania occidentală. Inclusiv cei din România, Basarabia, Bucovina şi Dobrogea.
În anii postbelici, Uniunea Izgoniţilor s-a opus cu vehemenţă recunoaşterii frontierelor stabilite, ceea ce în Polonia, de exemplu, fusese taxat drept revanşism. Piedicile politice venite din partea „izgoniţilor” a frînat procesul de reconciliere germano-polonez şi germano-cehoslovac, dar nu l-a împiedicat.
După unificarea celor două Germanii, organizaţiile izgoniţilor au continuat să formuleze revendicări, privind restituirea unor bunuri confiscate, respectiv abolirea decretelor emise în Cehoslovacia, în urma cărora s-a efectuat epurarea etnicilor minoritari germani. Sub preşedinţia noului lider al izgoniţilor, Bernd Fabritius, originar din România, linia politică generală conservatoare a fost mult atenuată.
Cu prilejul festivităţilor Zilei refugiaţilor, care s-au desfăşurat la Berlin, au fost lansate apeluri la solidaritate cu toţi refugiaţii. Apelurile au venit din partea ministrului de interne şi preşedintelui federal, Joachim Gauck, şi pot fi interpretate ca o chemare către cei care consideră că „izgoniţii” ar trebui trataţi ca o categorie privilegiată. Asta doar pentru că sunt etnici germani. O instrumentalizare politică a fenomenului pribegiei este neavenită şi contraproductivă. Cetăţenii germani, în general, trebuie să dovedească în continuare că sunt primitori. Asta în pofida unor greutăţi – a declarat ministrul de interne.
În acest sens s-a pronunţat şi preşedintele Gauck, care a cerut cetăţenilor să dea dovadă de înţelegere faţă de oamenii care se află într-o situaţie dificilă şi au fost nevoiţi să-şi părăsească ţinuturile natale.
Tot Gauck a precizat că stabilirea unor refugiaţi în Germania constituie pentru cei salvaţi din valurile Mării Mediterane o şansă de supravieţuire alături de germani, cărora le-a amintit că milioane dintre ei fuseseră într-o situaţie similară.
Festivităţi, precum este cea instituită acum, în nici un caz nu trebuie transformate în relativizări istorice, a opinat editorialistul ziarului „Jüdische Allgemeine Zeitung”. Ziarul avertizează faţă de tendinţa nedepăşită a unor reprezentanţi ai Asociaţiei Izgoniţilor de a trece sub tăcere cauzele care au declanşat, de fapt, valul de refugiaţi germani din estul Europei. Chiar dacă nu toţi etnicii germani au fost susţinători ai lui Hitler, ceea ce a urmat după război, nu poate fi privit doar din perspectiva izgonirilor. O mare parte dintre germanii izgoniţi, subliniază ziarul, „a susţinut sistemul nazisto-terorist şi era la curent cu prigonirea şi anihilarea populaţiei evreieşti”. „Majoritatea”, conchide ziarul, „şi asta trebuie reamintit mereu, era compusă din făptaşi şi nu din victime.”