Aşadar, au mai trecut nişte alegeri. E de presupus că multă lume are acum un sentiment de uşurare. S-au stins pentru o vreme vocile ritoase şi agresive ale multor indivizi implicaţi în campanie. Cred că pentru oamenii cu discernămînt şi cu bun-simţ de aici sfîrşitul alegerilor e un motiv de bucurie. Aceşti oameni pot să spună că au scăpat de alegeri. Au scăpat de gălăgie şi de vorbă fără rost.
De la 1991 încoace Moldova a avut parte de muuuuuulte alegeri. Cîtă energie s-a consumat în campaniile electorale! Păi, cu energia asta se putea răsturna munţi! Se putea făuri un Eldorado! În realitate, s-a făcut un fleac. De aceea, multă lume a îmbrăţişat absenteismul. Că votezi, că nu votezi, că învinge unul, că învinge altul, lucrurile în plan social rămîn la fel de triste.
Alegerile din Republica Moldova schimbă doar personajele de pe piscurile puterii şi, poate, vectorul geopolitic al ţării. Dar problemele cotidiene rămîn aceleaşi. Corupţia, hoţia, evaziunea fiscală, decăderea morală fac ravagii sub toate guvernările şi indiferent de sloganurile conducătorilor.
Mai sînt oameni aici care mai cred în schimbarea adusă de alegeri. O schimbare reală ar însemna însă cel puţin pedepsirea marilor făcători de mişmaşuri. Cum pedepsirea asta nu are loc, ar fi mai bine să lăsăm la o parte discursurile demagogice despre schimbare. Ea deocamdată rămîne un deziderat, un vis frumos…