Alegerile locale au trecut și oamenii cărora le pasă de Moldova se întreabă dacă mesajul lor a fost înțeles, dacă politicienii au tras concluziile juste. Pe 28 iunie, la Chișinău, dar și în alte localități importante în care s-a desfășurat turul II de scrutin, cum ar fi Soroca, Cahul, Ungheni, Hâncești ș.a., moldovenii au votat pentru exponenții partidelor democratice, reconfirmându-și încrederea în păstrarea cursului pro-european. Dovada că voința alegătorilor a fost recepționată ar fi ca partidele pro-europene să înceapă, neîntârziat, constituirea unei noi majorități parlamentare și instalarea unui guvern eficient. De altfel, apeluri la crearea unei coaliții de guvernământ democratice au fost lansate în spațiul public între cele două tururi de scrutin și chiar în seara zilei de 28 iunie, după ce a fost cunoscut câștigătorul alegerilor din Chișinău.
Vitalie Ciobanu
Se pare însă că vom intra într-un „thriller” al discuțiilor și tratativelor, la care am tot asistat în ultimii ani, când cei chemați să facă alianța pro-occidentală (PLDM, PDM și PL) se vor șicana reciproc, amânând investirea guvernului. Mihai Ghimpu, liderul PL, cu moralul întărit după a treia victorie la Chișinău a lui Dorin Chirtoacă, vrea asigurări că PLDM și PD vor crea alianța guvernamentală numai cu participarea liberalilor, că nu se vor purta în paralel discuții secrete cu alte partide. Asta pentru că liberalii, după expresia lui Ghimpu, „nu mai vor să fie folosiți”. Mai mult, liderul liberal optează pentru așa-zisa variantă zero, invocă formula de la aeroport, convenită în prezența emisarilor occidentali, care presupunea și invitarea unui procuror european, imun la jocurile de interese locale. Are și niște recomandări personale: primul-ministru trebuie să fie o personalitate puternică, un om cinstit, cu verticalitate, nu o marionetă a partidului și a șefului partidului din care provine. Frumoasă idee, dar să vedem pe cât de realizabilă!
Cerințele lui Mihai Ghimpu nu cred că vor trezi entuziasmul celorlalți parteneri de dialog. Liberal-democrații sunt cei care trebuie să propună persoana premierului și mulți se gândesc la varianta fericită când acest post ar fi ocupat de respectata și mult-apreciata ministră a Educației Maia Sandu. Partenerul cel mai „enigmatic” al negocierilor ce stau să înceapă este, ca de obicei, Partidul Democrat, unde a revenit în prim-plan Marian Lupu, președintele „de jure” al formațiunii, deși toată lumea, când se referă la PD, preferă să vorbească de omnipotentul Vlad Plahotniuc, ca despre liderul din umbră al formațiunii, „omul cu veto” de după întâlnirea de la aeroport, cum bine ne aducem aminte.
Demararea negocierilor pentru formarea coaliției, între cele trei formațiuni, la care s-ar putea adăuga și PPEM-ul lui Iurie Leancă, este forțată într-un fel și de inițiativa comuniștilor, care prin vocea președintelui lor Vladimir Voronin, propun un dialog politic la masa rotundă și instaurarea unui guvern tehnic, de specialiști, pe care să-l susțină formațiunile parlamentare, dar fără a-l influența politic. Inițiativa lui Voronin pare una cu totul utopică, pentru că în condițiile de azi, cu partidele și cu liderii săi pe care i-a tot „rotit” la guvernare, Moldova nu poate avea un guvern tehnocrat. Ar însemna ca partidele care au câștigat alegerile să renunțe la niște pârghii ale puterii. În plus, nu e nici un secret, politicienii moldoveni doresc să-și apere și niște interese economice.
La rândul său, Igor Dodon, liderul socialiștilor, a respins inițiativa pacifistă și „conciliantă” a lui Voronin, spunând că acesta își are propria agendă, mai precis: se teme că va fi scos din „alianța minoritară” care a funcționat până acum între PD, PLDM și PCRM. Dodon vrea în continuare alegeri anticipate care vor da o nouă majoritate și un alt curs de dezvoltare Moldovei, întrucât cel pe care merge țara este, în opinia sa, profund greșit.
Lunga perioadă de negocieri și incertitudine care se anunță este foarte periculoasă. Contextul general s-a agravat. Să nu uităm și de partidul condus de Renato Usatîi, o formațiune populist-anarhistă, care promite dreptate cu ghiotura, „mană cerească” și închisoare pentru hoți. Acest partid, deși nu are reprezentare în parlament, a obținut un scor neașteptat de bun în alegerile locale. Nordul republicii și orașul Bălți au căpătat culoarea partidului lui Renato. Comratul, de asemenea. Intrarea într-o rundă interminabilă de negocieri la Chișinău, aidoma unei nesfârșite alergări pe cerc, în care partenerii se pândesc și sabotează reciproc, trăgându-și unii altora „plapuma” avantajelor, îi vor oferi lui Renato prilejul unor atacuri și campanii populiste, mai ales că economia e în declin, finanțarea externă s-a oprit, vom avea scumpiri și probabil nemulțumiri sociale.
Emisarii europeni care mai au curajul și răbdarea să ne viziteze, dar și ambasadorii occidentali acreditați la Chișinău, aruncă sentințe fără drept de apel, demolatoare, la adresa clasei noastre politice, ale căror moravuri au spulberat „povestea de succes” moldoveană. „Bruxelles-ul nu se poate baza pe platformele pro-europene ale unor partide, într-un mediu dominat de corupţie profundă, în care angajamentele politice şi ideologice ajung în umbra îmbogăţirii personale şi unde mâna cleptocratică a regimului rus este în apele sale”, afirmă și Vytis Jurkonis, directorul biroului Freedom House de la Vilnius, într-o analiză a stărilor de lucruri din Republica Moldova. Cu aceste aprecieri, europenii nu fac decât să confirme percepțiile moldovenilor: interesul public pare să fie ultimul lucru care îi „doare” pe politicienii de la Chișinău, de la putere sau din opoziție, politica moldovenească a devenit, în ochii celor mulți, o școală a cinismului și egoismului exacerbat.
Dar am și o veste bună pentru „aleșii” noștri: la cât de jos au coborât ei ștacheta standardelor politice în Republica Moldova, orice pas înainte, orice dovadă de minimă responsabilitate, cum ar fi instaurarea rapidă a unui guvern decis să facă reforme, le poate remedia imaginea șifonată. Credeți că mai putem conta pe rațiunea politicienilor moldoveni?