Embargoul rusesc, reorientarea spre piața Uniunii Europene (cu cerințele ei diferite), toate i-au afectat pe agricultori în ultimii ani. Dar odată cu începutul sezonului de recoltare a fructelor şi legumelor, reapar la suprafață problemele mult mai vechi cum sunt fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor agricole sau lipsa infrastructurii post-recoltare. La care, cred unii agricultori, s-ar adăuga rolul nefast al angrosiștilor.
Există soluții noi la probleme vechi? O relatare semnată de Valentina Basiul
Fermierii sunt puşi la primele încercări când se coc cireşile vişinile şi piersicile, considerate şi cele mai sensibile fructe. Marea majoritate a proprietarilor de livezi nu deţin însă frigidere sau alte spaţii de depozitare cu regim de răcire, prin urmare singura soluţie pe care o au e ca în regim de urgenţă să-şi ducă marfa la piaţă.
Unii merg ei înşişi prin târguri în căutare de cumpărători, alţii apelează la angrosişti. Vera Axentii din satul Burlacu, raionul Cahul, face parte din prima categorie. Ea cultivă de zece ani piersici, pe un hectar şi 15 ari, şi spune că în fiecare an, zi de zi merge la piaţă la Cahul.
„Dacă să vină să le ia, ştiţi că e tare ieftin: 4-5 lei şi le aleg pe cele mai mari. Toată vara ne chinuim. Munca noastră nu o răsplătim, totul merge pe chimicale, lucrări. Avem ocupaţie. Realizarea pe noi mai mult ne omoară. Vreo câţiva ani în urmă nu ştiu unde le mai duceau, ni le luau de pe piaţă realizatorii. Mergea mai bine”.
Vera Axentii spune că toţi ţăranii din zona Cahulului procedează astfel. La părerea sa, după distrugerea colhozurilor oamenii sunt neîncrezători în ideea cooperării, dorind să rămână fiecare stăpân, cu toate că munca pe cont propriu în asemenea condiţii i-a făcut pe unii să taie după câţiva ani livada. Ea afirmă că ţăranii trebuie educaţi şi îndrumaţi să gândească şi alte soluţii.
Mihail Matarin de la Olăneşti, Ştefan Vodă, îşi aduce fructele la piaţa angro de la Chişinău. El spune că vinderea persicilor cu kilogramul este mult prea istovitoare, aşa că odată la 3-4 zile aduce câteva sute de kilograme în capitală. Recunoaşte că nici această variantă nu e cea mai bună, dar alta nu are de vreme ce nu poate încărca el singur un tir de pe cele 4 hectare pe care le deţine. Potrivit lui Mihail Matarin, în satul lui, Olăneşti, ar fi imposibil să aduni o cantitate mai mare şi uniformă de fructe în eventualitatea unui export.
„Fiecare cu sotele lui, la care piersicii sunt mai mărunţele, la care sunt mai măşcate că chiar să vină o fură n-are cine s-o încarce cu un product ca el să fie ales de o mamă, de un calibru, frumos, de un soi. Dacă undeva să se vândă mai pe de parte, trebuie să fie un soi-două, trebuie asociaţii mari, care să aibă 20-30-50 de hectare, dar să cauţi de la Vasilică de la bombonică să-ţi aducă 200-300 de kile să încarci tirul. Să duci piersici în Europa în asemenea condiţie este o adevărată nebunie”.
Preşedintele Moldova-Fruct, Vitalie Gorincioi spune că cele mai multe frigidere sunt în zona de nord, cunoscută ca fiind una mai înstărită, pe când la sud aceasta infrastructură lipsește. În plus, în raionale de sud suprafețele sunt mai fărâmițate, respectiv sunt foarte mulți proprietari şi soiuri. Gorincioi a spus că în ultimii ani a vizitat, împreună cu grupuri de fermieri, mai multe țări europene şi s-au convins că altă soluție decât asocierea nu există, doar astfel vor putea apărea frigiderele, iar fructele nu vor ajunge la intermediari.