Chile a făcut un turneu de mare ambiție și a cîștigat Copa America, prima competiție a fotbalului sud-american. Deși susținută, acasă, de un public formidabil, Chile nu era marea favorită. Cu Brazilia în refacere prelungită, Copa America părea inevitabil un trofeu la dispoziția Argentinei. Chile și Argentina au jucat finala și finala a confirmat două tendințe constatnte: mai întîi maturizarea unei Naționale chiliene plină de talent și doi marele impas moral al Naționalei argentiniene. Chile anunța de mult o ascensiune notabilă. Cu Vidal și Sanchez, Valdivia, Medel, Bravo și și Vagas răspîndiți la cluburi mari în toată lumea, Chile a format un nucleu solid care a crescut de la sezon la sezon. Chilienii au mai avut naționale de marcă dar acum au făcut saltul pentru că au găsit rețeta potrivită cu stilul chilian. Foarte mari alergători, puternici și mereu pozitivi psihic, fotbaliștii chilieni au fost excelent crescuți de antrenorul Jorge Sampaoli. Culmea, Sampaoli e argentinian și a reușit să demonstreze în Chile ce n-a reușit acasă. Argentina a intrat în a doua mare finală recentă, așa cum a intrat în finala Cupei Mondiale de anul trecut. Asta înseamnă: condusă de Lionel Messi. În rest, lotul stelar al Argentinei a jucat mediocru. Finala a intrat rapid în blocaj. Chilienii au alergat pînă la epuizare și au oprit Argentina. Messi a făcut, la fel ca la Cupa Mondială, o finală stinsă. În ultimele minute, Argentina a ratat incredibil și eșecul a venit imediat. Apăsați de un meci în care erau mari favoriți, argentinienii au executat foarte prost penaltiurile de departjare. Chilienii au rămas calmi și Sanchez a reușit, chiar, la penaltiul decisiv, o execuție uluitoare. Chile a confirmat total. Problema e Argentina.
Epoca Messi continuă cu eșecuri în momentele decisive. Problema e evidentă și, poate, fără rezolvare. La Națională, Messi nu are serviciul median pe care i-l asigură mijlocașii Barcelonei și ia prea mult pe cont propriu. Asta coboară nivelul de joc al celorlalți și Argentina joacă vădit dezechilibrat. Blocajul reciproc asigură o nervozitate care compromite toate momentele cheie. S-ar putea ca Messi să rămînă în postura curioasă a celui mai mare jucător al lumii fără trofee la națională. Frustrarea lui Messi e evidentă. Imediat după finală, Messi urma să primească trofeul pentru cel mai bun jucător al turneului. Asta ar fi repetat spectacolul deprimant de la Cupa Mondială, unde Messi a trebuit să defileze cu același trofeu fără sens, în timp ce germanii ridicau Cupa Mondială. A fost prea mult și, după un schimb de replici scurt, trofeul a fost retras discret de la festivitatea de premiere. Noua umilință a dat naștere specualțiilor care sugerează că Messi ar urma să se retragă de la Națională sau chiar să plece de la Barcelona. E greu de crezut că legătura cu Barcelona se va rupe. Plecarea de la Națională e mai plauzibilă. Puțină lume bănuiește că, în Argentina, Messi nu e chiar un idol. Messi a plecat foarte devreme din Argentina și a jucat practic tot timpul în Spania. Însă despărțirea de Națională ar provoca un scandal național, așa încît e de crezut că Messi și Argentina vor continua fără entuziasm mariajul.