Nu se va repeta probabil niciodată îndeajuns că Uniunea Europeană a fost creată pe ruinele celui de-al Doilea Război Mondial și că „părinții fondatori” ai Europei doreau în primul rând să facă imposibil un alt război în Europa. De aceea s-a început prin punerea în comun a industriilor cărbunelui și oțelului celor doi inamici care au fost Franța și Germania.
Din cele șase țări fondatoare, trei: Belgia, Olanda și Luxembourgul au format de la început o entitate aparte, Beneluxul, eliminând granițele interne. Luxembourgul, de altfel, nu a avut niciodată monedă proprie, folosind, până la introducerea euro, moneda Belgiei, francul belgian.
Modelul Beneluxului s-a extins la întreaga Comunitate Europeană, devenită după tratatul de la Maastricht, din 1992, Uniunea Europeană.
Schimbările de generații au făcut să se estompeze ceea ce era unic, nou și îmbătător în suprimarea controlului la frontiere și introducerea liberei circulații. Spania lui Franco, Portugalia lui Salazar, Grecia coloneilor încă impuneau o viză călătorilor din restul Europei. Generațiile de azi nu mai simt ce înseamnă, ca francez de pildă, să faci coadă la ambasada Spaniei pentru o viză.
Chiar și tinerii români, deși România a întrat în UE abia în 2007, odată cu Bulgaria, s-au obișnuit, ca și cum ar fi ceva absolut natural, cu ideea de a decide de pe o zi pe alta și de a putea sări în primul avion pentru a merge un weekend in Franța, Spania sau Italia.
E probabil că doar moldovenii mai simt entuziasmul de a-și fi văzut ridicată obligativitatea vizei, singura țară din parteneriatul estic care beneficiază de această facilitate.
Urmează apoi libera circulație a bunurilor, serviciilor și fondurilor, alți trei stâlpi solizi ai integrării europene.
Invățământul rămâne însă de resortul național, ca și politica externă sau apărarea.
Apoi, desigur, vin fondurile. Fonduri de asociere, fonduri structurale, fonduri de coeziune, fonduri de solidaritate, fonduri de urgență. Sigur, unele țări sunt net contribuitori, cum e Germania, de pildă. Alfel zis, Germania plătește în bugetul comun al UE mai mult decât primește. In schimb, majoritatea țărilor UE primesc în relitate mai mult decât plătesc în bugetul comun, iar dacă nu o fac asta e pentru că nu au capacitatea administrativă pentru a prezenta proiecte funcționale, sau, cum se spune, au o rată de de absorbție coborâtă.
In schimb, țările asociate sau candidate nu au decât de câștigat, dovada fiind că spectrul birocrației cenușii de la Bruxelles nu pune pe fugă candidații.
----------------------------
Delegaţia UE la Chişinău a explicat în ce condiții ar putea dezgheţa suportul bugetar din partea Uniunii Europene pentru Republica Moldova. Banii europeni vor intra doar după formarea unui nou guvern şi după aprobarea programului cu FMI. Un astfel de program va restabili încrederea în stabilitatea macro-financiară a Republicii Moldova, încredere șubrezită de involuțiile din sectorul bancar se arată în comunicatul Delegaţiei UE.
Partidele puterii au înţeles acest avertisment mai curând ca pe o problemă provizorie, care va fi uşor depăşită imediat după învestirea noului executiv, conchid mai mulţi experți. În opinia lor, partidele pro-europene de la Chişinău au lăsat în repetate rânduri impresia că se uită la UE doar ca la o „vacă de muls” bani şi beneficii, cum a fost liberalizarea vizelor sau deschiderea pieței comunitare. Mai puţin si chiar deloc in cazul unor formațiuni UE este acceptata ca o sursa de inspirație pentru asimilarea unui sistem modern de valori democratice, care într-un viitor mai îndepărtat ar putea servi drept postament pentru bunăstare reală şi stabilă. Iată comentariul expertei Victoria Bucătaru de la Asociaţia pentru Politică Externă:
„Într-adevăr această percepţie există în societate şi în mare parte pentru că a existat o lipsă de comunicare cu cetăţenii. Iar atunci când se efectua această comunicare întotdeauna se vorbea doar despre asistenţa financiară pe care UE o acordă Republicii Moldova. Consider că este o greşeală să credem că doar asistenţa financiară contează, deşi aceasta într-adevăr contribuie la îmbunătăţirea infrastructurii şi la astuparea unor găuri bugetare, totuşi aceasta nu contribuie şi la schimbarea mentalităţii, a valorilor, a culturii sociale şi politice. Elitele politice în continuare sunt văzute ca un model de comportament pentru societate, de aceea este foarte important atunci când se vorbeşte despre asistenţa pe care o acordă UE sau în ce constă modelul de dezvoltare european să vorbim şi despre valorile morale pe care le promovează şi despre cultura socială care este promovată şi instituită în UE. Modul de dezvoltare european presupune viaţa oamenilor mai bună datorită faptului că sunt respectate valorile umane, iar interesele cetăţeanului sunt cele care prevalează şi care stau la baza culturii politice. Să ştiţi că în anul 2009, când a avut loc acea revoluţie twiter cetăţenii RM au optat pentru vectorul european având în minte anume acele valori pe care le promovează UE şi mai puţin s-au gândit la partea financiară care ar putea să vină o dată cu schimbarea vectorului de politică externă. Din păcate autorităţile de la Chişinău şi la elitele politice care se află la guvernare au pierdut un pic din acest elan valoric şi s-au concentrat mai mult pe interesele lor personale sau de partid care pot decurge din promovarea acestui vector european.”
Am întrebat-o pe Victoria Bucătaru dacă nu ar avea şi UE partea sa de vină în modul cum exportă sistemul de valori democratice, mai ales în spațiul post-sovietic?
„Nu cred că ar fi vorba de o vină pe care o are UE. Chiar şi aceleași condiționalități deşi sunt instituţionale fiind implementate ele deja comportă şi o latură valorică. E vorba de reforma justiţiei, având o justiţie independentă se promovează şi dreptul cetăţenilor de a avea o judecată echitabilă. Dacă e vorba de cerinţe instituţionale în instituţii publice, atunci vorbim despre transparenţă, care este o valoare promovată de UE. Dacă este să vorbim la general despre modul în care UE comunică despre aceste valori în RM, într-adevăr poate este şi o lacună. Dar trebuie să ţinem cont că Delegaţia UE la Chişinău este formată dintr-un număr restrâns de oameni. Una dintre recomandările experţilor de la Chişinău întotdeauna a fost ca să fie o comunicare mult mai largă în ce priveşte promovarea modului de viaţă european, a valorilor sociale şi politice.”
Promovarea valorilor europene pare să fie o preocupare mai cu seamă a societății civile. Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, de exemplu, a iniţiat anul trecut o campanie de informare „Moldova, Europa.” Experţi autohtoni, însoţiţi de reprezentanţi europeni au organizat în 12 localităţi din Moldova aşa numite universităţi stradale. Ei au discutat cu locuitorii despre parcursul european al Moldovei și au prezentat prin 45 de caricaturi situația din R. Moldova în comparație cu cea din UE, în diferite sfere ale vieții. Impactul unor asemenea campanii e dificil de evaluat, din moment ce sondajele de opinie nu atestă în ultimii ani o creștere a adepților integrării europene.