Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Pașaport pentru Europa versus pașaport rusesc – o competiție lansată de vice-premierul Dmitri Rogozin? Centrala electrică de la Cuciurgan a anunţat că ar putea reduce cu 40 la sută livrările de energie către malul drept al Nistrului. Şi… o discuţie cu apărătoarea drepturilor omului de la Minsk Elena Tonkaciova despre impactul asupra societății belaruse a conflictului din estul Ucrainei.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Dialogul cu Tiraspolul trebuie să continue indiferent de cine va fi la guvernare a declarat vineri seară vicepremierul moldovean pentru reintegrare în exerciţiu, Victor Osipov, citat de IPN. Osipov a explicat, într-o emisiune televizată, că ultimele amenințari ale Tiraspolului cu o serie de limitări ale liberătții de circulație pentru cetățenii din dreapta Nistrului sunt doar o expresie a problemelor economice majore cu care se confruntă regiunea. În acest context, el a precizat că autoritățile de la Chişinăul nu se opun ajutorului oferit Transnistriei de către Federaţia Rusă, doar că acesta trebuie să fie transparent și făcut cu înştiinţarea guvernului de la Chişinău. Tiraspolul a ameninţat recent cu introducerea de vize pentru cetăţenii moldoveni şi a unei taxe de 100% pentru mărfurile din dreapta Nistrului.
Dmitri Rogozin vorbind în Duma de Stat, 1 iulie 2015
Relaţiile economice dintre Rusia şi R. Moldova vor depinde de poziţia Chişinăului privind trupele ruse de menţinere a păcii din Transnistria, a afirmat miercuri vicepremierul rus Dmitri Rogozin, în cadrul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu Guvernul desfăşurată în Duma de Stat. Din punctul de vedere al lui Rogozin, problema e că, citez: „nu ai cu cine să vorbeşti” la Chişinău, deoarece autorităţile din R.Moldova s-au schimbat constant. Rusia are aproximativ 1.500 de militari în regiunea transnistreană. Chișinăul spune că staționarea militarilor ruși pe teritoriul său contravine Constituției moldovene şi, din acest motiv, a Chișinăul, OSCE, UE și SUA au cerut în repetate rânduri retragerea lor. Şi tot în cadrul audierilor în Duma de stat, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a declarat că intenționează să ceară parlamentarilor simplificarea acordării cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii transnistrene, născuţi după anul 1991.
Kievul și Moscova sunt dispuse să continue negocierile în formatul 5+2 pentru a găsi soluții la diferendul transnistrean, a afirmat la Chișinău, marţi, reprezentantul special al preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru reglementarea transnistreană, ambasadorul Radojko Bogojevic, după întrevederea cu negociatorul moldovean în chestiunea transnistreană Victor Osipov. Acesta a afirmat la rândul săi că autoritățile de la Chişinău aşteaptă ca administraţia de la Tiraspol să înţeleagă necesitatea revenirii la masa tratativelor pentru că există încă subiecte care trebuie negociate.
Grupul rus Gazprom a oprit miercuri livrările de gaze către Ucraina, după ce marți Kievul a anunțat suspendarea tuturor achizițiilor de gaze din Rusia, în urma eșecului negocierilor asupra prețului, care vizau să mențină aprovizionarea sa pentru o perioadă cuprinsă între trei și șase luni. Compania publică Naftogaz a anunțat că va continua să asigure tranzitul gazelor rusești prin Ucraina spre ceilalți beneficiari din Europa.
Tările care „iubesc pacea” trebuie să fie unite în fața unei Rusii care devine din ce in ce mai agresivă dar și în fața milițiilor organizației teroriste a Statului Islamic, a declarat senatorul republican Roger Wicker într-un interviu cu Europa Liberă. Răspunsul lumii la agresiunea Rusiei în Crimeea trebuie să fie „decisă și consecventă” a mai spus senatorul. Wicker, co-președinte al Comisiei Helsinki pentru drepturile omului din Congresul american, a mai declarat că sprijinul acordat de Rusia separatiștilor din Georgia, Moldova și Ucraina ca și anexarea peninsulei Crimeea violează „toate principiile ” acordurilor de la Helsinki și ale Chartei ONU. Senatorul Wicker a mai declarat că poporul rus are tot sprijinul Statelor Unite dar că va fi nevoie, probabil, de o „schimbare de regim” înainte ca libertatea să vină și în Rusia.
Relațiile americano-ruse au o importanță centrală pentru asigurarea stabilității internaționale a scris președintele Vladimir Putin in mesajul adresat cu ocazia zilei naționale a Statelor Unite, 4 iulie. Și a adăugat că aceste relații trebuie să se bazeze pe „egalitate și respect pentru interesele ambelor state”. De la anexarea abuzivă a peninsulei Crimeea de către Rusia, schimbul de replici dintre Moscova și Washington a devenit din ce în ce mai tăios. Luna trecută, șeful consiliului de securitate rus afirma că Statele Unite vor să distrugă Rusia.
***
Europa Liberă: Aşadar, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a declarat că ar putea să ceară Dumei de Stat de la Moscova simplificarea procedurii de obținere a cetățeniei ruse pentru locuitorii din regiunea transnistreană, născuți după 1991. În prezent, pot obține pașaport rusesc în regim simplificat locuitorii din stânga Nistrului care s-au născut până la destrămarea Uniunii Sovietice și care, până acum, nu au acceptat cetățenia altui stat. Reacții la intenția vicepremierului rus a căutat Diana Răileanu:
Actele de identitate eliberate la Tiraspol nu permit locuitorilor din stânga Nistrului să călătorească în afara regiunii, prin urmare, dacă oamenii vor să-şi găsească o slujbă sau să meargă la învățătură în alte orașe decât cele din autoproclamata RMN au nevoie de pașaportul unui stat recunoscut. Majoritatea aleg între cetățenia Republicii Moldova sau pe cea a Federației Ruse. De altfel, din aprilie anul trecut, după ce a fost liberalizat regimul de vize cu Uniunea Europeană pentru deținătorii de pașapoarte albastre, autoritățile de la Chișinău au constatat un interes sporit al locuitorilor din stânga Nistrului pentru acte de identitate moldovenești. Cifrele cu care operează Ministerul Tehnologiei Informației arată că din aprilie 2014 până la începutul acestui an, peste 70 de mii de cetățeni au solicitat pașapoarte biometrice, iar tendința este în creștere.
În ce măsură atractivitatea în creştere a paşaportului moldovenesc pentru locuitorii din stânga Nistrului reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Moscova, l-am întrebat pe analistul Institutului Viitorul, Cornel Ciurea:
„Rusia întotdeauna a considerat că este în drept să intervină întru apărarea ruşilor din vecinătatea apropiată. Noi nu trebuie să facem mare caz din aceste gesturi pentru că suntem şi noi într-o situaţie similară în raport cu România. Astăzi, lupta pentru cetăţeni şi pentru cetăţenie se dă prin atractivitate, prin eficienţă economică, nu prin acţiuni restrictive, prin urmare, Republica Moldova nu este în măsură să blocheze iniţiativele Rusiei în acest sens. Din această cauză, trebuie să continuăm cu cetăţenia Republici Moldova, care a devenit destul de atractivă odată cu liberalizarea regimului de vize”.
Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a anunţat că pledează pentru simplificarea substanţială a procedurii de acordare a cetăţeniei ruse pentru locuitorii din stânga Nistrului deoarece, citez, „lipsa unei astfel de reglementări în legislația rusă îi determină pe locuitorii din regiune să primească orice fel de cetățenie — moldovenească, română sau bulgară”. Temerea oficialului de la Kremlin, crede preşedintele Asociaţiei „Promo-Lex” Ion Manole, ar fi lipsită de temei:
„În ceea ce priveşte obţinerea de către locuitorii din stânga Nistrului şi nu numai a cetăţeniei ruse nu cred că a existat vreo problemă. Întotdeauna autorităţile Federaţiei Ruse au favorizat acest proces. Cunoaştem că în pofida interdicţiei sau refuzului autorităţilor constituţionale de la Chişinău de a avea un consulat al Federaţiei Ruse la Tiraspol acesta a activat, să zicem aşa, semi-legal, şi oferirea de cetăţenie rusească în Republica Moldova şi în special în stânga Nistrului a mers pe bandă rulantă”.
În prezent, pot obține pașaport rusesc locuitorii din stânga Nistrului care s-au născut până la destrămarea Uniunii Sovietice și care, până acum, nu au acceptat cetățenia altui stat. Decizia de a simplifica procedura de obținere a cetățeniei ruse pentru cei născuți după 1991, s-ar bucura de interes printre oameni, constată politologul din Bender, Grigori Volovoi:
„Motivele sunt la suprafaţă, mulţi sunt vorbitori de rusă, prin urmare, paşaportul Federaţiei Ruse le-ar garanta un loc de muncă în Est şi o bunăstare pe viitor. Prin urmare, nu văd nicio problemă în intenţia Federaţiei Ruse. Să nu uităm că ani de zile România a oferit paşapoarte cetăţenilor moldoveni în condiţii prielnice. Din punctul meu de vedere, oamenii ar trebui să aleagă singuri cetăţenia cărui stat vor s-o obţină.”
Pentru că paşapoartele eliberate la Tiraspol nu permit locuitorilor să călătorească în afara regiunii, Europa Liberă a încercat să afle de la mai mulţi trecători paşaportul cărei ţări îl preferă, reieşind din realităţile actuale?
La Tiraspol
„Eu deţin deja cetăţenia Federaţiei Ruse. Îmi este comod şi profitabil”.
„Noi, bunăoară, suntem în situaţia în care vrem să alegem cetăţenia unui stat, însă nu ştim pe a căruia. Dacă o alegem pe cea moldovenească: pe de o parte, putem pleca peste hotare, pe de altă parte – nu ştiu dacă vom putea să ne găsim de lucru”.
„Eu, cel mai probabil, aş alege paşaportul moldovenesc. Îmi pare că, în primul rând, există mai multe posibilităţi în ceea ce priveşte studiile. În al doilea rând, nu e de neglijat regimul liberalizat de vize care îmi permite să merg în orice colţ al Europei, fără să-mi bat capul de obţinerea vizei. În al treilea rând, întreaga mea familie este în Moldova. Şi cetăţenia Federaţiei Ruse nu este de neglijat, însă, pentru mine, cea a Republicii Moldova este prioritară”.
„Pe lângă cetăţenia transnistreană o am şi pe cea a Federaţiei Ruse. Mama mea este din Rusia şi toate rudele mele locuiesc acolo, mai exact în regiunea Kursk”.
„Eu aş alege cetăţenia Federaţiei Ruse, pentru că ce se întâmplă astăzi în Ucraina este de neînţeles. Eu sunt doar pentru Rusia, nu recunosc alte cetăţenii – nici pe cea moldovenească, nici pe cea ucraineană”.
„Pe cea a Federaţiei Ruse, eu sunt patriotul Rusiei şi îmi pare că ţara asta este cea mai binevoitoare”.
„Eu aş alege cetăţenia pe care o am acum – pe cea a Transnistriei”.
„Cea rusească, de fapt, am rămas cu ea după destrămarea Uniunii Sovietice”.
Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.
***
Europa Liberă: Grupul Gas Natural Fenosa, cel mai mare distribuitor de energie electrică din Republica Moldova, care acoperă circa 70% din teritoriul acesteia, susţine că a intrat în datorii faţă de furnizorul Centrala de la Cuciurgan, controlată de grupul rus Inter RAO EES. În consecinţă, de la începutul acestei luni, o mare parte a localităţilor riscă să rămână în întuneric. După anunțul făcut de Gas Natural Fenosa, Ministerul Economiei de la Chişinău a reacţionat, dând asigurări că livrările către populație nu vor fi stopate, iar premierul interimar Natalia Gherman a cerut informații zilnice la acest capitol de la Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică. Miercuri, subiectul a fost discutat la ședința comisiei parlamentare pentru securitate națională, la care a fost invitat şi un reprezentant de la SIS. Mai multe, de la Alla Ceapai.
Centrala electrică de la Cuciurgan
Compania Gas Natural Fenosa încearcă de mai mult timp să convingă agenția responsabilă cu aprobarea tarifelor că nu mai obține veniturile care i-ar permite să achite curentul electric, iar recentele șocuri prin care a trecut valuta naționala au acutizat problema. Autoritățile ar fi lăsat soluționarea acesteia pe după alegerile locale, ca sa nu irite o data in plus populația cu masuri nepopulare. Acum semnalul de alarmă pare să fi ajuns în capul listei de priorități.
În cadrul ședinței comisiei parlamentare securitate națională, reprezentantul SIS, Andrei Pascarenco, a declarat ca probabilitatea reducerii livrărilor de energie electrică de către Centrala de la Cuciurgan este minimă. Si asta pentru ca Centrala de la Cuciurgan, controlată de un grup rus de investitori, nu poate vinde energia produsă pe alte piețe, a explicat Pascarenco. El nu a exclus însă că sistarea energiei se poate întâmpla mai târziu, la iarnă, din considerente mai curând politice, decât economice.
„Nu excludem declanșarea unor provocări din partea factorilor secesioniști (din Transnistria) și a Federației Ruse de sistare a energiei, eventual la iarnă.”
Andrei Pascarenco a mai spus că situaţia din sectorul energetic s-a agravat, în special, urmare a deprecierii valutei naționale. Potrivit lui, furnizorul ar putea pretinde la o majorare a tarifului la energia electrică, însă luând în calcul și impactul social.
Prezentă la ședința comisiei directoarea companiei Gas Natural Fenosa Silvia Radu a prezentat scrisoarea prin care centrala de la Cuciurgan avertizează că ar putea reduce livrările cu 40 la sută:
„Compania din Transnistria a anunțat că nu se vor produce deconectări astăzi, dar ele se pot produce în orice moment considerând că există o datorie şi această datorie va fi doar în creștere în cazul în care tariful la energia electrică nu va fi revizuit.”
Compania cere majorarea tarifului cu 60 la sută, pentru a putea stinge datoria care se ridică la peste 1 milion de lei, și care potrivit Silviei Radu, s-ar fi produs din cauza deprecierii leului. Or întreprinderea cumpără energia electrică din stânga Nistrului în dolari americani.
Deputații din comisie și-au exprimat ingrijorarea ca la Chişinău s-ar putea repeta situația din Armenia, unde majorarea tarifului la curent cu 16 la sută a scos mii de demonstranți în stradă. Deputaţii au cerut efectuarea unui audit în sectorul energetic, pentru a depista cauzele care au dus la această situaţie. Reprezentanții Ministerul Economiei şi ANRE nu au dat curs invitației de a participa la ședința comisiei parlamentare.
Mai devreme, Ministerul Economiei a difuzat un comunicat în care spune că cerințele de majorare a tarifelor sunt „parțial justificate”, dar argumentele aduse sunt „unilaterale, bazate pe promovarea intereselor corporative”. La şedinţa Guvernului premierul interimar Natalia Gherman a cerut ANRE-ului, care ar urma să decidă asupra tarifelor, să folosească toate mijloacele pentru a evita un impact negativ asupra populației. În timp ce autoritățile moldovene par să pună la îndoială oportunitatea majorării tarifelor pentru consumatori, unii experți spun că neajustarea la timp a tarifelor la energia electrică a dus la această situație critică. Iată, bunăoară, opinia expertului în energetică Ion Preaşcă, invitatul emisiunii matinale a Europei Libere:
„ANRE era obligată și este obligată prin legislație ca la devieri de 5 procente din valoarea costurilor incluse în tarif trebuie să opereze modificări a tarifelor. Ei au tărăgănat, intenționat sau neintenționat, timp de un an și ceva ajustarea tarifelor și iată că s-a ajuns la această situație critică. Este și vina Guvernului și Parlamentului, care au făcut presiuni asupra ANRE ca să nu demareze ajustarea tarifelor, invocând alegerile. Avem o situație creată de autorități în mare parte, pentru că au admis sau au provocat, cu voie sau fără voie, deprecierea atât de abruptă a leului moldovenesc, care este motivul principal al acestei situații.”
Preaşcă a mai spus că între Cuciurgan şi cel mai mare distribuitor de energie electrică din Moldova Gas Natur Fenosa ar sta de fapt o firmă misterioasă, creată anul trecut la Tiraspol şi înregistrată în condiții dubioase la Chişinău, obţinând în timp record, în trei zile, licență de la ANRE. Expertul nu exclude că anume acest intermediar ar fi provocat această situație.
Alți experți declara ca majorările tarifelor la energia electrică ar fi nejustificate, deoarece compania Gas Natural Fenosa si-ar dori sa pună in facturile plătite de consumatorii finali cheltuieli improprii.
Oricât de divergente ar fi părerile analiștilor, toți par sa fie de acord ca guvernările din ultimii 10 ani au preferat sa amâne examinarea temeinica a problemelor din sectorul energetic, provocând astfel agravarea lor.
ANRE a anunțat că va convoca o ședință publică pentru examinarea solicitărilor de majorare a tarifelor, fără a preciza când anume.
***
Radojko Bogojević
Europa Liberă: Reprezentantul special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, ambasadorul Radojko Bogojevic speră că negocierile oficiale în formatul „5+2” vor fi reluate până la finele acestui an. Declarația a fost făcută marţi, la finalul vizitei sale în Republica Moldova și a discuției cu negociatorul din partea Chișinăului, Victor Osipov. Radojko Bogojevic s-a aflat într-un turneu prin capitalele țărilor implicate în negocierile în format „5+2” pentru a convinge părțile să avanseze dialogul. Ultimul oraș vizitat va fi Tiraspolul, la 7 iulie. Revine la microfon, Diana Răileanu.
Ambasadorul Radojko Bogojevic a reconfirmat angajamentul statelor implicate în formatul de negocieri „5+2” să continue dialogul privind soluționarea conflictului transnistrean invocând presiunea instabilităţii regionale.
Zilele trecute, a precizat Bogojevic, s-a aflat la Moscova și Kiev, iar în următoarele se va deplasa la Bruxelles și va purta discuții cu Washingtonul:
„În ultimă instanță, voi merge la Tiraspol pentru a încuraja liderii de acolo să continue dialogul cu Chișinăul, or, în opinia noastră, soluționarea privind diferendul transnistrean se poate găsi doar prin dialog și doar cu implicarea partenerilor din cadrul formatului de negocieri „5+2”. (…) Ne dorim foarte mult să se revină la abordarea constructivă de la începutul acestui an, când au avut loc întâlniri în formatul „1+1” și în cadrul grupurilor de lucru de pe ambele maluri ale Nistrului”.
Vizita reprezentantului special al OSCE are loc pe fundalul unui schimb de replici dure între Chișinău și Tiraspol, ce au la bază o scrisoare trimisă la începutul acestei luni de responsabila de relațiile externe ale regiunii, Nina Ştanski, ambasadelor acreditate în Republica Moldova.
Între altele, ea amenință Chișinăul cu introducerea unui regim de vize pentru locuitorii din dreapta Nistrului, a unei taxe de 100 % pentru mărfurile de aici şi închiderea instituțiilor subordonate autorităților constituționale care au sediul în regiune.
Aceste măsuri, se arată în scrisoarea semnată de Nina Ştanski, sunt un răspuns la ceea ce ea a numit a fi „blocadă economică” impusă regiunii transnistrene de autoritățile de la Chișinău și Kiev.
Negociatorul din partea Chișinăului, Victor Osipov, a calificat scrisoarea formulată la Tiraspol fiind „surprinzătoare”, regretând că autoritățile constituționale au aflat de ea prin intermediul presei:
„Din punctul nostru de vedere, o asemenea abordare nu poate avea perspectivă pentru că este lipsită de potențialul de a rezolva probleme, inclusiv acele probleme la care se face trimitere. Această pauză prelungită în procesul de negocieri 5+2 afectează atmosfera generală, pe fundalul elementelor regionale, a celor din Ucraina. Se generează frici, temerea că într-o situație tensionată pot apărea provocări. Noi suntem foarte atenţi şi încercăm să prevenim o escaladare a situației în estul Republicii Moldova”.
Aşadar, reprezentantul special al OSCE, Radojko Bogojevic a anunţat că va reveni în Republica Moldova săptămâna viitoare, când va merge la Tiraspol. Diplomatul si-a exprimat speranţa că va reuşi să convingă partea transnistreană să revină la masa de negocieri în formatul „5+2” până la finele acestui an. În ce măsură e posibil acest lucru, am căutat să aflu de la analistul politic de la Tiraspol, stabilit la Chişinău, Andrei Safonov:
„Din punctul meu de vedere, rămân sub semnul întrebării problemele care se conţin în aşa numitul coş trei, adică cele care se referă la securitate şi la statutul politic al regiunii. E clar că Tiraspolul, susţinut de Moscova, se va opune acestui lucru, asupra căruia însă va insista Chişinăul, alături de Uniunea Europeană şi Statele Unite. Prin urmare, atâta timp cât părţile nu vor ajunge la un compromis e greu să ne pronunţăm în privinţa reluării negocierilor în format oficial”.
Actualmente negocierile în formatul oficial 5+2 practic sunt blocate – ultimele două runde de discuții au avut loc în prima parte a anului trecut.
***
Elena Tonkaciova
Europa Liberă: Apărătoarea drepturilor omului din Belarus, Elena Tonkaciova, povestește într-un interviu pentru Europa Liberă despre impactul asupra societății belaruse a agresiunii rusești împotriva Ucrainei și a propagandei ruse și pledează pentru ca UE să acorde o perspectivă europeană clară Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei. Acest lucru, spune activista, ar da argumente în plus exponenților societății civile din Belarus care se opun regimului Lukașenko. Tonkaciova mai spune că experiența legislativă și în reformarea instituțiilor după model european, acumulată de Republica Moldova, este una extrem de valoroasă pentru Belarus.
Elena Tonkaciova, președinte al Centrului de transformări legislative de la Minsk, un apărător vocal al drepturilor omului care pledează pentru eliberarea deținuților politici ai regimului Lukașenko, a fost expulzată din Belarus la sfârșitul anului trecut, motivul formal fiind depășirea limitei de viteză. Miercuri, Elena Tonkaciova a participat la dezbaterea publică „În umbra Convenției de la Minsk: potențialul societății civile din Belarus”, organizată la Berlin. Lina Grâu a stat de vorbă cu activista după acest eveniment:
Europa Liberă: Ce ecouri are agresiunea Rusiei în Ucraina și anexarea Crimeii în societatea belarusă?
Elena Tonkaciova: „Societatea belarusă nu este omogenă, respectiv, atitudinile față de relațiile ruso-ucrainene nu sunt nici ele omogene.
Partea de societate care are ca scop independența țării, participarea civică, schimbările politice și democratice, indiscutabil privește situația din Ucraina, legată de anexarea Crimeii și susținerea de către Rusia a separatiștilor, ca o amenințare potențială la adresa independenței Belarusului. Nu doar la adresa independenței economice, care suferă practic toți anii de existență a Belarusului ca stat, dar și ca o amenințare potențială la adresa statalității țării.
În linii mari, cred că puterea belarusă undeva, la anumite nivele, înțelege și ea această amenințare. Dar nu este în stare să vorbească deschis, direct despre acest lucru cu societatea.”
Europa Liberă: Dar în ce constă de fapt această amenințare?
Elena Tonkaciova: „De exemplu, poate cineva a și presupus cu un an înainte de evenimentele lunii martie a anului trecut că anexarea Crimeii este posibilă, dar nici eu, nici alți colegi de-ai mei, inclusiv analiști foarte buni din centre analitice, nu și-au putut imagina așa ceva. De facto, toată lumea s-a trezit în fața unei situații în care înțelegi că așa ceva nu se poate întâmpla, dar lucrurile totuși se întâmplă.
Și atunci, având pe una dintre părți frontieră comună cu Rusia, începi cu încetul să-ți amintești anul 2008, Georgia, cu tancuri sub Gori... Înainte de asta, îți amintești că a fost Abhazia, Transnistria… În plus, vezi că actuala situație din Armenia poate evolua în aproximativ aceeași direcție. Și toate aceste elemente formează un tablou pe care, privindu-l, te întrebi - și tu, de fapt, cu ce ești mai bun decât alții? Mai ales că ai această particularitate teritorială – ai frontieră comună cu Rusia, iar în al doilea rând, ești foarte dependent din punct de vedere economic și nu ai o suficient de solidă platformă statală politică proprie orientată către independență.
Deci, așa gândește o parte a societății. O altă parte este reprezentată de „televizorul rusesc”, care funcționează și care este foarte vizionat. Această parte a societății nici măcar nu încearcă să facă o analiză critică și să deducă logic că ceea ce se întâmplă în Ucraina se poate întâmpla și în Belarus.
Mai mult decât atât, această retorică care ține de „popoarele frățești” și așa mai departe, după această situație din Ucraina, trebuie să nu mai fie una câtuși de puțin acceptabilă. Pentru că s-a văzut clar că până la un anumit moment suntem „popoare frățești”, după care poate fi și altfel.
Din punctul nostru de vedere acesta ar putea fi un moment în care puterea de la Minsk ar putea începe dacă nu o colaborare, măcar cel puțin o anumită interacțiune cu societatea civilă. Pentru că subiectul menținerii independenței trebuie să devină pentru națiunea belarusă în devenire un element de consolidare. Dar în acest moment nu este și, din păcate, cred că nu va deveni. Mai degrabă, regimul din Belarus încearcă astăzi „să vândă” această amenințare Europei, pentru a obține fonduri, și să se târguiască un pic la acest subiect și în relațiile cu Rusia.
Iar când politicienii europeni spun că Minskul a fost motorul procesului de pace, pentru mine acest lucru sună deprimant. Pentru că Minskul nu a fost de fapt motorul procesului de pace. Minskul a oferit doar un apartament, o platformă pentru ca toată lumea să se poată aduna acolo. Minskul oficial nu este o verigă măcar cât-decât importantă în acest proces.
Iată de ce partea de societate civilă din Belarus de care țin și eu – Platforma națională a Forumului societății civile a Parteneriatului Estic – nu consideră că acest proces ar fi un semnal serios al Minskului oficial în sensul că aceasta ar fi gata să existe în regim de spațiu de dialog.”
Europa Liberă: Apropo, ce atitudine trebuie să aibă Uniunea Europeană față de țările din Parteneriatul Estic, din punctul Dumneavoastră de vedere?
Elena Tonkaciova: „Urmărind procesele regionale din cadrul Parteneriatului Estic așteptările noastre, ca parte componentă a societății civile, țin de faptul că pentru noi este important ca astăzi Europa să dea perspective europene și semnale clare pentru Moldova, Ucraina și Georgia.
De ce? Pentru că dacă acest lucru nu se va produce pentru noi va fi foarte greu să vedem obiectivul perspectivelor europene viitoare pentru Belarus. Noi insistăm sincer, inclusiv pe platforme internaționale, că pentru depășirea crizei politice belaruse avem nevoie de perspective clare europene pentru Moldova, Ucraina și Georgia. Dacă aceste perspective nu vor fi, acest lucru ne va face foarte dificilă mișcarea în direcția depășirii crizei politice de la noi.
Un alt aspect pe care vroiam să-l menționez aici este că slăbiciunea societății civile din țările Parteneriatului Estic se manifestă inclusiv prin faptul că noi nu suntem în stare să fim mai umani decât guvernele noastre chiar și pe platforma noastră, a societăților civile a Parteneriatului Estic. Pentru că, din păcate, până în prezent pe această platformă nu există colegi din societatea civilă a Transnistriei, a Abhaziei, a Osetiei, a Nagorno-Karabahului și Crimeii. Există delegația moldovenească din care nu fac parte oameni din Transnistria, există delegația georgiană unde nu există oameni din Osetia, există delegația ucraineană unde nu sunt oameni din Crimeea și există de asemenea delegațiile armeană și azeră care nu au în componență, nici una, nici cealaltă, oameni din Nagorno-Karabah.
Și aici cred că are sens să ne gândim dacă noi chiar suntem în stare să privim mai departe decât guvernele noastre. Eu cred că colegii noștri din aceste regiuni trebuie invitați de noi pentru conștientizarea egală a problemelor regionale. Și dacă noi uităm să-i chemăm, înseamnă că susținem dezvoltarea „enclavistă” pe care o impune Rusia și acest lucru este categoric greșit.”
Europa Liberă: Ați spus că în Belarus conflictul din Ucraina a separat societatea în două categorii. Ce proporție există între acestea și care dintre aceste părți ale societății va reuși să se impună în opinia publică? Partea intelectuală, cu gândire critică de obicei este în minoritate…
Elena Tonkaciova: „Cineva trebuie, oricum, să mențină subiectul pe agendă. Eu nu sunt sigură că în țările cu democrația slab dezvoltată reformarea pas cu pas se produce întotdeauna prin intermediul majorității. Adică, o anumită apropiere de reforme și determinarea vectorilor pentru dezvoltare se produce, oricum, în mediile intelectuale.
Întrebarea este doar în ce moment se va putea propune societății o perspectivă europeană clară și i se poate vorbi nu doar despre valori, ci și despre perspective de dezvoltare. Deocamdată în Belarus o discuție dintre partea orientată spre Uniunea Europeană și marea masă a societății aproape că nu se produce, pentru că canalele de comunicare sunt foarte limitate. Dar în momentul în care va trebui să se facă o alegere, această poziție va fi transmisă. În ce măsură vom fi în stare să primim simpatia și susținerea oamenilor va depinde de noi, în momentul în care acest lucru va fi posibil.”
Europa Liberă: Cât de mare este influența în Belarus a ceea ce ați numit „televizorul rusesc”, adică a propagandei ruse? Am văzut ce rol a jucat aceasta în Ucraina, influența pare să fie la fel de mare și asupra minților oamenilor din Republica Moldova. În Belarus cum stau lucrurile? Cum pot aceste țări lupta din interior cu fenomenul? Cum și prin ce mijloace pot susține partenerii europeni aceasta luptă?
Elena Tonkaciova: „În această istorie a luptelor informaționale Rusia se simte învingătoare și evident că nu are de gând să se oprească. Ceea ce înseamnă că acestui fenomen trebui să i se contrapună ceva. Și în acest sens, fără o susținere cu resurse importante din partea comunității internaționale va fi foarte greu de elaborat și de propus publicului un produs anti-propagandistic de calitate.
Și dacă în Ucraina există o abordare legată de limitarea emisiei posturilor rusești pe teritoriul național, în Republica Moldova înțeleg că la fel există încercări de a face acest lucru, atunci Belarus în general nu folosește nici un fel de filtre. Cel puțin deocamdată statul nu vede, nu știu de ce, necesitatea de a face acest lucru.
Dar faptul că societatea civilă și media trebuie să lucreze la modul cel mai serios asupra strategiei de anti-propagandă este un lucru cert. Întrebarea este doar în ce măsură suntem în stare să construim o anti-propagandă calitativă, fără a coborî la nivelul metodelor pe care le folosesc propagandiștii ruși.”
Europa Liberă: Programul Parteneriatului Estic, despre care ați amintit, este la etapa de reformare. Care sunt lucrurile cele mai importante pentru statele membre ce ar trebui schimbate pentru ca acest program al UE să devină mai eficient?
Elena Tonkaciova: „În primul rând, cred că este nevoie de doua oferte diferite în interiorul Parteneriatului Estic – una pentru țările mai avansate precum Moldova, Ucraina, Georgia, și alta pentru Belarus, Azerbaidjan și Armenia. Asta, pentru simplul motiv că sunt țări care au demonstrat aspirații europene și un anumit atașament față de angajamentele comune, și sunt alte țări care nu au făcut acest lucru. Respectiv, astăzi trebuie să apară aceste două propuneri.
Dar foarte important este ca în același timp să se mențină un spațiu comun de dialog. Pentru că dacă cele două oferte vor fi construite separat una de alta, atunci am putea pierde mult. Dacă vom rămâne împreună în acest Parteneriat, dar în același timp vom ști să există două oferte diferite, vom avea o bază și oportunități de conlucrare.
Și acest lucru este foarte important, pentru că există o mulțime de exemple inclusiv în procesele de reformare care au loc în Moldova unde pentru mine este mai interesantă experiența colegilor din Republica Moldova, decât cea europeană. Pentru că experiența colegilor din Moldova îmi dă posibilitatea să văd modele care au fost preluate și deja funcționează, ceea ce înseamnă că ele sunt reale și pot fi aplicate.
De exemplu, atunci când ne-am ocupat de Legea serviciului civil alternativ în Belarus ne-am bazat pe legea moldovenească, pentru că aceasta în format general european este cea mai bună. Și un șir de alte programe care sunt aplicate acum în Republica Moldova din punctul meu de vedere sunt exemple foarte bune de preluat, pentru că acestea deja au acumulat o anumită experiență europeană, reprezintă un exemplu de aplicare pe plan național și există deja chiar și unele rezultate în baza cărora putem vedea unde lucrurile puteau fi făcute altfel, mai bine. Și pentru noi aceasta este o platformă de dezvoltare, pentru că reprezintă practici care deja au fost testate.
Iată de ce pentru mine acest format de comunicare este chiar mult mai pragmatic în acest moment decât ar fi fost o încercare de preluare directă a experienței europene de reformare. Eu astăzi îl ascult pe colegul mei din Moldova și înțeleg că am în față un om care a obținut niște rezultate prin propria experiență și știu că reformele europene despre care vorbește le-a obținut prin propriul efort, într-o societate cu care avem anumite similitudini de mentalitate și culturale…
Iată de ce menținerea formatului de interacțiune pentru mine este extrem de importantă, dar în același timp înțeleg că, pragmatic, trebuie să existe două oferte. Să vedem cum și dacă Europa va reuși să găsească un echilibru în acest sens. Pentru Belarus acest lucru este de o importanță deosebită.
Un alt aspect este legat de faptul că inițiativa Parteneriatului Estic este organizată în așa fel încât, chiar dacă rolul societății civile este pus în valoare prin Forumul societății civile și sunt oferite și anumite resurse financiare, totuși influența Platformei organizațiilor neguvernamentale asupra altor componente ale Parteneriatului Estic, cum ar fi Summitul sau Euronest, este foarte limitată. E ca și cum ar fi o viață a unor lumi paralele. Și în acest sens, din punctul meu de vedere, trebuie să aibă loc o restructurare unde anumite forme de susținere a Guvernului să fie puse în interdependență cu participarea societății civile naționale în realizarea programelor guvernamentale susținute de Uniunea Europeană. Această participare este deocamdată insuficientă.”
Europa Liberă: Opinia Elenei Tonkaciova, președinte al Centrului de transformări legislative de la Minsk, într-un interviu realizat de Lina Grâu.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.