Există fapte diverse care ies din sfera anecdoticului și trec în aceea a tragicului sau chiar a ororii absolute. Două astfel de întâmplări mi-au atras atenția zilele trecute și ele ilustrează, fiecare în felul ei, ravagiile pe care le produc prostia, fundamentalismul, violența oarbă.
Primul fapt divers se petrece pe o plajă din Dubai. O tânără de vreo 18 ani se îndepărtează imprudent de mal și, cum nu știe să înoate, intră în panică și începe să strige după ajutor. Doi băieți de la Salvamar se precipită să o scoată din apă. Le taie calea tatăl fetei, o matahală musculoasă, care îi oprește să intervină pentru a nu pângări, cu mâinile lor, trupul fetei. Fata se îneacă, dar rămâne, cum ar veni, cu onoarea nepătată. Se poate presupune că tatăl e foarte mândru de isprava lui.
Al doilea fapt divers ne duce în Azerbaidjan. După un meci de fotbal dintr-o competiție internațională inter-cluburi, un cronicar sportiv a avut cuvinte aspre la adresa unui jucător al echipei gazde. În chip de represalii, șase-șapte suporteri l-au bătut sălbatic pe ziarist, care a murit a doua zi la spital. Trista întâmplare se petrece într-o țară în care și așa există mari probleme în ce privește libertatea presei. Ce își vor fi zis acele bestii cu chip de om: dacă stăpânirea îi desconsideră și îi persecută pe ziariști, de ce nu ne-am impune și noi „legea” noastră, legea pumnului și a bâtei.
Asemenea atrocități nu sunt, din păcate, cazuri izolate. Știm cu toții ce urmări sinistre are fanatismul religios. La fel, pasiunea pentru fotbal poate naște porniri ucigașe. Nici societățile avansate n-au reușit să elimine crimele și violența (gândiți-vă la teribilul masacru din Norvegia, comis nu de mult de un fanatic dezaxat). O discuție despre cauzele acestei stări de lucruri ne-ar duce prea departe. Poate că singura atitudine rezonabilă în momentul de față ar fi aceasta: dacă nu reușim să eradicăm răul măcar să încercăm să-i limităm câmpul de acțiune. Dar până și acest proiect, aparent mai modest, este de lungă durată.