La Festivalul de Film din Veneția care se deschide pe 2 septembrie va avea loc premiera documentarului „Evenimentul”, semnat de Serghei Loznița. În 2014 regizorul a filmat pelicula „Maidan” despre revoluția de la Kiev, un portret colectiv al participanților la aceasta. Noul documentar are la bază peliculele păstrate în arhivele studioului de filme documentare din Leningrad. Operatorii au filmat Leningradul în zilele puciului din 1991.
Au fost trei zile de anarhie, însemnate. Ordinele Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională (CSSE) nu erau executate, trupele nu au pătruns în oraș, nimeni nu a fost arestat și nici nu s-a tras vreun glonț. Timidul spirit rebel rusesc s-a terminat cu victoria celor răsculați, nedumeriți însă de faptul că le căzuse puterea în mâini și nu știau ce să facă cu aceasta.
Cadrele din film ilustrează cum s-au construit baricade derizorii ce puteau fi doborâte cu un autocamion, nici de tancuri nu era nevoie pentru aceasta. Sunt distribuite foi volante cu logoul ziarului „Час пик”, pe atunci foarte citit, falimentat, ulterior. Iau cuvântul deputații Frontului Popular din Leningrad, iar Anatoli Sobceak de la fereastră îi încurajează pe cei adunați în piață. Mulțimea discută noutățile de la Moscova auzite, cum că Elțin ar fi dat ordin să se sape un șanț de-a lungul clădirii Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Poeți ambulanți citesc versuri revoluționare, mulți dintre ei au aparate de radio la care ascultă Radio Europa Liberă, înregistrările audio din acele zile se găsesc și acum în arhiva noastră.
19 august – lumea e debusolată, în piață nu sunt foarte multe persoane, iar a doua zi, la 20 august are loc un miting de amploare, la care Maria Bergolț citește versurile surorii sale [Olga Bergolț], se aude vocea Marinei Salie și Sobceak e prezent peste tot.
Afișul documentarului
Sunt cadre memorabile: în urma lui Sobceak, pentru câteva secunde apare un spate cunoscut, iar vocea de după cadru strigă: „Volodea!”. Acum i se vede și chipul, personajul se întoarce și urcă împreună cu șeful într-o mașină sovietică. Cine ar fi putut crede atunci că personajul din episod este viitorul președinte al Rusiei, miliardarul și cel care a ocupat Crimeea, imortalizat într-un moment istoric hotărâtor, când Uniunii Sovietice i s-a dat sentința.
În august 1991 Putin a ales prudent să fie de partea învingătorilor și e puțin probabil să-l fi preocupat atunci destinul imperiului.
La Moscova e victorie, membrii CSSE sunt arestați, în Leningrad Sobceak anunță că drapelele sovietice vor fi înlocuite cu tricolorul rus. Un tânăr, stupefiat de misiunea istorică ce-i revenise, scoate drapelul roșu și coboară cu acesta de pe acoperiș. Smolnîi, vizuina PCUS, este pus sub sechestru, deputații și jurnaliștii merg în semiîntuneric de la o ușă uriașă la alta, neîndemânatic lipind pe acestea foile semnate.
Ultimul cadru – un coridor cufundat în întuneric din care se îndepărtează umbrele învingătorilor. Revoluția s-a încheiat, fără să fi reușit să se înceapă serios. Și, totuși, Evenimentul s-a produs și acesta a schimbat absolut totul.
Într-un interviu pentru serviciul rus al Radio Europa Liberă , regizorul Serghei Loznița vorbește despre noul documentar semnat recent.
Europa Liberă: „Evenimentul” este un film despre Maidanul din Rusia, despre Maidanul de care Rusia a uitat sau, mai exact, a fost impusă să uite. Am putea spune că peliculele „Maidan” și „Evenimentul” sunt un diptic, întrucât aceste două revoluții se aseamănă. Deși Maidanul din Rusia a fost foarte timid, fără cocktailuri Molotov, însă totuși a existat…
Serghei Loznița: „Diptic din punct de vedere al faptului că sunt asociate contrastele, într-o oarecare măsură. Atunci când am urmărit, încă o dată, materialul pentru noul documentar, după realizarea filmului „Maidan”, am văzut în ce măsură era alta intenția oamenilor ieșiți în stradă în august 1991. Emoțiile care se citesc pe chipurile cetățenilor erau de mirare, stupoare, de neînțelegere a ceea ce se întâmpla, chiar de frică pentru ce va urma. Acest lucru se observă foarte bine, pelicula a fost filmată astfel încât tot timpul se văd chipurile oamenilor. În aceste trei zile se pot vedea foarte multe fețe.
În august 1991 eram la Kiev, trebuia să merg vreo 40 de minute pe jos ca să ajung în centru. Am mers intenționat pe jos, ca să văd cum trăiește orașul și ce se întâmplă. Orașul însă era surprinzător de liniștit, doar în centrul Kievului s-a desfășurat un miting, la care au luat parte între cinci sute și o mie de persoane. Era 19 august. În rest, orașul trăia obișnuit.
Am găsit fonograma mitingului desfășurat la Leningrad pe 20 august, la care s-au adunat în jur de jumătate de milion de oameni. În încheierea mitingului, Sobceak se adresează către cei prezenți: „Vă mulțumim mult pentru susținere. Acum reveniți la locul de muncă”.
Vă puteți imagina, în Kiev în prezent, pe Maidan, că s-ar spune: „Băieți, vă mulțumim că ați ieșit, v-ați exprimat susținerea, acum mergeți la muncă. Noi vă spunem mai târziu ce trebuie să faceți”?!
Admit că în Rusia a existat și elanul de a schimba lucrurile, toată lumea se săturase de puterea odioasă de atunci, însă, după părerea mea, evenimentele din august nu au fost o mișcare stihinică a oamenilor, din altă parte a pornit totul.”
Europa Liberă: De sus, desigur.
Serghei Loznița: „Aceasta și este deosebirea, „Maidanul” a pornit de la oameni. Acolo, sus, se făceau prostii, care aveau o rezonanță foarte mare în rândul cetățenilor. Această revoluție din Rusia însă a fost începută de sus. Odată cu trecerea timpului, apar tot mai multe îndoieli și suspiciuni că această revoluție sau puci, sau complot, sau răsturnare a puterii, coup d'etat, nu știu cum să îi mai zic, s-a făcut strâmb și altfel decât ar fi vrut acei care au dat startul. Aceasta s-a declanșat și a luat altă direcție, din mers fiind schimbat și planul inițial. Cred că asta a fost.
Însă ceva a eșuat, a ieșit altfel, eu așa cred, simt asta. Mi se pare că Elțin nu trebuia să ajungă în poziția pe care a deținut-o, conform planurilor celor care au pus totul la cale. Așa însă au ieșit lucrurile. Și ei au decis să se dea la colț, au așteptat, după care și-au dus intenția până la capăt, iar noi vedem asta acum.
Totuși, este un material extraordinar, pe care l-am văzut și câțiva ani în urmă, iar acum l-am urmărit cu alți ochi. Acesta te mișcă pentru că, probabil, unui om neindiferent nu poate să nu îi trezească emoții un moment istoric de la care istoria se putea întoarce altfel.”
Europa Liberă: Da, în 1991, se credea că încep evenimente istorice de amploare, însă s-a dovedit că evenimentul principal s-a produs atunci. Iar acum continuă tentativa de a se reveni la ce a fost, a pretinde că acest eveniment nici nu a existat.
Serghei Loznița: „Este istoria cu revoluția amânată din 1905, apoi cu cea din 1917 și tot așa. Cu cât trece timpul, cu atât sunt mai mici posibilitățile, cred, de a face ceva, pentru că forțele pleacă, potențialul pleacă, nu este nemărginită nici capacitatea de a înțelege ce se întâmplă. De aceea perspectivele de schimbare se îndepărtează, acestea sunt distruse de priveghetorii regimului. Este foarte trist.
Pelicula, pe de o parte, te mobilizează, iar, pe altă parte, te întristează și te deprimă pentru ceea ce am pierdut atunci. Aceasta e foarte important anume acum.
Pentru că eu am sentimentul că noi, din nou, ne apropiem de un moment de cotitură, iar ne aflăm la răscruce: ori-ori… Mi se pare foarte important acum să ținem cont de faptul că totul putea fi altfel, că ne-am fi putut simți demni și mândri de ceea ce s-a reușit a se face atunci, într-o perioadă foarte scurtă de timp.”
Europa Liberă: Eram la Moscova în acele zile, însă m-am născut la Leningrad, de aceea i-am recunoscut în filmul dumneavoastră pe mulți dintre participanții la mitingul împotriva CSSE. Din păcate, aproape toți au plecat, nu mai sunt în viață. În general, ți se creează impresia că aceste evenimente nu s-au produs 24 de ani în urmă, ci într-un alt timp și pe altă planetă. Evenimentele par atât de îndepărtate și parcă Stalin sau al Doilea Război Mondial sunt mai aproape de noi decât anul 1991. E un paradox.
Serghei Loznița: „Acesta e un alt aspect. Au trecut 24 de ani, s-a încheiat un ciclu jupiterian. Acum ai sentimentul, și se și vede clar, că este o cu totul altă țară și alți oameni. Sunt alți oameni – e primul gând care îți vine în minte. În această peliculă, sigur, a trebuit să mă bazez pe o anumită structură, însă singurul lucru pe care voiam să-l fac era să păstrez materialul. Să folosesc cât mai mult material ca să nu distrug structura și relatarea, să nu lungesc ceva, ca să nu deviez în vreo parte.
M-am străduit să păstrez cât mai mult material, ca să se vadă chipurile oamenilor. Rămâi consternat de puritatea, de inocența de pe chipurile oamenilor, ceva ce se întâlnește foarte rar acum. Și există un cadru extraordinar, în timpul mitingului din piață, operatorul a filmat o femeie care ținea în mâini o pancartă: „Popor rus, nu te lăsa amăgit”. A fost o previziune surprinzătoare.”
Europa Liberă: Și nu doar aceasta. Anatoli Ivanovici Streleanîi, ați dat un fragment dintr-o emisiune realizată de Radio Europa Liberă, în 1991 afirma că pericolul era că junta va începe să reconstituie Uniunea Sovietică. Și iată că, după 24 ani, vedem că aceasta se și întâmplă.
Serghei Loznița: „Da. Și s-a afirmat în acele zile. Dar el nu a zis „junta”, a spus: „Poporul se va arunca să reconstituie imperiul”. E de mirare cât de mult rezonează cu se întâmplă actualmente. Iată așa, uneori, revenind la acele timpuri, te vezi în prezent, chiar în ziua de azi.”
Europa Liberă: E de remarcat faptul că majoritatea protagoniștilor nu mai sunt printre noi. Dar este o persoană vie, e Putin care făcea parte din grupul lui Sobceak, acesta se arată pe ecran. Și aici se pare că ați recurs la „huliganism”, ați decis să adăugați o voce, de parcă cineva striga: „Volodea! Volodea!”.
Serghei Loznița: „Da, probabil, l-a strigat vreun cunoscut (râde). E adevărat, Putin a fost acolo și și-a făcut conștiincios datoria… De partea celor care au învins. E învingătorul, am putea spune…”
Europa Liberă: Și s-a demonstrat a fi mai abominal decât orice CSSE.
Serghei Loznița: „Shakespeare are o tragedie „Macbeth”. S-a dovedit că și pădurea se mișcă. „Să-nvingă pe Macbeth nu-i este dat niciunui ins născut dintr-o femeie”. Toți preferă să creadă că e anume așa. Roman Polanski are un film excepțional [Tragedia lui Macbeth]. Deși pare invincibil, învingătorul întâlnește din nou vrăjitoarele și destinul acestuia este pecetluit. Aceasta și e tragedia celor de la putere. Despre asta vorbește și Shakespeare.”
Europa Liberă: Operatorii din 1991 parcă au filmat urmând instrucțiunile regizorului Loznița, pentru că au prins anume ceea ce apreciați dumneavoastră cel mai mult, în filmul documentar, dar și în cel artistic – portretele de grup. Mulțimea de mii de oameni, dar și fiecare chip aparte sunt deosebit de expresive. Ai impresia că operatorii au filmat special pentru pelicula dumneavoastră, e un efect surprinzător.
Serghei Loznița: „Da, este uluitor. E impresionat și că acest material s-a păstrat. S-a făcut chiar și o copie a acestuia, nu știu unde sunt negativele. Și au fost puse separat pe o policioară în 1993 sau 1992, sau poate chiar în 1991. Și e de mirare că atunci se filma pe peliculă. Din câte știu, doar la studioul de filme documentare din Leningrad se filma pe peliculă, filmau șapte operatori. În Moscova, camerele au fost puse sub sechestru și tot ce am putut vedea au fost sau camere video VHS personale, sau materiale filmate de televiziune. Apropo, foarte puține materiale.
M-a mirat că s-a păstrat foarte puțin sunetul din acea perioadă. Am căutat intens, în diferite surse, inclusiv pe internet, cele mai multe materiale cu sunet le-am găsit pe internet, în arhive acestea lipsesc. E de mirare că s-a dat permisiunea pentru această filmare de la Leningrad, s-au dat camere sau acestea au fost luate din proprie inițiativă, cunoaștem sistemul sovietic de eliberare a permiselor.
Materiale au fost developate și s-au făcut trei registre. Într-o anumită măsură folosesc unul dintre aceste registre în documentar. S-au filmat materiale cu durata de trei ore, s-a filmat ca reportaj, atunci se știa a se filma, operatorii fiind excepțional de buni.”
Europa Liberă: Sunt cadre de o frumusețe aparte. Furgonul folosit pentru baricade, scena de pe acoperiș când e filmat drapelul sovietic și tânărul care coboară descumpănit cu acesta în mâini. Și finalul, din Smolnîi, când sunt sigilate ușile, se văd în coridor umbrele alarmante. Au fost filmări excepționale.
Serghei Loznița: „Da, realizate datorită școlii de la Leningrad. Atunci știau cum să filmeze și operatorilor le plăcea să facă asta. Pe mine m-a impresionat faptul că au existat cadre foarte lungi, de câteva minute, cu mișcarea din rândul mulțimii, e imposibil să-ți iei ochii de la acestea.”
Europa Liberă: În 1991 era cu neputință să-ți imaginezi că va trece timpul și în 2015 un film, realizat în baza acestor materiale, posibil, va fi demonstrat la televiziunea federală, în ajunul aniversării puciului. Atunci părea că aceea era ziua principală a Rusiei noi.
Serghei Loznița: „Vom vedea ce va fi.”
Europa Liberă: Cred că va veni și această dată, e puțin probabil că se va întâmpla pe 19 august 2016, deși niciodată nu se știe, însă într-o zi de 16 august documentarul „Evenimentul” va fi demonstrat la Pervîi Kanal al televiziunii ruse sau, poate, la toate trei canaluri concomitent.
Serghei Loznița: „În film nu se face niciun comentariu, e doar ceea ce se întâmplă. Mai mult sau mai puțin cronologic sunt prezentate evenimentele, ca un reportaj, despre cele întâmplate. De ce ar exista teama că oamenii vor înțelege ceva greșit? Acum pelicula trebuie prezentată pe ecrane, de ce nu? Aș vrea foarte mult proiecția documentarului să se facă întâi la Petersburg, după care la Moscova.
Este a treia peliculă a mea turnată în baza materialelor din arhivă și care e filmată la Petersburg și despre Petersburg. Prima a fost „Blocada”, apoi „Prezentarea”, o cronică a Leningradului și a regiunii Leningrad. Și al treilea film, despre un eveniment foarte important care a dat naștere actualei puteri.”