Transnistria, acum, și cu 25 de ani în urmă

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Tiraspolul și-a sărbătorit cu fast independența autoproclamată. Regiunea transnistreană, acum, și cu 25 de ani în urmă. Cum aplică Poliția de Frontieră interdicția pentru mașinile cu numere transnistrene? Și… cât i-a costat anul acesta pe părinții din stânga Nistrului să-și trimită copiii la școală?

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:

***

Pe 2 septembrie, la Tiraspol a avut loc o paradă militară, marcând aniversarea a 25-a a autoproclamatei republici transnistrene. Paradă militară a fost anunțată ca „fără precedent”, cu participarea a peste o sută de unități de tehnică militară și peste 2 000 de soldați și reprezentanți ai structurilor de forță ale regiunii. La festivități au fost prezente oficialități din Rusia și din regiunile separatiste din spațiul ex-sovietic, precum și artiști cu renume de la Moscova.

Rostind un discurs cu ocazia aniversării, în ajun, pe 31 august, liderul de la Tiraspol Evgheni Șevciuk s-a declarat gata de dialog cu Chișinăul, mai ales în probleme economice. „Suntem gata pentru negocieri și am vrea ca ele sa aibă loc în condiții convenabile tuturor. Din asta are de câștigat și economia Moldovei și economia țărilor vecine”, a spus Șevciuk, citat de presa locală. Totodată, el a spus că transnistrenii nu vor accepta niciodată ideile Ucrainei și Moldovei ca pacificatorii din regiune să fie înlocuiți cu o misiune civilă. Schimbarea formatului de menținere a păcii „ar pune bazele unui nou război”, a spus Șevciuk, reiterând poziția că numai prezența trupelor ruse a oprit declanșarea unui conflict sângeros în 1992. La aceași conferință de presă, pe 31 august, Evgheni Șevciuk și-a anunțat căsătoria cu Nina Ștanski, șefa de 38 de ani a politicii externe în administrația nerecunoscută de la Tiraspol, care va renunța din cauza evenimentului la această funcție publică.

Guvernul de la Chișinău a criticat felul cum s-a marcat la Tiraspol aniversarea separării raioanelor din stânga Nistrului. „Ideologia acestor evenimente contravine obiectivului de reglementare a conflictului transnistrean și îngrijorează prin accentul ei pronunțat militarist”, se spune într-un comunicat de presă al Biroului pentru Reintegrare al Guvernului. În comunicatul citat se spune că „în regiunea transnistreană în ultima vreme iau amploare acţiunile de propagandă a urii, demonstrațiile de forţă și aplicațiile militare.”

Ministerul moldovean de externe spune că va acționa în limitele strict reglementate de cadrul diplomatic în legătură cu participarea atașatului militar rus la parada militară din 2 septembrie de la Tiraspol. Această reacție a ministerului de externe a fost transmisă Europei Libere de purtătoarea de cuvânt Ana Taban, după ce ministrul apărării, Anatol Șalaru, a spus că va cere printr-o notă ambasadorul rus Farit Muhametșin să fie convocat pentru explicații. Șalaru a descris drept „act neprietenesc” prezența atașatului militar rus la Tiraspol, unde acesta a urmărit alături de liderii transnistreni defilarea a zeci de tancuri, vehicule blindate, lansatoare de rachete, marcând 25 de ani de la secesiunea din 1990.

La Chișinău, Agenția Națională pentru Reglementări în Energetică a decis, joi, suspendarea propriei decizii din 18 iulie privind scumpirea gazelor și curentului electric. În ajun, directorul ANRE, Sergiu Ciobanu, a spus că dorește un audit extern la companiile energetice moldovene, înainte de a decide ce se va întâmpla cu tarifele. Moldova cumpără cea mai mare parte a energiei electrice de la Centrala Cuciurgan din stânga Nistrului, controlată de compania rusă RAO ES, iar gazele naturale - de la compania rusă Gazprom. Datoriile MoldovaGaz față de Gazprom se ridică la 6,2 miliarde de dolari, dintre care aproape 5 miliarde și jumătate de dolari sunt datorii ale regiunii transnistrene.

Anatol Șalaru

Ministrul Apărării, Anatol Șalaru, a spus, vineri, 4 septembrie, că armata moldoveană este gata să înceapă o reformă „care să-i permită atingerea standardelor euroatlantice”. „Ne dorim ca instituţiile militare din ţările membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice să vadă în Republica Moldova un aliat de încredere”, a spus Șalaru într-o declarație cu ocazia marcării a 24 de ani de la înființarea Armatei Naționale, precizând că vorbește „în numele Ministerului Apărării”. Ministrul liberal a cauzat controverse luna trecută când a spus, la București, că aderarea la NATO este un obiectiv pe termen lung al Republicii Moldova, în ciuda statutului constituțional de neutralitate. Șalaru a precizat ulterior că a exprimat punctul de vedere al Partidul său Liberal.

Republica Moldova a marcat pe 31 august sărbătoarea naţională Limba Noastră cea Română. La Chișinău au avut loc mai multe manifestări festive, recitaluri de muzică şi poezie, iar pe Aleea Clasicilor Literaturii a fost dezvelit bustul lui Andrei Mureșanu, autorul versurilor imnului „Deșteaptă-te Române!”, imnul României, care a fost și imnul Republicii Moldova între anii 1991 și 1994.

Premierul român Victor Ponta a spus, miercuri, că jumătate din miniștrii de la Chișinău și-au făcut studiile în România, iar cealaltă jumătate au cetățenie română. Potrivit ediției electronice a ziarului „Adevărul”, Ponta a făcut remarca la o ședință a cabinetului său de miniștri, pe care i-a îndemnat să dialogheze mereu cu colegii moldoveni. „(Moldovenii) au mare nevoie de noi acum”, a mai spus Victor Ponta, la începutul şedinţei de guvern de miercuri. Ceva mai devreme, Ponta îndemnase ambasadorii români în străinătate să promoveze odată cu România și R. Moldova: „Oriunde sunteți, nu uitați sa spuneți Romania si Moldova”, a spus Ponta, potrivit Hotnews.ro, la o conferință pe temele diplomației, la București.

***

Europa Liberă: Șeful administrației din Tiraspol, Evgheni Șevciuk, a declarat în ajunul zilei de 2 septembrie că în 25 de ani după ce și-a autoproclamat independența de Moldova, regiunea transnistreană a devenit „un stat pe deplin realizat”, chiar dacă nu este recunoscut de comunitatea internațională. I-am întrebat pe mai mulți locuitori ai regiunii transnistrene dacă sunt sau nu de acord cu afirmația lui Evgheni Șevciuk:

Да, я считаю. Состоялась. Экономика улучшается, правление тоже неплохое, построили новые дороги, новый „Шериф”. Город процветает, Приднестровье тоже поднимается.

Президент старается делать… Вот мы видим ремонт некоторый как бы, остановочку там сделали отдельно для троллейбуса. Библия велит подчиняться высшим властям, когда это не противоречит законам Бога. Поэтому мы подчиняемся.

Ну, я бы сказал, не совсем, другие еще не признали…

Нормально. Знаешь, она самостоятельной стала; конечно, как бы ни хотелось, могли быть уровнем богаче, если была бы экономическая свобода. Мы могли связаться со всеми странами, торговля, обмены – уровень жизни поднялся бы гораздо, строились бы на современном уровне. Но, учитывая все эти заслоны, которые строят нам соседи такие доброжелательные, мы имеем то, что имеем. То, что мы стали самостоятельные – ну, как, здесь нет вопросов, и то, что выживаем – да, конечно, с помощью России, да, конечно, уменьшили сейчас зарплату этих пенсионеров, немного неудобно, а что делать? Трудно бывает, бывает и легче, как и во всех вот этих направлениях. Россия испокон веков образовала нас, содержала нас, как ребенка. И сейчас греет под крылом. У нас выбора другого нет. (…) У нас очень много свободы. Люди пока этого не замечают, растет такой негативный гул, мол, президент виноват… Так не бывает, что виноват один человек. Если в подъезде грязно, обязательно виноваты все три соседа, которые живут там. А это перенесли сейчас в масштабы государства. Виноват каждый. И кто читал Булгакова – если пошел в туалет, не пописай мимо, и все будет в порядке. Там будет чисто. Не надо бояться – во все трудные времена выигрывает тот, кто ведет здоровый образ жизни, кто трудится…

Конечно, состоялось. Работаем, тишина, спокойствие. Не ругаемся, ни с кем не деремся. Блокада конечно есть какая-то, хоть со стороны Молдовы, хоть со стороны Украины, что же… Было больше, заводы работали, а так что? Молодежи где здесь работать? Молодежи же не дают работать…

Мы самостоятельны с той минуты, когда мы отстояли свою независимость. В плане политическом у нас все хорошо, есть союзники, естественно, есть враги, наши соседи, которые мешают развиваться нашей экономике, они запретили нам вывоз нашей продукции, которую покупают как в Европе, так и в России. Экономически на нас давят, мы полноценно развиваться из-за них не можем, так как часть заводов из-за этого у нас закрыто, по-моему, около 30%, если я не ошибаюсь, или 40%... Ну, а так мы самостоятельны, у нас прекрасный край, здесь нет войны, у нас все хорошо.

Tiraspolul se pregătește să-și serbeze independența autoproclamată

Приднестровье состоялось. Я считаю, что оно состоялось. Я слушала внимательно речь Шевчука, не знаю, говорю я правильно или нет, но я считаю, что на собрании, посвященном 25-летию республики, надо было отметить все-таки первоисточников. Я считаю, что надо было отметить Смирнова. У нас у каждого человека есть плюсы и минусы, но я считаю, что он внес достойную лепту сюда и он не был никогда президентом, он был просто руководителем. У него есть дипломатические способности. Я за Шевчука, я и голосовала за него, когда его выбирали президентом, но я считаю, что здесь надо было все-таки его отметить. А вообще республика состоялась.

Она же непризнанная, как же? Если бы признали – другое дело. Тяжелое время, конечно, и продукция не выпускается, а если выпускается, она на складе лежит. Молдова со своей стороны блокада, эта с другой стороны блокада – и что? Если бы все это заработало, было бы другое дело. Тогда бы и экономика была, и жили бы – вот так!

Europa Liberă: Opinii, culese la întâmplare, pe străzi din Tiraspol și Bender. Printre cei pe care corespondenții Europei Libere i-au întâlnit la manifestațiile din 2 septembrie a fost și reprezentantul special al administrației transnistrene pentru drepturile omului, ombudsman-ul Vasili Kalko:

„25 de ani… Dacă vorbim de vârstă, mi-e greu deja să-mi amintesc ce-a fost atunci… La 25 de ani mi s-a născut fiul. Iar 25 de ani pentru republică înseamnă că noi am trăit 25 de ani la modul independent. Oamenii cunoscători spun că, de fapt, în lume sunt doar cinci state care pot exista independent, fără alții. Cunoașteți aceste țări: Statele Unite, China, Rusia, Brazilia și India. Și atât. Toți ceilalți, vă dați seama și singuri, au o independență relativă. De aceea, nu putem spune că Transnistria este cu totul independentă și că nu depinde de nimeni… Noi, depindem…”

La Tiraspol și Bender de 2 septembrie

Europa Liberă: A declarat Vasili Kalko. Corespondenta noastră în regiune Margarita Suvorova i-a adresat aceeași întrebare jurnalistului din Tiraspol Vladimir Șapovalov.

Vladimir Șapovalov: „Pot să spun așa: tinerii care au fost la sărbătoare, bucuroși, fericiți, au făcut poze pe fundalul inscripției „Iubesc RMN”, adică republica moldovenească nistreană. Asta vorbește despre faptul că Transnistria este un stat împlinit, realizat, pentru că a crescut o generație întreagă în cei 25 de ani care nu știe altă țară, altă patrie decât republica moldovenească nistreană. Altceva este că există coliziuni economice, dar locuitorii din Transnistria sunt formați deja ca popor transnistrean.

Iată de ce eu cred că poporul transnistrean și-a format propria statalitate, pot spune asta cu o siguranță de 100 la sută. Spun asta ca observator, ca om de creație care urmărește evenimentele și care nu doar urmărește, dar și trăiește într-o anumită măsură viața acestei republici tinere.”

Europa Liberă: În anul 1990 cărările Găgăuziei, a Transnistriei și a Republicii Moldova s-au despărțit, Găgăuzia a obținut autonomie, Transnistria a rămas cu statutul nerecunoscut. Cum credeți, cum ar fi fost dacă Transnistria ar fi intrat atunci în componența Moldovei cu statut de autonomie?

Vladimir Șapovalov: „Cred că ar fi fost mai bine în linii mari. Pentru Moldova ar fi fost mai bine, pentru tot poporul Moldovei care a trăit mulți ani într-o țară unică și toată lumea iubea Moldova. Dacă atunci politicienii moldoveni ar fi trăit cu mintea lor proprie și nu ar fi aplecat urechea la sugestiile unor sfătuitori care aveau interesul să refacă și să distrugă țara și care erau interesați să folosească această instabilitate, atunci Moldova putea să rămână unită. Și asta ar fi fost bine. Dar pentru că politicienii nu vroiau să asculte, dar s-au încăpăținat și s-au pus cu coarnele să fie numai limba română, acest lucru nu s-a întâmplat. Acum văd că și moldovenii au ajuns să spună că limba lor este moldovenească…”

Europa Liberă: Deci, credeți că oamenilor le-ar fi fost mai bine într-o autonomie largă în cadrul Moldovei?

Vladimir Șapovalov: „Dacă ar fi fost o Republică Moldovenească unită, puternică, cred că poporului i-ar fi fost mai bine și am fi fost mai solizi și mai tari. Dar pentru că nu s-a vrut, s-a mers pe altă cale. Politicienii s-au încăpăținat, au vrut doar limba română, iar partea astălaltă, malul stâng, vroia limba rusă ca a doua limbă de stat.”

Europa Liberă: Opinia jurnalistului Vladimir Șapovalov.

***

Europa Liberă: Ce s-ar fi schimbat în viața de zi cu zi a locuitorilor de rând, dacă la un moment dat regiunea transnistreană ar fi redevenit parte, cu un statut de largă autonomie, în cadrul Republicii Moldova? Întrebare pe care i-am adresat-o unui alt jurnalist din Tiraspol, stabilit însă la Chișinău, politologul Ernest Vardanean.

Ernest Vardanean

Ernest Vardanean: „Dacă am admite o situație în care regiunea transnistreană ar fi primit în componența Republicii Moldova un statut de autonomie – un statut mai înalt decât cel al Găgăuziei – acest lucru ar fi soluționat multe probleme politice, dar nu le-ar fi eliminat pe toate până la capăt.

Să începem cu faptul că în momentul scindării URSS în regiunea transnistreană se aflau 37 la sută din industria republicii sovietice socialiste moldovenești. Acest lucru înseamnă că aproape jumătate din industria Moldovei ar fi fost amplasată pe teritoriul Transnistriei și că Transnistria ar fi avut o influență și o pondere mult mai mare nu doar industrială, dar și economică și financiară și, implicit, și politică în comparație cu Găgăuzia.

De ce spun asta? Pentru că astăzi Găgăuzia, atunci când apar careva probleme sociale sau politice, cere ajutor de la Chișinău , face apeluri, insistă, dar vocea acesteia de regulă nu se prea aude pentru că Găgăuzia este o regiune foarte slabă din punct de vedere economic și nu se compară din această perspectivă cu Transnistria. În condiții identice, dacă Transnistria ar fi avut în cadrul Republicii Moldova un statut identic sau chiar mai înalt în comparație cu cel al Găgăuziei, vocea Tiraspolului ar fi fost mult mai sonoră decât vocea Comratului. Și în dialogul cu Chișinăul această vocea ar fi fost mult mai dură și cu mult mai multe pretenții.

La Tiraspol, 1 iulie 1972

De exemplu, în chestiunile legate de educație, nu-mi imaginez ca Tiraspolul să accepte, așa cum a făcut-o Comratul, concepția de istorie a românilor, sau denumirea limba română. Deși în Găgăuzia oficial, conform Constituției, limba este numită moldovenească, totuși toată lumea înțelege că este vorba despre limba română și s-a obișnuit cu asta. În Transnistria nu-mi imaginez așa ceva. Deci, minim într-un domeniu, cel lingvistic, dialogul dintre Chișinău și Tiraspol nu ar fi fost posibil.

Pe de altă parte, din punct de vedere economic Transnistria ar fi primit multe avantaje. Transnistria ar fi avut o ieșire directă legală pe piețele europene și internaționale, nu ar fi existat aceste bariere artificiale în calea exportului mărfurilor care există în prezent, printre aceste bariere ar fi de exemplu și punctele vamale interne care există pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova dinspre Transnistria. Aceste bariere nu ar fi existat și costul de produrece a mărfurilor transnistrene ar fi fost mai mic și acestea ar fi fost mai competitive pe piața internațională.

Pe de altă parte, există și alt aspect important aici. Ne amintim cu toții cum s-a desfășurat privatizarea în Republica Moldova – cu ajutorul bondurilor, care apoi s-au dovedit a fi niște hârtii fără valoare, iar industria moldovenească în anii 90 a fost aproape în totalitate distrusă, furată și prădată. În Transnistria din fericire acest lucru nu s-a întâmplat. În pofida existenței unui număr mare de probleme de alt gen, în Transnistria s-a reușit totuși menținerea industriei și cel puțin la modul general această industrie arată mai solid decât în Republica Moldova.

La Tiraspol, în vara anului 1972

Și nu-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu industria transnistreană dacă Transnistria ar fi intrat oficial, legal, în componența Republicii Moldova. Poate că ar fi avut aceeași soartă ca și industria moldovenească. Sau, poate, dimpotrivă, exponenții industriei transnistrene ar fi reușit să-și lobeze interesele sale la Chișinău în așa fel încât industria să fie păstrată.

Sunt multe aspecte ale acestei probleme. Aș vrea să cred, desigur, că intrarea oficială a Transnistriei în componența Republicii Moldova ar fi soluționat multe dintre aceste probleme. As vrea să cred asta, dar se pare totuși că a trecut prea mult timp și puțin probabil că vom putea înțelege cum ar fi arătat lucrurile dacă istoria ar fi mers pe o altă cale.”

Europa Liberă: Dar la nivelul oamenilor de rând și a vieții de zi cu zi s-ar fi schimbat ceva în Transnistria? Poate la nivel de comunicare între oameni?

Ernest Vardanean: „Dacă acum ar fi fost anul 1995 și nu 2015 am fi putut spune că, „da, probabil majoritatea oamenilor nu ar fi împotrivă să trăiască împreună. Chiar dacă războiul s-a încheiat de curând, totuși oamenii se simt parte a Moldovei de altădată, unite…”

Acum însă îmi este foarte greu să răspund la această întrebare pentru că în Transnistria nu doar s-a născut o generație care nu a trăit în Moldova, dar această generație deja a crescut și a intrat în viața matură. Acești copii, care s-au născut în anii 90, deja au terminat școala, au terminat facultatea, mulți dintre ei și-au făcut propriile familii. Și este vorba deja despre o desprindere a unei întregi generații de generația precedentă, cea care încă își mai amintește despre Moldova sovietică, cea care ține minte că nu existau frontiere, nu exista conflict. Astfel încât este foarte complicat să judecăm lucrurile din punctul de vedere al oamenilor simpli.

Centrala electrică de la Cuciurgan

Tinerii transnistreni, de altfel la fel ca și cei din Republica Moldova, sunt mai mult axați pe ideea de a pleca undeva. Nu este o noutate asta. Diferența este doar că tineretul de pe malul drept tinde că plece în Europa, iar cel transnistrean – în Rusia. Deci există o migrație masivă. Apropo, din cauza acestei migrații în 25 de ani populația Transnistriei a scăzut în jumătate.

Poate că la nivelul oamenilor simpli unii s-ar fi simțit bine, în special oamenii de vârsta a treia care ar fi vrut ca acest conflict să se încheie și să nu mai existe frontiere. La nivelul celor mai tineri cu siguranță există, la fel, o categorie care vrea în Moldova, care consideră că împreună cu Moldova și cu Europa va fi mai bine. Din aceștia, cu certitudine, sunt mai puțini, chiar dacă un astfel de segment există. Dar totuși, în Transnistria acum nu există un punct de vedere unic, comun, despre cum ar fi trăit oamenii de rând dacă Transnistria ar fi intrat oficial în componența Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Cum era Transnistria acum 25 de ani și cum este acum, după 25 de ani?

Ernest Vardanean: „Acum 25 de ani Transnistria era o regiune cu orașe mici, provinciale, tipic sovietice, orășele mici, confortabile, curate – nimic deosebit.

După care evoluțiile au făcut ca Tiraspolul să devină capitală. Mai fusese o dată capitala republicii autonome sovietice socialiste moldovenești, între anii 1929-1940.

De atunci, Transnistria a pierdut jumătate din populație și acum în Transnistria în cel mai bun caz locuiesc 420 de mii de oameni. Transnistria și-a pierdut în van potențialul industrial, pentru că în pofida unor factori pozitivi – cum ar fi gazele rusești gratuite, forța de muncă ieftină și foarte calificată, legăturile industriale foarte bine puse la punct atât în interiorul Transnistriei, cât și între Transnistria, Ucraina și Federația Rusă – în pofida acestor factori economia transnistreană a decăzut. Pentru că s-a furat și se fură, pentru că nu se gestionează eficient, pentru că echipamentele valoroase sunt scoase din regiune, pentru că specialiștii foarte bine calificați au plecat în Rusia și nu numai. În esență, Transnistria este repetarea a tot ce știm și vedem în tot spațiul post-sovietic, o repetare a unor evoluții tipice și pentru Moldova, și pentru Ucraina, și pentru Rusia – doar că în proporții mai mici și cu specificarea importantă că este vorba despre un statut nerecunoscut.”

Europa Liberă: Opinia politologului de la Tiraspol stabilit la Chișinău Ernest Vardanean.

***

Europa Liberă: Cum ați auzit la știri, reacțiile Chișinăului oficial la manifestațiile aniversare de la Tiraspol au fost extrem de critice, iar ministrul apărării, Anatol Șalaru, a cerut să fie chemat pentru explicații ambasadorul rus la Chișinău, Farit Muhametșin, în legătură cu participarea reprezentanţilor ambasadei Federației Ruse la parada militară de la Tiraspol. Biroul pentru Reintegrare din cadrul guvernului moldovean a emis un comunicat în care se spune că „ideologia acestor evenimente contravine obiectivului de reglementare a conflictului transnistrean și îngrijorează prin accentul ei pronunțat militarist”, am citat. Despre aceste reacții, colega mea Diana Răileanu a stat de vorbă cu doi analiști politici din Chișinău:

Anatol Ţăranu

Obiecţiile Chişinăului nu ar fi lipsite de temei, crede directorul Centrului Politicon, Anatol Ţăranu, fost Ambasador al Republicii Moldova la Moscova. Doar că acestea, continuă expertul, ar trebui adresate mai degrabă autorităţilor ruse decât Tiraspolului:

„Chişinăul desigur că trebuie să reacţioneze. E nevoie ca Chişinăul să atenţioneze Ambasada rusă în privinţa participării oficialilor moscoviţi la toate aceste sărbători, dar în acelaşi timp trebuie să fim conştienţi de faptul că reacţii mari din partea Rusiei nu vor fi. Nu ştiu dacă reacţiile Chişinăului în acest sens ar putea să complice foarte mult relaţia cu Federaţia Rusă. Nu deja de mult ne găsim în acest regim de relaţii.”

În ultimele zile presa a relatat despre o încordare a relaţiei dintre Chişinău şi Tiraspol. La finele lui august, lideri din stânga Nistrului au criticat intenţia Poliţiei de Frontieră de a interzice de la 1 septembrie intrarea maşinilor înmatriculate în regiunea transnistreană şi alte regiuni nerecunoscute de guvernul de la Chişinău. A urmat reţinerea de la începutul acestei luni, pentru câteva ore, a unui grup de jurnalişti moldoveni şi a ministrului adjunct al Sănătăţii, Ghenadie Ţurcanu, de către miliţienii transnistreni. La scurt timp, şeful administraţiei separatiste de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, a declarat că va „bloca circulaţia oamenilor” dacă Chişinăul nu va permite circulaţia automobilelor înregistrate în stânga Nistrului.

Ion Leahu

Pe fundalul acestor tensiuni, crede fostul membru al Comisiei Unificate de Control Ion Leahu, îngrijorătoare este şi recenta dotare a aşa numitelor trupe militare din stânga Nistrului cu tehnică militară modernizată:

„Şevciuk şi Lukianenko, pretinsul ministru al apărării, au fost prezenţi la un eveniment când forţele armate ale Transnistriei au primit în dotare mai mult de o sută de blindate reînnoite, cu capacitate de a transporta desanturi, de a lupta cu blindatele şi elicopterele inamicului. Eu le-aş pune întrebarea: unde trebuie să transporte desanturi aceste blindate?! Ei având doar 20 de kilometri de la Nistru până la hotar cu Ucraina şi 100 de kilometri de la nord până la sud?! Unde, ce fel de câmp de luptă poate exista, eventual, dacă nu în Moldova sau Ucraina? Iată aceasta e mult mai important decât o paradă păcătoasă.”

De altfel, cu ocazia aniversării a autoproclamatei „republici” nistrene, liderul de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, s-a declarat gata de dialog cu Chișinăul, însă mai ales în probleme economice. Actualmente negocierile în formatul oficial 5+2 privind diferendul transnistrean practic sunt blocate – ultimele două runde de discuții au avut loc în prima parte a anului trecut.

***

Europa Liberă: Poliția de Frontieră spune că nicio mașină cu numere de înmatriculare în regiunea transnistreană nu mai este lăsată să treacă frontiera cu Ucraina pe la cele 18 puncte de trecere pe care le controlează, cu excepția celor care au ieșit din țară până la aplicarea interdicției săptămâna trecută și care au voie să revină. Dar autoritățile moldovene sunt gata să poarte convorbiri pe tema acestei interdicții cu autoritățile transnistrene care au criticat-o. Relatează, Valentina Basiul.

În primele zile, interdicția a fost aplicată pe sensul de ieșire din țară, fiind lăsate să revină mașinile care au traversat frontiera de stat înaintea emiterii dispoziției de către șeful Poliției de Frontieră. În prezent, potrivit directorului adjunct al Poliției de Frontieră, Ianuş Erhan, nicio mașină cu astfel de numere nu traversează punctele de trecere a frontierei moldo-ucrainene, exceptând segmentul transnistrean.

Ianuş Erhan a afirmat că au fost şi cazuri când unii șoferi cu automobile înmatriculate în autoproclamata republică transnistreană au făcut cale întoarsă de la punctele de trecere a frontierei Giurgiulești-Reni şi Criva-Mămăliga. Dar, per ansamblu, zice Erhan, oamenii erau informați şi s-au conformat deciziei:

„Bucură faptul că toţi au înțeles, n-au fost anumite obiecții, replici, anumite situații de conflict. Toți cetățenii s-au conformat acestor cerințe, ca la ziua de azi să avem o acceptare totalmente a prevederilor date”.

În ceea ce privește aplicarea interdicției pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, șeful Poliței de Frontieră, Dorin Purice, spune că mecanismul încă se mai discută şi cu omologii din Ucraina, şi cu reprezentanții Tiraspolului.

„Ar putea să fie modificat, să aibă loc anumite ajustări, dar oricum va exista un astfel de mecanism. Nu vă pot spune exact cum va fi final, dar totuși pot fi făcute niște derogări față de anumite categorii de unități de transport, dar asta depinde de poziția tuturor”.

Am întrebat câțiva șoferi de mașini înmatriculate în stânga Nistrului, întâlniți ocazional pe străzile din Chişinău, cum îi afectează această decizie. Pe Serghei Sulima din Râbniţa l-am găsit într-o parcare din preajma Catedralei.

„Noi, cei din Transnistria, avem graniță directă cu Ucraina. Din câte ştiu, acolo nu există nicio problemă cu traversarea frontierei. Numai dacă treci cumva din Moldova în Ucraina cu numere eliberate de o republică necunoscută. Azi dimineață, când am venit la Chișinău, ne-am gândit că vom avea probleme. Am crezut că nu ne vor permite să intrăm în Moldova, dar totul a fost normal. Suntem îngrijorați, mulți oameni sunt neinformați şi-şi fac griji”.

Europa Liberă: Dar cum ar reacționa localnicii dacă într-o zi Chișinăul ar interzice traversarea hotarului, inclusiv pe segmentul transnistrean?

„Va fi rău. Nu știu ce vor face oamenii. Eu nu traversez des garnița, dar mulți o fac. Cu această situație a devalorizării valutelor ucrainene şi moldovenești mulți oameni merg după cumpărături. Pentru unii vor fi efecte negative”.

Diana este o tânără ce-și aștepta soțul în mașină. Este din Chișinău şi zice că au înmatriculat automobilul pe malul stâng deoarece acolo vămuirea costă mult mai ieftin decât pe malul drept.

„Sincer, nu sunt la curent, nu ştim încă ce vom face. Ştiu că pe loc aici se poate de circulat”.

Europa Liberă: Dar mai ieşiţi din ţară?

„Nu. La noi în ţară mai mult te îngroapă, decât îţi face condiţii de trai mai bune”.

Europa Liberă: Nu vă gândiți oricum să vă înregistrați mașina aici, în partea dreapta a Nistrului?

„Problema este că la noi, după cubatura mașinii, este foarte scumpă vămuirea. E mai scumpă vămuirea decât costă mașina. O pus statul aşa condiţii”.

Aceasta nu este prima tentativă de a interzice intrarea şi ieşirea din ţară a maşinilor înmatriculate în regiunea transnistreană. Şi guvernarea comunistă a făcut o tentativă, care ar fi eşuat deoarece partea ucraineană nu s-ar fi ţinut de cuvânt. Tocmai de aceea, unii experţi le-au recomandat autorităţilor de la Chişinău ca înainte de a recurge la interdicţii să poarte un dialog cu conducerea de la Kiev. În plus, mai multe voci au spus că guvernul moldovean trebuie să-i determine altfel pe cei care au procurat maşini din regiunea transnistreană să vină să-şi înregistreze maşinile în dreapta Nistrului.

***

Europa Liberă: Pentru părinții și elevii din regiunea transnistreană, noul an de școlar a devenit mai împovărător financiar decât cel care a trecut. Autoritățile au anunțat că familiile care au copii în clasa întâi nu vor primi ajutoare. Prețurile pentru rechizitele necesare, chiar dacă nu diferă foarte mult de cele din anul trecut, au devenit o povară prea mare pentru multe familii, în condițiile în care veniturile au scăzut, odată cu reducerea cu 30 la sută a salariilor și pensiilor achitate populației. Scăderile salariale au vizat nu doar sfera bugetară, dar și sectorul industrial și de producere. O relatare de la corespondenta noastră Karina Maximova, pe această temă, tradusă și prezentată de Lina Grâu:

Potrivit unei mame care educă trei copii de vârstă școlară, în medie pregătirea fiecărui copil pentru anul de studii se ridică la 300 de dolari. Pentru cei trei copii suma se ridică la aproape o mie de dolari. Familia nu are atâția bani, iată de ce pentru 1 septembrie au fost cumpărate doar lucrurile strict necesare, urmând ca pe parcursul anului să fie procurate și restul de rechizite și haine.

„Ca să trimit copilul în clasa întâi, inclusiv să-i iau hainele necesare, am cheltuit deja mai mult de 3000 de ruble transnistrene. Numai ghiozdanul – vedeți cât costă? Și uniforma… Am cumpărat în locuri diferite, unde am găsit mai ieftin. Fusta într-un loc, sacoul – în altul, am dat 400 și 600 de ruble pe ele. Un costum pentru băieți costă, de exemplu, peste 600 de ruble. Rechizitele, minimum necesar, m-au costat 500 de ruble – asta doar pentru un copil. Iar atunci când sunt trei?”

O soluție pentru a face față acestei situații financiare dificile este cumpărarea de uniformă și încălțăminte de școală la mâna a doua, la fel ca și a hainelor de sport și a adidașilor, ceea ce reduce cheltuielile cu cel puțin un sfert. Însă în cazul rechizitelor reduceri substanțiale nu se fac, astfel încât acestea trebuie procurate la preț întreg.

Prețurile medii la târgul școlar de la Tiraspol (Prețul este în ruble transnistrene, la un curs de 11,1 ruble pentru un dolar)

Rucsac – 200-250 ruble.

Uniformă pentru fete – 1000 ruble.

Uniformă pentru băieți – 700 ruble.

Bluză albă – 130-200 ruble.

Cămașă albă – 180-300 ruble.

Uniformă sportivă 350-550 ruble.

Adidași – 250-300 ruble.

Caiete – 3-23 ruble.

Pixuri – 2,2-15 ruble.

Creioane colorate – 18-50 ruble.

Penar – 80-250 ruble.

În trecut, în perioade de criză administrația unor orașe mai oferea un anumit ajutor familiilor cu mulți copii. Ajutorul consta în îndemnizații unice sau seturi de rechizite pentru copiii care mergeau în clasa întâi. În prezent această practică a dispărut. Mai sunt unii oameni de afaceri care fac donații periodice în încercarea de a susține categoriile defavorizate ale populației. Însă la nivelul instituțiilor de stat nu există niciun fel de susținere pentru familiile care trimit copiii în clasa întâi. Iată ce spune un tată care are trei copii:

„Acum trebuie să plătim pentru chiria manualelor în școală. Și cu rechizitele ne-a fost destul de greu. Pe unde am reușit să cumpărăm câte ceva mai ieftin, pe unde – nu. Greutățile vin în special din faptul că salariile au fost reduse. Iată de ce elevilor le este cam greu”.

În anul de studii 2015-2016 vor fi reînnoite majoritatea manualelor pentru elevii școlilor generale din Transnistria cu predare în limba rusă. Anunțul a fost făcut de responsabila de domeniul educației din regiunea transnistreană, Tatiana Țivinskaia. Tiraspolul a primit din partea Rusiei peste 517 mii de cărți noi pentru diferite materii pentru cei 45 de mii de elevi din toți cei 11 ani de studii. Deocamdată nu este foarte clar dacă manualele au fost livrate ca donație sau partida face parte dintr-un proiect comercial. Cert este însă faptul că niciodată în cei 25 de ani de când există entitatea autoproclamată de pe Nistru sistemul educațional local nu a avut o infuzie atât de mare de literatură pentru instruirea elevilor.

Pe fundalul susținerii active a școlilor de limbă rusă, administrația de la Tiraspol susține că s-a redus considerabil numărul de elevi care studiază în limba moldovenească cu grafie chirilică. Doar în raionul Slobozia s-au închis clasele moldovenești din două localități – Sucleea și Cițcani. Aproape de închidere sunt și clasele moldovenești din satul Ternovca. Nu ultimul rol în acest proces l-a jucat insuficiența de literatură necesară procesului de instruire în limba moldovenească cu grafie chirilică.

În acest an, în școlile transnistrene, vor merge pentru prima dată, în clasa întâi, aproape 5 mii de elevi.

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.