De cînd coloanele de emigranți arabi și africani au pătruns în Europa, mulți politicieni au descoperit cît de bogată și fericită e Europa. Rînd pe rînd, declarațiile lor vorbesc de bunăstarea Europei și de ușurința relativă cu care un continent atît de avut poate primi mase mari de emigranți.
Europa e bogată, dar statisticile pot hrăni demagogia și pot nesoscoti la fel de ușor adevărul la firul ierbii. Argumentul despre bogăție nu spune nimic despre zone întinse ca sudul Italiei sau al Spaniei unde suta de euro e o sumă de vis. Și nici despre atîția belgieni sau francezi de rînd care își socotesc fiecare ban, se îmbracă de la magazine de mîna a doua și nu își pot trimite copiii la o școală mai de Doamne ajută. Asta ca să nu mai vorbim de orașele aproape părăsite și de satele mizere uitate de la un cap la altul al Europei de Est.
Nu toată lumea trăiește bine și prea mulți trăiesc foarte prost în Europa. Vorbele despre bogăția Europei nu costă nimic. Fanfaronii politici știu bine asta și sau învățat să nu mai arate nici cea mai mică urmă de respect europenilor care află de la televizor cît de bine o duc. Vorbăria necugetată prosperă, cu siguranță, în Europa.