Europa unită este forțată să susțină, din nou, un test de solidaritate. Grecia, care își rostogolește datoria dintr-o scadență în alta, a cedat primele pagini ale ziarelor și copertele revistelor pentru refugiații din Siria. „Criza migrației”, cum o definește presa europeană, pune la încercare nu numai Uniunea Europeană, dar și regiunile limitrofe, atrase în acest vârtej. Acesta este subiectul pe care îl vom discuta astăzi cu invitații mei.
Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află sociologul Doru Petruți. Iar al doilea interlocutor este Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, jurnalistul și cineastul care cunoaște în egală măsură spațiul european, dar și cel oriental.
Europa Liberă: Domnule Dan Alexe, dumneavoastră sunteţi cel mai apropiat de nucleul evenimentelor. Totuşi, nici Europa nu este foarte încântată de valul acesta, mai ales, estimat mai nou de funcţionarii europeni că ar ajunge la cote mult prea mari. Dar funcţionarii birocraţi încearcă să spună: „Răul cu binele lui. Acolo ar putea să fie o sursă de reparaţii demografice pentru Europa care îmbătrâneşte”. A fost convingător discursul acesta sau deocamdată nu?
Dan Alexe
Dan Alexe: „Jean-Claude Juncker a fost convingător pentru ţările Europei Occidentale. Pentru că aici, şi nu numai în cadrul discursului de miercuri, dar în întreaga dezbatere în jurul problemei refugiaţilor, asistăm la un fel de fractură culturală, sublinierea unei fracturi culturale care a fost pitită până acum, cea între Europa de Est şi Europa de Vest. Europa de Vest, care a trecut prin distrugătoarele războaie mondiale şi și-a făcut, după aceea, mea culpa, în special, Germania, s-a împăcat, într-un fel, cu multiculturalismul şi cu prezenţa multor minorităţi etnice, religioase fie locale, fie importate pe teritoriul ţărilor respective. Germania, care a exterminat aproape în totalitate minoritatea evreiască, a trebuit, printr-un fel de proces de autointrospecţie, să se pocăiască, oarecum, şi atunci toate acele minorităţi care au venit – turcii, marocanii şi altele –, pe teritoriul Germaniei au fost, într-un fel, primite ca o compensaţie. Şi ţările occidentale s-au obişnuit cu acest multiculturalism. Să nu uităm că Franţa şi Anglia au avut mari imperii, Spania, la rândul ei, şi Portugalia. Dar în special Franţa şi Anglia, după ce au lepădat, după ce au renunţat la colonii, au trebuit să primească pe teritoriul lor o serie întreagă de oameni proveniţi din acele colonii. În schimb, în Europa de Est s-a produs un fel de uniformizare etnică şi culturală, în special, în cazul Poloniei. Sunt ţări, precum Polonia, care, practic, nu au minorităţi etnice, sau dacă le au, sunt tot un fel de slavi, vorbitori de limbi slave, puţin mai exotice şi mai bizare, dar tot oameni albi europeni şi slavi. Un negru pe o stradă dintr-un sat din Polonia produce până şi astăzi uimire. Şi s-a ajuns la un fel de şoc cultural: cum să convingi ţările noi membre în Uniunea Europeană de necesitatea şi fatalitatea prezenţei unor minorităţi etnice pe teritoriul lor?”
Europa Liberă: România este un caz aparte?
Dan Alexe: „România nu este un caz aparte. Pentru că are o structură multietnică deja la origine. Să ne gândim la importanţa minorităţii maghiare sau a minorităţii germanofone, care s-a diminuat, însă rămâne, istoric şi cultural, foarte importantă şi aceasta apasă, sigur, în identitatea colectivă. România este, de altfel, una din ţările care au ratificat Carta Europeană a Limbilor Minoritare şi care acordă locuri în Parlament minoritarilor şi care, în anumite zone, unde minoritarii reprezintă un procent, în general, 20 la sută din populaţie, pot folosi limba lor. În mod paradoxal, ţări precum România sau alte ţări din Balcani care nu sunt în Uniunea Europeană, cum este Macedonia, acordă mai multe drepturi minorităţilor decât o ţară cum e Franţa, de exemplu care, în virtutea idealului republican, nu acceptă ideea de minorităţi. În Franţa, de exemplu, nu se pot face recensăminte în chestiunile etnice. În mod oficial, este imposibil să ştii în Franţa cât reprezintă musulmanii, cât prezintă marocanii la sută din populaţie. Aşa încât problema este mult mai complexă decât ne este prezentată în general de presă.”
Europa Liberă: Domnule Petruţi, sunteţi cetăţean român la origine. Spuneţi-ne dumneavoastră cum vă uitaţi la reacţia preşedintelui Băsescu versus reacţia domnului Ponta, versus reacţia preşedintelui Iohannis, care nici el nu a fost foarte încântat să audă despre cotele acestea care se impun de la Bruxelles?
Doru Petruţi
Doru Petruți: „În primul rând, şi voi face o comparaţie, o paralelă un pic şi cu Republica Moldova, vorbim de un fenomen destul de abstract pentru europeni, chiar şi pentru România, să vezi o populaţie care îşi părăseşte ţara din cauza războiului. Republica Moldova e la o sută de kilometri de Odesa, unde au fost atentate, explozii, nu e prea departe de Kiev…”
Europa Liberă: …dar nici de Doneţk.
Doru Petruți: „Nici de Doneţk, nici de Crimeea. Moldovenii cumva simt teama aceasta, resimt teama legată de război mult mai pregnant decât o simt europenii, care s-au obişnuit cu un anumit nivel de bunăstare, cu un anumit model de consum. Sigur, trebuie de văzut acum, e prima oară când Europa, după ce şi-a construit o anumită imagine despre sine, despre valorile pe care le are, cred că e prima dată testată la modul serios. Să vedem dacă, după acest zid european, mai există şi altceva în afară de autostrăzi, muzee, terase şi cocteiluri. Aşa că situaţia e un pic diferită. Și cred că România, prin cei doi preşedinţi, tratează diferit lucrurile, pentru că cei doi preşedinţi sunt în poziţii diferite. Nici europenii cred că nu pot în momentul acesta calcula toate aceste costuri care vor urma, pentru că e o logică socială care nu poate fi controlată şi nu poţi face din aceasta un model predictibil.”
Europa Liberă: Dumneavoastră, care măsuraţi stările de spirit, în dinamică, mai cu seamă, ce puteţi spune, cât de pregătiţi sunt trăitorii Republicii Moldova să fie solidari cu oamenii aceştia, în primul rând, care chiar au nevoie de un adăpost?
Doru Petruți: „Moldovenii nu sunt foarte pregătiţi pentru aceasta, dar nici nu au cum să fie. Nu sunt europenii încă pregătiţi şi n-au fost pregătiţi.”
Europa Liberă: Pregătiţi logistic sau mintal?
Doru Petruți: „Nici logistic, nici mintal. Putem discuta pe fiecare dimensiune. E tot mai greu, chiar şi pentru moldoveni, dar mai ales pentru europeni să separe adevărata durere a unor oameni care sunt, cel puţin o parte dintre ei, chiar năpăstuiţi. Dar procesul acesta devine tot mai dificil, pentru că e o logică socială care e în construcţie, e în derulare, e incontrolabilă. Nu ştim ce efecte va genera ea într-un spaţiu european croit, evident, după alte valori şi principii, după alte modalităţi de a înţelege bunăstarea, cu un alt suport şi religios. Să nu uităm că Europa vestică e destul de depărtată de filonul acesta religios. Urmăream zilele acestea un material, în care am văzut că populaţia din ţările nordice nu percepe furtul, de exemplu, ca pe o infracţiune, consideră că persoanele care ajung într-o situaţie de acest fel, să fure din casa cuiva, sunt de fapt foarte disperate şi ele trebuie ajutate şi nicidecum sancţionate, şi mai mult, pentru situaţia dificilă în care se află. Vorbim de două lumi care se raportează foarte diferit la aceleaşi evenimente, la aceleaşi fenomene, la aceeaşi imagine.”
Europa Liberă: Domnule Dan Alexe, acum partidele de dreapta au mai multă apă la moară? Sau, dimpotrivă, totuși solidaritatea europeană, proverbială, va învinge?
Dan Alexe: „Trebuie analizată situaţia de la o ţară la alta. Pentru că nu există un model unic al partidelor de extrema dreaptă. Ca să vă dau un singur exemplu, în Belgia, unde există acel partid independentist, untranaţionalist, care, de altfel, face parte din guvernul federal al lui Bart De Wever, acest partid are, în mod paradoxal pentru alte culturi, şi o franjă de membri de stânga, un fel de stângă naţionalistă. Pentru că, în asemenea culturi, ultranaţionalismul şi independentismul nu se identifică în mod neapărat cu extrema dreaptă. Pot exista naţionalişti de stânga, să ne uităm la cazul Scoţiei sau al Cataloniei. Şi în asemenea peisaje culturale şi politice, partide pe care noi le considerăm de dreapta sau de extrema dreaptă pot avea o oarecare simpatie pentru refugiaţi. Chiar în cazul Belgiei, pe care îl aminteam, o franjă a partidului ultranaţionalist al lui Bart De Wever, Partidul N-VA, a propus ajutorarea refugiaţilor. În Franţa, iarăşi, situaţia este cu totul diferită. Iar în Germania iniţiativa lui Merkel a tăiat iarba de sub picioarele extremei drepte. Pentru că Merkel, la rândul ei, dată fiind poziţia ei în cazul Greciei, în această primăvară şi de-a lungul anului, intransigenţa cu care guvernul şi cancelara Merkel au privit cazul Greciei, a arătat că e vorba de o dreaptă neoliberală foarte dură. Şi iată că totuşi Angela Merkel a propus primirea a aproape 800 de mii de refugiaţi în Germania care are o lungă experienţă multiculturală şi care, cum am spus mai devreme, s-a pocăit după al Doilea Război Mondial şi caută acum să se arate ca un fel de model al Europei.”
Europa Liberă: Dar există riscul ca temelia europeană, a Uniunii Europene, să fie puternic zdruncinată din cauza acestei probleme? Nu atât din cauza refugiaţilor, cât din cauza disensiunilor, atitudinilor diametral opuse faţă de refugiaţi?
Dan Alexe: „Aici aţi subliniat problema principală şi anume disensiunile şi lipsa de unitate şi de înţelegere, de apreciere a unui proiect comun. Şi nu a fost întâmplător că am menţionat criza Greciei mai devreme. Liniile de fractură nu sunt aceleaşi într-un caz şi în altul, dar în ambele cazuri s-a văzut o neînţelegere totală între cei care aveau o atitudine mai conciliantă şi mai apropiată de proiectul iniţial al Europei şi partizanii unei linii dure, în cazul Greciei, ultraliberale, în cazul situaţiei refugiaţilor, o atitudine naţionalistă, care contravine proiectului iniţial al Uniunii Europene. Şi o criză se poate depăşi. O a doua criză deja începe să devină gravă. O a treia criză sperăm că nu va veni, dar dacă se întâmplă şi va avea acelaşi model de disensiuni permanente şi de luptă, s-a ajuns la retorică aproape insultătoare între capitale. Să ne gândim cum e tratat, de exemplu, Viktor Orban şi cum tratează Viktor Orban, premierul maghiar, restul Europei. O a treia criză de acest tip ar putea într-adevăr să zdruncine, poate, chiar definitiv, proiectul european.”
Europa Liberă: Domnule Petruţi, în sensul acesta, moldovenii ar fi în discuţii, pentru că mulţi, nu zic moldovenii, dar mulţi cetăţeni moldoveni vedeau Uniunea Europeană şi continuă să o vadă, inclusiv politicieni, drept „vacă de muls”. Nu o şcoală de solidarizare, nu o şcoală de depăşire a crizelor şi de training, dar o „vacă de muls”, unde poţi să te duci să iei doar beneficii. În sensul acesta au un duş rece politicienii, în primul rând, când văd ce văd la televizor, în special criza Greciei, în special criza refugiaţilor?
Doru Petruți: „Deocamdată, politicienii de la Chişinău sunt foarte presaţi de agenda internă şi de propria prestaţie din ultimii patru ani.”
Europa Liberă: Deci, nu au timp să se uite la crizele acestea?
Doru Petruți: „Mai au altă criză de natură regională, ce ţine de Federaţia Rusă, influenţa ei, conflictele militare în imediata apropiere. Dar criza de care discutăm noi acum, inevitabil, va atinge mult mai mult decât ţările dezvoltate din Europa.”
Europa Liberă: Deci, fractura va veni până aici inevitabil?
Doru Petruți: „Fractura va veni, pentru că e foarte interesant cum ţări, care au populat Europa dezvoltată, cu valuri mari de migraţie, tocmai acelea au un discurs nesolidar şi nu neapărat sunt foarte dornice să preia migranţi. Şi discursul mai alunecă încă într-o parte, nişte tuşe cred că le-a marcat şi domnul Iohannis, spunând că se vorbeşte foarte mult despre cifre. Dar până la urmă acolo sunt nişte oameni care ştim că stau cu o mână întinsă. Deocamdată, Europa nu ştie ce au în cealaltă mână.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, sunt suficiente încercări, cel puţin, nu le numesc probe sau fapte, când cineva, de exemplu, pune problema securităţii, câţi membri Al-Qaeda or fi fiind infiltraţi în mod deliberat, dar, vezi Doamne, de ce toţi vin fără familie, dar de ce sunt bine dotaţi cu telefoane performante...
Doru Petruți: „Pentru fiecare există şi reversul medaliei. Sunt dotaţi cu telefoane pentru că mulţi dintre ei, probabil, sunt oameni oneşti, care au dus o viaţă cinstită, decentă în ţara lor şi din cauza războiului au fost nevoiţi să plece. Sunt oameni care au urmat o şcoală şi au văzut viitorul în ţara respectivă, au familiile separate, distruse ş.a.m.d. Eu insist, deocamdată, şi pe dimensiunea umană şi a dramelor.”
Europa Liberă: Răspunsuri sunt, dar, fiţi de acord, că se exploatează în mod deliberat nişte aspecte ca să incite unele spirite.
Doru Petruți: „Percepţiile acestea, dinamica lor va fi foarte mult modelată de informaţia şi tipul informaţiei care va circula. Toleranţa, proverbiala toleranţă a europenilor, obişnuiţi cu multiculturalismul, va fi, efectiv, zdruncinată la prima încercare, nici măcar la primul act terorist, la prima încercare la care se pot coase repede nişte iţe şi legat de aceşti migranţi. Aşa că suntem pe un teren în care percepţiile se vor forma şi deforma cu o viteză uluitoare. Dacă vorbim de aceeaşi proverbială ospitalitate a românilor sau a moldovenilor, iar, vorbim de lucruri cu mai multe, măcar cu două, tăişuri. Eşti ospitalier în momentul în care, inevitabil, faci o analiză de tip cost-beneficiu, primeşti nişte turişti cu speranţa că te vor chema şi ei, îşi vor face o imagine, te vor plăti, eventual, pentru ospitalitatea aceasta, vei petreci nişte momente de bună calitate împreună cu ei. Deocamdată, legat de fenomenul acesta sunt foarte multe costuri asociate. În momentul în care atât de mult se vorbeşte şi despre moldoveni că sunt ospitalieri, da, dar cu o nuanţă: sunt ospitalieri cu oameni ca ei, care seamănă cu ei, care au cam aceleaşi valori şi cu oameni care nu sunt de altă religie. Să nu uităm ce intoleranţi sunt moldovenii legat de anumite grupuri minoritare, chiar şi etnice, chiar şi ce ţine de orientarea sexuală, religioasă. Aşa că există limite destul de bine demarcate în ceea ce ţine de ospitalitate şi toleranţă faţă de oameni care îţi vin în cu totul alt model. Şi mai e aici un element important: eşti ospitalier când partea de decizie voluntară încă se poate lua. În momentul când cineva vine şi îţi bagă în casă 12 oameni nu ştiu dacă mai ai chef de prea multă ospitalitate şi toleranţă, cu forţa.”
Europa Liberă: Domnule Dan Alexe, noi suntem totuşi, poluat sau deliberat, manipulați cu știrile acestea, pe Facebook, rețelele de socializare. Cât de firești sau naturale sunt aceste preocupări, întrebări legate de infiltrarea teroriștilor sau, Dumnezeu știe dacă mai există Europa, după ce se diluează națiunile? Acestea sunt întrebări într-adevăr care se discută, eu știu, la restaurant, la cafea sau acestea sunt induse?
Dan Alexe: „Sunt în foarte bună parte induse şi în foarte mare parte iraţionale. Aş aminti, nu ştiu în ce măsură mass-media în Moldova a menţionat acest incident foarte jenant pentru guvernul maghiar, care a trimis o circulară televiziunilor şi ziarelor, cerându-le să nu arate imagini cu femei şi copii, în cazul migranţilor. Nu este o legendă, este o circulară care a fost publicată de mai multe organisme de mass-media, scandalizate, li se cerea să nu arate imagini cu femei şi copii, ca să nu înmoaie duritatea populaţiei vizavi de valul de invadatori.”
Europa Liberă: Să nu-i înduioşeze.
Dan Alexe: „Da, să nu-i înduioşeze. Şi teama de terorişti, din cât am putut citi şi discuta cu experţi autentici, nu cu comentatori din presă, este total iraţională. Pentru că, în primul rând, e total nepractic să trimiţi terorişti care pot muri înecaţi, în condiţiile în care statele occidentale au cinci mii de luptători naţionali duşi acolo, în Siria şi Irak, foarte bine antrenaţi şi care se pot întoarce cu acte în regulă, cu avionul – fără să trebuiască să traverseze Mediterana şi să moară înecaţi –, şi să-şi cumpere foarte frumos o mitralieră la Marsilia sau la Berlin. Nu au nevoie aceşti oameni să treacă Mediterana pe bărci. Când un expert îți explică realitatea situaţiei, realizezi cât de absurdă este teama că printre acei oameni ar putea fi terorişti care ajung în nişte lagăre, prin Ungaria şi Slovacia, care nu ştiu limbile, care nu au de unde să-şi procure arme ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Știţi foarte bine că la publicul larg întotdeauna argumentele primitive funcţionează.
Dan Alexe: „Da, tocmai. Dar rolul presei autentice este să explice că, în condiţiile în care cinci mii de francezi, germani, britanici şi belgieni luptă în Siria şi Irak şi au acte în regulă şi paşapoarte în regulă şi se pot întoarce acasă – bine, unii dintre ei vor fi arestaţi la frontieră şi poate chiar unii condamnaţi la câteva luni de închisoare pentru participarea la acte de război în afara frontierelor –, dar acei oameni sunt foarte bine antrenaţi, sunt cetăţeni şi nu li se poate lua cetăţenia şi nu au nevoie să traverseze Mediterana pe o barcă. Altă spaimă, despre care se vorbeşte, este cea a demografiei, că vin musulmanii şi, vezi Doamne, în 30 de ani va fi Europa musulmană. Însă, aşa cum a subliniat-o foarte bine Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, în discursul lui de miercuri, acei 160 de mii de oameni pe care Comisia Europeană propune statelor membre să îi preia şi să-i instaleze, şi să-i asimileze, reprezintă 0,1 la sută din populaţia continentului. 0,1 la sută din populaţia continentului. În condiţiile în care o ţară cum e Libanul a primit un milion şi jumătate de refugiaţi pe teritoriul său, ceea ce reprezintă 25% din populaţie. Turcia, de asemenea, a primit un milion şi jumătate de refugiaţi din Siria. Deci, vorbim de nişte cifre total dezechilibrate, care nu au nicio legătură cu realitatea fantasmelor care ni se bagă în cap.”
Europa Liberă: Grecia şi Italia de nevoie vor cataliza procesele acestea de rescriere a regulilor, de la Dublin, în special. Credeţi că, până la urmă, va ieşi victorioasă Europa solidară? Cum credeţi dumneavoastră?
Dan Alexe: „E foarte greu de spus, în condiţiile în care personaje precum Viktor Orban sau, mai recent, premierul slovac Robert Fico reuşesc să zdruncine fundamentele elementare ale solidarităţii europene. Şi aici se vede o nerecunoştinţă, o ingratitudine şi o nerecunoaştere a semnăturii, pentru că în momentul în care tu, ţara, să zicem, Ungaria sau Slovacia, ai intrat în Uniunea Europeană, ai acceptat nişte reguli de solidaritate. Din moment ce atunci când ai inundaţii distrugătoare, primeşti fonduri de la Bruxelles, din moment în care agricultorii tăi primesc fonduri de la Bruxelles, prezinţi proiecte şi ai o serie întreagă de posibilităţi de sprijin financiar, tinerii tăi se duc şi studiază prin diferite programe în universităţi în alte ţări, ca să nu mai vorbim de eliminarea frontierelor, a vizelor. Să ne amintim cum era acum 30 de ani, în ce infern birocratic trăiam şi ce vis era să poţi să mergi şi tu la Paris, iar acum sari în primul avion şi te duci unde vrei. Pe de o parte, aceşti politicieni demagogi, din Europa de Est, în principal, au luat toate avantajele, precum spuma de pe lapte, toate avantajele Europei, iar când e vorba să primeşti, în virtutea unei solidarităţi elementare europene, câteva mii de oameni, câteva mii, în cazul României sunt şase mii de refugiaţi la o ţară de 20 de milioane de locuitori...”
Europa Liberă: Un sat mai mare.
Dan Alexe: „Un sat mai mare. Şi este atât de absurd să vorbeşti de islamizarea Europei sau a României, la asemenea cifre, încât se creează o confuzie totală acolo între musulmanii stabiliţi deja de jumătate de secol şi născuţi în Franţa sau Anglia şi Germania, aceşti nenorociţi, noi veniţi, care s-au înecat sau nu peste Mediterană, se creează o confuzie totală şi ar trebui, la un moment dat, presa autentică să pună puţină ordine în acest coşmar.”
Europa Liberă: Domnule Dan Alexe, dar un tânăr, care ne-o fi ascultând, spune: „Cum adică pe aceia din Siria îi primiţi, dar pe noi, moldovenii, care suntem la fel de necăjiţi, de ce nu ne acceptaţi şi nu ne primiţi, singular sau cu tot cu ţară”?
Dan Alexe: „Moldovenii sunt primiţi. Au dreptul la circulaţie fără limită în acele reguli puse de Shengen, nu mai au nevoie de viză. Un patron poate angaja moldoveni, dacă doreşte. Și Moldova este o ţară relativ privilegiată, în comparaţie cu celelalte cinci din Parteneriatul Estic. Moldova este în vârful celor şase din Parteneriatul Estic. Să ne gândim doar cât s-au străduit georgienii, ca să nu mai vorbim de ucraineni, să primească un statut similar cu al Moldovei. Cele două ţări au semnat, la rândul lor, un tratat de asociere, dar cetăţenii lor fac în continuare coada la ambasadă. Un moldovean nu ar trebui să se compare cu un amărât de emigrant sirian, ci cu un român sau cu un membru deja en titre al comunităţii, al Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Deci, Republica Moldova ar trebui să răspundă la privilegiul acesta cu o anumită solidaritate şi disponibilitate de a sprijini această politică europeană unică?
Dan Alexe: „Ar face o foarte bună impresie. Ar face o enormă impresie, dacă Moldova ar propune să ia câteva sute de refugiaţi. Să ne gândim la un singur lucru, Venezuela, ţară din America de Sud, a anunţat că primeşte 20 de mii de refugiaţi sirieni. Aceasta a ruşinat total ţări precum Ungaria sau Slovacia, sau Cehia care se căznesc să anunţe că, poate, primesc o mie, dacă sunt creştini. Pe când o ţară precum e Venezuela, care e totuşi o ţară, deşi are petrol, relativ săracă şi cu un regim politic nu foarte democratic, dar a reuşit această lovitură de publicitate, să anunţe că primește 20 de mii de refugiaţi sirieni. Sigur că şi în cazul Moldovei, dacă ar anunţa că din cota României primeşte, să zicem, câteva sute, şi nu ar costa mare lucru, ar stimula şi bunătatea colectivă, într-un fel. Pentru că ceea ce lumea nu ştie, nu li se spune la televiziuni, este că Siria nu poate fi comparată cu o ţară precum Afganistanul sau una cum e Somalia. Deşi este o dictatură, Siria a fost o ţară laică, precum Turcia sau Libanul, sau Tunisia, o ţară cu o clasă de mijloc foarte solidă, o ţară cu ingineri, cu doctori, care, într-un fel, semăna cu România lui Ceauşescu. Aşa cum România lui Ceauşescu şi-a creat o clasă de mijloc de intelectuali, la fel, a făcut-o şi Siria. Faptul că ei sunt în nominal musulmani nu înseamnă că sunt fundamentalişti. Aşa cum faptul că eşti nominal creştin ortodox român nu înseamnă că te duci să pupi moaşte la Arsenie Boca, eşti creştin prin etichetă, la fel cum ei sunt musulmani prin etichetă. Dar e vorba de o clasă de mijloc şi de aici vine explicaţia acelor telefoane mobile, pentru că erau oameni înstăriţi, chirurgi, ingineri, tineri care studiau la universitate şi au trebuit să fugă din cauza războiului. Aici s-a creat o confuzie totală, fiindcă pentru noi eticheta de musulman înseamnă neapărat sălbatic, cu grenade la brâu care a ieşit din Afganistan. Siria nu este Afganistanul. Este o ţară care trebuie comparată, mai degrabă, cu România lui Ceauşescu.”
Europa Liberă: Iar faptul că sirienii aceştia, care au pierdut locuinţele şi familiile, îşi caută adăpost anume în Europa şi nu într-un spaţiu perfect musulman tot este relevant.
Dan Alexe: „Pentru că nu sunt primiţi acolo. Pentru că ţările arabe din Golf nu primesc refugiaţi din Siria. Ţările arabe, Arabia Saudită, Quatar, Kuweit nu au politică de emigraţie şi refuză să primească emigranţi. Ei nu au unde să se ducă decât în Turcia, în Liban, unde sunt deja un milion şi jumătate în fiecare din aceste două ţări, în Iordania, iarăşi, aproape un milion. Deci, ţările din regiune au făcut un efort enorm, enorm, dar nu pot să primească mai mult. Libanul, care nu are nici măcar cinci milioane de locuitori, a primit un milion şi jumătate de refugiaţi. Comparaţi cu cei 160 de mii ai Europei, e ridicol.”
Europa Liberă: Noi aici, la Chişinău, care urmărim televiziunile ruseşti, observăm mesajele din mediul politic al Federaţiei Ruse. Şi domină, din păcate, următorul mesaj: „Aşa şi le trebuie europenilor. Să-i pedepsească Dumnezeu sau Allah pentru deschiderea aceasta excesivă” etc., etc. Jirinovski deja e mic copil pe lângă politicienii care lansează asemenea chestii. Vreau să-l întreb pe Doru Petruţi, sociologul, dacă această problemă nu va întări spiritele anti-europene şi dacă nu vor apărea şi în Republica Moldova, în special, în mediul politic, argumente de genul acesta: „Aşa le trebuie” şi „Vedeţi unde ne duc politicienii pro-europeni”?
Doru Petruți: „Spiritele anti-europene s-au activat cred că suficient de mult după patru ani de guvernare.”
Europa Liberă: Deci, nu neapărat cu această ocazie?
Doru Petruți: „Nu. Chiar dacă mesajul de care se vorbea, legat de primirea refugiaţilor, într-adevăr ar avea şi efecte benefice, cred că Republica Moldova e într-o situaţie foarte dificilă pentru a face un astfel de anunţ. Pentru că pe de altă parte, are peste 40 la sută din cetăţeni, din cetăţenii rămaşi, atenţie!, care vor să plece din această ţară şi să-şi caute un trai mult mai bun în Europa sau oriunde în altă parte. Aşa că în ecuaţia aceasta şi la atâtea tipuri de crize suprapuse acum în Republica Moldova, de la crize de politicieni până la crize de organizaţii politice, de instituţii, de criză bancară, lipsa suportului european, lipsa suportului Statelor Unite ale Americii, tot ce se întâmplă în regiune, Moldova pe propria ei prestaţie a ajuns să se înconjoare de foarte multe probleme care sunt foarte dificile. Preluarea refugiaţilor la Chişinău sau oriunde în altă parte nu ar fi de fapt un efort foarte mare, în momentul în care s-ar şi explica lucrurile. Dar să nu uităm, încă o dată, avertizez, că în spatele toleranţei şi proverbialei ospitalităţi a moldovenilor de multe ori se ascunde altceva, mai ales când vorbim de altă orientare religioasă sau minoritate în general.”
Europa Liberă: Şi alternativa sau leacul pentru aceasta poate chiar tocmai este găzduirea acestor refugiaţi?
Doru Petruți: „Până la leac eu cred că ar trebui, în scurt timp, analizate şi elementele care au generat toată criza aceasta. Şi, cu tristeţe, am remarcat în discursul mai multor politicieni din Europa faptul că Europa tratează de fapt diferenţiat dramele care au loc în lume. Cu doar câteva luni în urmă urmăream drama de la Paris cu „Je suis Charlie” şi acolo am văzut sute de mii de oameni în stradă şi o reacţie în toată mass-media europeană şi solidaritate ş.a.m.d. Dar la crimele odioase care se întâmplă nu de ieri, de azi, situaţia Siriei nu e de o săptămână sau două, în acelaşi timp, drame în care mor sute, mii de oameni, se rad de pe faţa pământului localităţi întregi acolo, reacţiile nu sunt la fel.”
Europa Liberă: Adevărul este că viaţa furnizează mereu diferite teste şi în fiecare zi politicienii, guvernele, naţiunile au de susţinut teste foarte dificile. Şi exact cum spuneţi dumneavoastră, e uşor să fii mărinimos, atunci când te arată la televizor şi e greu să fii ospitalier şi mărinimos, atunci când te vede doar Dumnezeu. Domnule Dan Alexe, domnule Doru Petruţi, vă mulţumesc şi continuaţi-vă activitatea dumneavoastră de schimbare a situaţiei măcar în comunicările interpersonale. Cel puţin aceasta am urmărit astăzi, să informăm lumea ca să o schimbăm. Vă mulțumesc.