A fost oare fragilizată poziția premierului Victor Ponta după ce luni a început procesul în care este învinuit de fapte de corupție ? Câtuși de puțin, dacă ne luăm după declarațiile colegilor de partid și ale aliaților de la guvernare. Cu toții invocă „prezumția de nevinovăție” și declară că guvernarea și-a dovedit, în cei trei ani de la ultimele alegeri, eficiența. Victor Ponta însuși, fidel principiului după care „cea mai bună apărare este atacul”, nu numai că-și clamează nevinovăția, dar îl acuză de incompetență pe procurorul înscărcinat cu ancheta, pretinzând sus și tare că faptele pe care a fost construit procesul ar fi „inventate”. Spune toate astea cu aplombul pe care i-l cunoaștem, mai rămâne să-și demonstreze aserțiunile.
Prezumția de nevinovăție nu poate constitui însă în niciun caz un argument valabil. În fapt, Ponta își încalcă – nu e prima oară – propriul cuvânt, întrucât nu respectă ceea ce a declarat ritos nu demult, și anume că în momentul în care va fi pus sub acuzare își va prezenta demisia.
Uitat este și acel cod de integritate al social-democraților, ce prevedea suspendarea sau excluderea membrilor cu probleme în justiție. Așa-numiții „baroni locali” urmăriți penal au prins din nou glas și cer să fie reintegrați în viața politică, mai ales că anul viitor este an electoral. Simplul fapt că are calitatea de inculpat îl decredibilizează pe Victor Ponta și ar trebui să-l conducă la demisie. În loc să facă acest gest rațional și de elementară demnitate, Ponta bravează, provoacă și încearcă să dea lovituri de imagine afișând prietenia cu Chișinăul și rățoindu-se la guvernul de la Budapesta.
Și totuși, cum de se prelungește acest statu quo, această situație de tensiune, marcată de declarațiile repetate ale președintelui Iohannis prin care îi cere premierului demisia ? „Secretul” stă, cred, în rețeaua de complicități care îi unește pe cei aflați la guvernare. Liviu Dragnea, liderul social-democraților, nu se poate dezbăra de Ponta atâta vreme cât el însuși a fost condamnat în primă instanță, iar recursul procesului privind „frauda la referendum” va fi judecat peste câteva zile. Gabriel Oprea, șeful unui partid de mucava, e învinuit de plagiat și e solidar, în impostură intelectuală, cu Ponta (care, în paranteză fie spus, ar fi trebuit să demisioneze acum trei ani, când a fost dat în vileag plagiatul grosolan din teza de dcotorat). Călin Popescu-Tăriceanu, cocoțat în fruntea unui mic partid liberal dizident, îi e recunoscător lui Ponta pentru că i-a oferit conducerea Senatului, ceea ce îi îngăduie să facă figurație politică. Se va rupe acest lanț undeva ? Și cine va avea curajul să-și asume ruptura, știind că prin eliminarea lui Ponta actuala piramidă a puterii se va nărui precum un castel din cărți de joc ?