În orașul Malmö din sudul Suediei, zilnic cer azil cel puțin 900 de refugiați. E cel mai mare influx de refugiați în țara scandinavă de după cel de-al Doilea Război Mondial. Alături de autorități și voluntari mai oferă ajutor afganii și irakienii care s-au refugiat și ei în Suedia cu ceva timp în urmă. Un reportaj exclusiv Radio Europa Liberă/Libertatea de Margot Buff.
Pentru unii orașul Malmö este un punct de oprire într-o călătorie obositoare, iar pentru ceilalți – o destinație mult dorită. Sute de refugiați și imigranți ajung în fiecare zi în orașul din sudul Suediei, prin Danemarca și alte state europene.
Oameni din Siria, Afganistan și alte țări au decis să înceapă o viață nouă în țara cunoscută pentru politicile generoase de azil.
„Mă numesc Ali. Sunt foarte fericit că am ajuns, dar nu știu ce trebuie să fac. Sper ca visul meu să devină realitate și să am un viitor. Îmi place Suedia. Nu știu de ce, dar îmi place”, spune Ali din Siria.
Your browser doesn’t support HTML5
Foști refugiați de război ajută noii veniți în orașul suedez Malmö
Refugiații continuă să vină, tot mai mulți în fiecare zi. De obicei, au puține lucruri personale și nu știu unde vor dormi. Oficiali suedezi îi direcționează spre centrul de înregistrare. Voluntarii ajută cum pot, fiindcă unii au făcut și ei acest drum.
„Am venit dintr-o zonă de război. Știu cum e. Am scăpat și eu dintr-o situație dură”, spune Nahid Mahmadi.
Nahid Mahmadi a părăsit Afganistanul și acum locuiește în Danemarca. A venit la Malmö să ofere servicii de traducere și să ajute alți refugiați din Afganistan, în special pe tinerii care călătoresc singuri.
„Trebuie să-i înțelegem, nu au nici un părinte cu ei. Au parte de multe experiențe neplăcute. În ultimele zile, puțin câte puțin, am văzut cum chipurile lor se înseninau și apărea câte un zâmbet pe față. Aveau pe cineva cu aceleași rădăcini culturale care îi înțelege”, adaugă ea.
Un expatriat irakian în ajutorul refugiaților din Suedia
Alireza Ahmadi este originar din Afganistan și avea doar 16 ani când a venit la Malmö de unul singur. Doi ani mai târziu, își folosește experiența pentru a ajuta copiii care călătoresc singuri.
„Am fost în aceeași situație acum doi ani, așa că știu ce înseamnă. Vreau să-i ajut. Sunt traducător, informez refugiații și oamenii care caută azil, mai ales, minorii care vin fără părinți. Eu am trecut prin asta, pe când alții doar au citit”, spune Alireza Ahmadi.
E nevoie de multă muncă: coordonare cu poliția, soluționarea problemelor logistice și ajutor în obținerea asigurării medicale.
Ali Jehad care a venit din Irak acum 20 de ani face voluntariat deja de două săptămâni. E îngrijorat că guvernul suedez a subestimat numărul de imigranți și nu poate face față fluxului de noi veniți.
„Cea mai mare provocare este să menții totul în ordine. Dacă voluntarii pleacă, se va crea o situație în care o mie de oameni ar dormi în stația centrală, neștiind unde să meargă, neștiind cum să ajungă acolo unde vor să plece. Nimeni nu i-ar fi ajutat, fiindcă autoritățile nu-și asumă responsabilitatea”, spune Ali Jehad.
Este o perioadă complicată atât pentru refugiați, cât și pentru voluntari. Pe de o parte există speranța de a începe o viață nouă. Pe de alta – amintirile grele și plecarea de acasă. Dar această experiență inspiră dorința de a ajuta pe alții să facă primul pas într-o viață nouă.