Într-un material publicat astă vară în „Frankfurter Allgemeine Zeitung” se vorbeşte pe larg despre metodele „originale” ale scriitorului Tex Rubinowitz, laureat al premiului „Ingeborg Bachmann”. Acesta a introdus într-un text literar pasaje întregi care nu-i aparţin. Pasajele incriminate au fost identificate în diverse articole postate pe internet. După ce a fost confruntat cu această descoprerire neplăcută, Rubinowitz a declarat că într-adevăr s-a folosit de anumite informaţii pe care le-a inclus în textul său literar cu scopul de a-i da o tentă explicativ-ştiinţifică. A uitat însă să explice de ce a nu a indicat sursele.
Autorul articolului din „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, bineînţeles, că nu s-a lăsut impresionat de astfel de explicaţii, calificînd „metoda originală” a scriitorului drept un plagiat ordinar. În acest context, ziarul vorbeşte despre o adevărată boală care, de la o vreme, bîntuie lumea academică. Îi dă şi un nume: plagiarism.
Se pare că simptomele acestei boli au fost descoperite zilele trecute şi la Ursula von der Leyen, autoarea unei teze de doctorat, susţinută la Facultatea de Medicină din Hanovra.
Ştirile legate de descoperirea plagiatului în care este implicată von der Leyen au fost umbrite de problema refugiaţilor, aşa că presa nu a acordat acestui caz atenţia cuvenită. Creştin-democrata şi doctor în medicină Ursula von der Leyen face parte din guvernul federal şi conduce ministerul german al apărării. Totodată, este considerată drept o politiciană care ar putea să devină succesoarea lui Angela Merkel. Cel puţin asta susţin ziarele şi unii lideri creştin-democraţi.
Facultatea de Medicină din Hanovra cercetează, în prezent, teza lui von der Leyen, susţinută în 1990. Asta după ce platforma electronică „VroniPlag” a postat pe internet rezultatele investigaţilor sale.
Profesorul Gerhard Dannemann care a analizat teza de doctorat a susţinut într-un interviu că von der Leyen ar fi furat şi mai mult decît Annette Schawan. Aceasta a demisionat în urmă cu doi ani din funcţia de ministru al educaţiei, după ce au fost descoperite în teza ei numeroase pasaje copiate. Lui Schavan i-a fost retras titlul de doctor. Apoi afacerea a fost uitată, iar în momentul de faţă reprezintă Germania ca ambasadoare la Vatican.
Primul mare scandal de plagiat care a zguduit guvernul german a fost cel legat de Karl Theodor zu Guttenberg, din 2011. Şi despre creştin-democratul zu Guttenberg, care deţinea şi el funcţia de ministru al apărării, s-a spus pînă atunci că are stofă de viitor cancelar. Nu a fost să fie aşa. „Googleberget”, cum l-a poreclit presa, şi-a pierdut nu numai titlul de doctor în drept, ci şi portofoliul, iar o revenire pe scena politică este aproape exclusă.
Acuzaţiile de plagiat, lansate uneori de jurnalişti grăbiţi, de multe ori s-au dovedit că sunt şi nişte simple bombe funigene. Aşa şi în cazul ministrului de externe, social-democratul Frank-Walter Steinmeier, şi în cel al preşedintelui Bundestag-ului, creştin-democratul Norbert Lammert.
Cert este că de boala „plagiarismului” se molipsesc tot mai mulţi, fie politicieni, fie doar simpli oameni de condei care uită că furtul este şi o infracţiune. Lista celor descoperiţi e lungă. Consecinţele, deseori, se lasă aşteptate.