Gheorghe Cojocaru: „Chiar în ziua constituirii actualei majorităţi parlamentare se anunţa că, printre iniţiativele prioritare ale noii guvernări, se va număra şi cea cu privire la necesitatea unui referendum prin care pragul de alegere a şefului statului să fie coborât de la 61 la 51 de voturi, scopul declarat al acestei iniţiative fiind de a evita repetarea blocajelor politice asemenea celor din anii 2009, 2010, când s-a procedat la alegeri parlamentare anticipate din cauza lipsei numărului necesar de voturi pentru alegerea preşedintelui. Dând curs acestei iniţiative, un grup de deputaţi din coaliţia de la putere a şi semnat deja un proiect de lege care va fi supus atenţiei Parlamentului.”
Europa Liberă: Chiar dacă această iniţiativă a fost pusă deja pe şine, Parlamentul nu are cum să facă abstracţie de ceea ce se întâmplă în stradă, unde societatea civilă, anumite segmente vocale propun alegerea directă a şefului statului. Iar opoziţia parlamentară pune şi ea beţe în roate. Adică în jurul Parlamentului gravitează mai multe propuneri.
Gheorghe Cojocaru: „Da, într-adevăr propuneri au fost multe, s-a propus până şi dizolvarea instituţiei preşedintelui, dar anume iniţiativa majorităţii parlamentare a întrunit avizul pozitiv al Curţii Constituţionale pentru a fi supuse dezbaterilor şi aprobării în cadrul Parlamentului. Termenul de respectare a tuturor procedurilor legale şi de organizare a referendumului preconizat este însă destul de restrâns, având în vedere că, până la expirarea mandatului preşedintelui Nicolae Timofti, a mai rămas o jumătate de an. Dar nu numai opoziţia parlamentară, ci şi un segment important din societate îşi doreşte alegerea directă a şefului statului. Şi această atitudine ar putea compromite şi organizarea referendumului şi, mai ales, rezultatele votului popular.”
Europa Liberă: Referendumul precedent, din 2010, a eşuat lamentabil. Acum, când clasa politică are o reputaţie şi mai şubredă, nu cumva referendumul este sortit din start?
Gheorghe Cojocaru: „Guvernarea a însuşit, se pare, cel puţin parţial, lecţia eşecului la referendumul din 2010, astfel încât astăzi cadrul legal, rata de participare şi condiţiile de validare a rezultatelor referendumului sunt mult mai permisive comparativ cu legea anterioară. Însă dacă în 2010 referendumul respectiv a eşuat mai mult din cauza inactivităţii partidelor de la putere şi pasivităţii alegătorilor, astăzi, chiar dacă cele trei partide de la putere vor fi mult mai prezente în spaţiul public, pledând în favoarea participării la referendum şi atitudinea de respingere a acestei iniţiative va fi, de asemenea, judecând după amploarea protestelor sociale, mult mai puternică.”
Europa Liberă: Şi atunci ce se va întâmpla? Un nou eşec? O nouă dovadă că Parlamentul trăieşte într-o lume paralelă?
Gheorghe Cojocaru: „Un eşec la referendumul preconizat ar putea avea consecinţe grave, deşi nu va fi fatal actualei guvernări, care va trebui să caute voturile necesare, 61 la număr, pentru a supravieţui politic. Judecând după dezertările din rândul partidelor guvernamentale, atragerea unor noi deputaţi, care să arunce colacul de salvare actualei coaliţii de la putere, va fi un exerciţiu mai mult decât complicat.”