Marți, 13 octombrie, Consiliul de securitate al Olandei va publica raportul final oficial cu privire la investigarea cauzelor catastrofei avionului Boeing al companiei Malaysia Airlines deasupra Donețkului pe data de 17 iulie 2014. În ajunul acestui eveniment au prezentat concluziile propriilor investigații activiștii grupului internațional de voluntari Bellingcat care, folosind date din surse deschise de pe internet, au încercat pe parcursului ultimului an să stabilească circumstanțele care au dus la tragedie.
Concluziile la care au ajuns autorii investigației sunt simple și deloc încurajatoare pentru autoritățile ruse: Boeing-777, care efectua zborul MH17 pe traseul Amsterdam - Coala-Lumpur, a fost doborât de instalația rusească Buk, adusă ilegal din Rusia în Ucraina; lansarea rachetei s-a făcut de pe teritoriul aflat în momentul tragediei sub controlul separatiștilor din autoproclamata republică populară Donețk; iar versiunile alternative care deculpabilizau Rusia avansate de Ministerul Apărării de la Moscova și concernul rusesc Almaz-Antei, producătorul instalației Buk, sunt inconsistente.
Autorii investigației Bellingcat au reușit să restabilească traseul pe care l-a urmat instalația de rachete Buk, din care a și fost doborât Boiengul, pentru a ajunge în Ucraina. Apoi a fost identificată brigada de trupe ruse care a însoțit această și alte instalații Buk, precum și identitatea militarilor. Echipa de la Bellingcat a demontat tezele „experților independenți”, publicate inițial cu titlu anonim în Novaia Gazeta, iar apoi în mod oficial de către producătorul Buk-ului, concernul rusesc Almaz-Antei. False s-au dovedit a fi toate versiunile și datele prezentate jurnaliștilor la patru zile după catastrofă de către Ministerul Apărării al Rusiei. Colegul nostru de la Radio Svoboda, Mark Krutov, a stat de vorbă cu unul dintre voluntarii grupului Bellingcat, Aric Toler, întrebându-l pentru început care a fost momentul în care au devenit evidente inconcordanțele dintre informațiile livrate de partea rusă și dovezile găsite de experții grupului.
Aric Toler: „Am început să lucrăm din chiar momentul tragediei. Dar colegul nostru Iggi Ostanin a aflat primul că Buk-ul a plecat din Rusia în Ucraina, cam la două-trei luni după catastrofă. În raport sunt patru capitole principale, cu concluzii. În primul prezentăm dovezile faptului că instalațiile Buk au fost aduse în Ucraina din Rusia, am făcut o cronologie a transportării instalației prin Ucraina de est – din Donețk prin Zugrăs, Șahtiorsk, Torez până la Snejnoe.
În al doilea capitol avem dovezile – postările din rețelele de socializare scrise în ziua tragediei. Al treilea capitol ține de brigada rusească care a însoțit Buk-ul din Kursk până la frontiera cu Ucraina – este vorba despre brigada antiaeriană 53 din Kursk. Și un capitol separat este consacrat briefingului Ministerului Apărării al Rusiei organizat la patru zile după tragedie. Ei au prezentat versiuni diferite, patru din cele mai importante fiind unele false”.
Grupul de experți voluntari au dezmințit pe rând principalele teze oficiale prezentate de Federația Rusă. Prima teză spunea că Boeingul a fost doborât nu de la sol, ci din aer, de un a avion militar ucrainean care a fost văzut pe radarele rusești în regiunea Rostov la scurt timp după momentul tragediei.
Aric Toler spune că nu poate fi vorba despre un avion, pentru că acest tip de avioane militare – SU-25 – este destinat atacului țintelor la sol. „În plus, știm că a fost o instalație Buk pentru că există dovezi documentate cu privire la faptul că aceasta era în zona respectivă înainte de tragedie și că a mers din Snejnoe la locul de lansare unde mai mulți martori susțin că au văzut racheta care fusese lansată în direcția avionului”, spune expertul.
Al doilea argument al Rusiei spune că în cazul în care s-a tras din Buk, atunci instalația a fost ucraineană, pentru că cele rusești nu mai trag demult cu rachete învechite 9M38M1 de tipul cele cu care a fost doborât avionul de pasageri, în plus tirul a fost efectuat nu din localitatea Snejnoe, ci din satul Zaroscenskoe, care pe data de 17 iulie era controlat de trupele ucrainene.
Aric Toler: „Așa ceva este imposibil, pentru că jurnaliștii de la Novaia Gazeta au făcut câteva interviuri cu localnici din satul Zaroscenskoe și nu au găsit nici un fel de dovezi că acolo ar fi existat o instalație Buk. În timp ce în Snejnoe astfel de martori sunt mulți. În plus, când Rusia a prezentat imagini din satelit prin care a vrut să demonstreze că instalațiile Buk au staționat în Zaroscenskoe, s-a dovedit că datele prezentate au fost eronate – am reușit să demonstrăm că pozele datează de fapt din luna mai, nu din iulie.
În ceea ce privește argumentele concernului Almaz-Antei, potrivit cărora fabricarea rachetelor Buk-M1 a fost sistată în 1999 și toate rachetele au fost transmise clienților internaționali, acestea nu sunt adevărate – Rusia are astfel de rachete. Noi am văzut aceste rachete pe instalația Buk în fotografiile făcute nu departe de orașul rusesc Donețk din regiunea Rostov. Nu știu de ce spun că nu au astfel de rachete”.
Singurele lucruri pe care nu le știe echipa de experți, spune Aric Toler, este cine a fost la volanul Buk-ului în momentul tragediei și cine a apăsat butonul, dacă a fost un soldat rus sau un separatist. Expertul spune că grupul Bellingcat a transmis materialele investigațiilor autorităților olandeze, iar unul dintre membrii grupului, Eliot Higgins este martor oficial, iar autoritățile din Olanda l-au audiat de două ori.
Raportul care va fi prezentat marți, 13 octombrie, de Consiliul de securitate al Olandei nu este punctul final al investigării cauzelor tragediei victime a căreia au devenit 298 de persoane. Raportul final al grupului internațional de investigare, din care pe lângă Olanda mai fac parte Belgia, Ucraina, Australia și Malaiezia, va fi prezentat la sfârșitul anului. În iulie, Rusia a blocat prin veto o decizie a Consiliului de securitate ONU cu privire la crearea unui tribunal internațional pentru judecarea doborârii Boeingului, iar mai mulți experți au comentat atunci că acest gest echivalează cu recunoașterea de către Rusia a vinovăției sale. Moscova, la rândul său, a calificat ideea creării tribunalului drept încercare de a politiza investigarea tragediei.
---------------
Traducere a unui articol Radio Svoboda tradus de Lina Grâu.