Cristian Jardan - a făcut studii la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, România, licenţiat în sociologie. A absolvit şi Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism. Actualmente este director Unimedia.
Luni
Impresii
Am început săptămâna cu impresiile de la Ziua Vinului. Am fost doar o zi, la Butuceni. Mi-a plăcut, chit că nu prea am avut de unde să mănânc. Față de Piața Marii Adunări Naționale de anii trecuți, mi s-a părut total diferit, muuult mai plăcut și de nu știu câte ori mai civilizat. Spune lumea că la fel de bine a fost și pe la vinării. Cel puțin așa arată facebook-ul, dar asta nu e un indicator, nicium. Deci eu sunt pentru acest format! Dar nu de mine depinde.
Au mai fost protestele și micile incidente de pe la Parlament, GBC. Ce să spun. De proteste am oboosit nu știu cum. De fapt, eu cred că de la 6 - 7 aprilie 2009 nu mai pot crede în proteste, dar mai știi…
Lunea a început cu o veste bună. După o neînțelegere cu Departamentul Politici pentru Românii de Pretutindeni, am ajuns parcă la un numitor comun și continuăm împreună să realizăm proiectul pe care la începutul anului l-am câștigat. E mai bine.
Seara, pe la grădiniță și acasă. Gustăm dintr-un vin pe care l-am luat de la micii producători adunați la Butuceni. Tare bun! Semn că a fost într-un ceas bun!
Marți
Scarlatina
Dar voi știți ce asta e scarlatina? Eu doar auzisem, dar pe la amiază, bunul Google, la sugestia soției, m-a informat. E cam urâtă boală, un fel de anghină, doar că de vreo trei ori mai agresivă și ține cam vreo 21 de zile. Ah da, și e tare contagioasă! Vorba e că în grupa noastră de la grădiniță, o fetiță a făcut scarlatină. Mare tărăboi! Verdicte clare și directe: Carantina, dezinfectare, copilul acasă, să mergă neapărat la medic! Probabil a fost picătura care a umplut paharul. Dupa trei luni în care am strâmbat din nas la noua grupă a lui Dragoș, ne-am decis, schimbăm grupa!
De dimineață, însă, mi-am adus aminte că e săptămâna marelui meci, Moldova – Rusia, dar noi, adică UNIMEDIA încă nu ne-am acreditat. Mi-a scăpat anunțul, dar el a fost postat de Federație tocmai pe 18 septembrie. Cu titlul de excepție, am obținut o acreditare pentru cel mai bun fotograf din Moldova, Igor Rotari. Ufff, abia aștept marele meci și bineînțeles, pozele!
Miercuri
Micul Prinț
De dimineața am avut de ales. Sentința soției a fost fără echivoc: „Fie rămâi acasă cu Dragoș, fie îl iai la lucru. Eu cu doi, o să înnebunesc!”: a spus. Așa că, miercuri a fost prima zi de lucru a lui Dragoș Jardan la UNIMEDIA. Spre fericirea mea, colectivul, cum s-ar spune, l-a primit cu drag. S-a prezentat simplu: Eu sunt prințul. După ce a adunat toate bomboanele de prin sertare, a testat cu success proaspătul studio Alb&Negru cu Elena Robu, apropo, cel mai frumos din țară la moment. Ș-a mai tras câteva poze, a filmat puțin și, a cochetat cu toate fetele drăgălașe de la noi. Iar la sfârșit: Pa-Pa iubitele mele! Ce să mai, după așa cuvinte, are mari șanse să fie angajat!
Joi
A venit iarna.
Serios, prea frig. Am văzut parcă prognoza meteo, dar chiar așa!
Prințul Dragoș a mers în noua sa grupă, iar pentru acest nou moment important, mi-am luat doar o cămașă. Plus că, a trebuit sa stau vreo 15 minute afară cu celalalt băiat afară. Nu vă spun cum m-am simțit. În schimb, din birou nu am mai ieșit până la sfârșitul zilei de muncă. De frig, nu de alta! Și tot așa, l-am ascultat pe frat-mio la conferința de presă a naționalei Moldovei de fotbal înaintea meciului cu Rusia. Principalul subiect – arbitra din Grecia pentru care frat-mio e categoric, nu are niciun ochi, în schimb are ochi doar pentru o fată! Romantic, nu-I așa?
Seara am scurs vinul la socr-mio. Ne-a ieșit foarte mult, comparativ cu anii trecuți. An roditor, ce să mai. Vreo 220 de litri, am estimat noi. Ne ajunge până la anul. Apoi, fuguța acasă la TV. E seara talk-show-urilor politice. Valeriu Streleț și Andrei Năstase, Maia Sandu, Vladimir Voronin și iar Streleț. Nimic nou, nimic interesant.
Vineri
Ziua marelui meci.
În redacție mai discutăm despre emisiunile de aseară și iar căutăm știri. Apropo, cam tristă în evenimente această săptămână. Nici tu evenimente notabile, nici tu trafic, ce se întâmplă? De fapt da, nimic nu se întâmplă. Stă parcă toată lumea în așteptare. În stand-by, cum s-ar spune. Și dintr-o tabără, și din cealalta. Nu-I așa că așteptați, la fel ca și mine, ceva să se întâmple? Ceva parcă mocnește! Dar ce? Această e întrebarea.
Seara mă pregătesc să merg la stadion. Am deja vreo cinci ani de când la meciurile naționalei merg cu prietenii mei de la Ungheni. În această perioadă, eu am ratat doar unul, cu Liechtenstein. Acum însă, parcă am cele mai multe emoții. Jucăm cu Rusia, o țară pentru care am o dragoste aparete! Uhhh! Cu siguranță voi cânta și scandal! Antrenor nou, jucători vechi, stadion plin, suporteri pătimași și multă adrenalină! Mai contează scorul?