De parcă furtul banilor din bănci şi denunţul făcut de Ilan Shor nu erau suficiente pentru a se vedea în toată urîţenia ei clasa politică din Moldova, au apărut iată şi nişte interceptări ale unor convorbiri telefonice, interceptări difuzate de politicianul Renato Usatîi. De ce anume Renato Usatîi mediatizează aceste interceptări cu vocile unor indivizi care par a fi Ilan Shor şi Vladimir Filat? Nu ştim dacă discuţia aceasta dizgraţioasă, pigmentată cu înjurături, e veridică, dar şi în absenţa acestei certitudini putem trage nişte concluzii triste, dacă mai există naivi care nu le pot formula.
Concluziile sînt acelea pe care am obosit să le tot repet ani de zile. Sîntem aici, de la 1991 încoace, într-o mocirlă, într-un fief al decăderii morale, al hoţiei fără frontiere. Maşinăria statală a fost concepută aici de nişte şmecheri ieşiţi brusc la rampă ca o trambulină pentru îmbogăţire. Pe de o parte, la temelia statului au fost puse privilegiile şi favorurile cinovnicilor şi conducătorilor, iar pe de altă parte, cohorte de cinovnici şi conducători şi-au folosit funcţiile şi puterea pentru a acumula averi, păcălind masele cu sloganuri frumoase, dar sterile.
Mi se pare de domeniul evidenţei faptul că Moldova e cea mai săracă ţară europeană din cauza rapacităţii şi iresponsabilităţii clasei politice autohtone. Altă poveste ar fi fost dacă clasa politică ar fi oprit corupţia, hoţia, evaziunea fiscală, traficul de influenţă. În loc să facă asta, conducătorii moldoveni s-au ocupat metodic de propria lor bunăstare, au avut mereu iluzia că aparţin unei caste superioare, care nu are nici o obligaţie în faţa alegătorilor nevoiaşi cu pensii de 1000 de lei.
Maşinăria statală moldovenească e o creatură hidoasă, care a oploşit ani de zile în măruntaiele sale o sumedenie de indivizi dubioşi, şmecheraşi şi carierişti ordinari. Mi-e ruşine de faptul că la alegeri am votat uneori pentru partidele politice. Mai bine nu votam deloc. M-aş fi simţit acum mai bine.