La Florența, în ajunul deschiderii lucrărilor Convenției Ecclesiastice, eveniment de marcă al Bisericii Catolice, ce va începe la 9 noiembrie și la care va fi prezent și Papa Francisc, la Palatul Strozzi a fost inaugurată o mare expoziție care, potrivit organizatorilor, explorează relația dintre artă și lumea sacrului. Expoziția este intitulată „Frumusețea divină: De la Van Gogh la Chagall și Fontana”.
Palazzo Strozzi
Peste o sută de lucrări ale unor cunoscuți artiști italieni, ca Gino Severini, Renato Gutuso, Lucio Fontana, sînt reunite alături de altele ale unor mari maeștri internaționali, între care Van Gogh, Edvard Munch, Picasso, Max Ernest, George Roualt și Matisse, într-o expoziție – afirmă Lorenzo Bini Smaghi, președintele Fundației Palatul Strozzi – ce își propune să reflecte „contradicțiile și tulburările unei perioade dinamice și tragice” cum a fost cea dintre jumătatea secolului al XIX-lea și cea a secolului al XX-lea.
Detaliu din tabloul lui Gutuso a cărui Madonna prea realistă în nuditate a stîrnit scandal în 1941
Expoziția se dorește o manifestare ecumenică, nu doar catolică, fapt subliniat de expunerea unor artiști ca Munch, educat protestant, și Chagall, de credință evreiască, ca și a unor lucrări ce au stîrnit controverse mergînd pînă la scandal, ca în cazul Madonnei lui Munch sau al Crucificării, tablou al lui Renato Gutuso, provenind din colecțiile Galeriei Naționale de Artă Modernă de la Roma.
Tablou emblematic, cheie, pentru înțelegerea expoziției, este și cel intitulat Crucificarea albă, al lui Chagall, împrumutat din colecția Muzeului Institutului de Artă de la Chicago, o pînză, ni se explică, preferată a Papei Francisc.
Pictat în 1938, comparată pentru conotațiile sale politice cu Guernica lui Picaso, Crucificarea albă a fost realizată în zilele infamei așa-numite „Nopți de cristal” (9-10 noiembrie), ca o operă mărturie a condiției și suferințelor evreilor în epoci de dictatură.
Detaliu cu incendierea sinagogii...
În dreapta marii cruci centrale, cu Isus înfățișat ca martir, învelit în talith, un nazist incendiază un voal, pe fondul unei sinagogi în flăcări, cu alte detalii ilustrative ale unui pogrom. În stînga crucii este înfățișat un grup de soldați ai Armatei Roșii, care se apropie de satul devastat și jefuit. Sătenii evrei apar ca refugiați la bordul unei ambarcațiuni, în timp ce alți trei, credincioși, unul purtînd o Tora, se îndepărtează pe jos de locul pogromului.
Cum semnalează organizatorii expoziției în documentația excelent realizată pentru presă, ca și în exemplarul Catalog al expoziției, Chagall a modificat pînza după ce a terminat-o și o semnase, aparent într-o tentativă de a se proteja pe el și galeria în care a fost expusă pentru prima dată: el a eliminat o inscripție „Sînt un evreu”, ce apărea pe gîtul unuia dintre credincioșii din fundal, și o swastikă de pe figura amenințătoare a unui personaj din vecinătatea sinagogii incendiate.
În paranteză fie spus, apropierea suveranului pontif, a Papei Francisc, de opera lui Chagall o semnalează și o altă expoziție cu litografii înfățișînd lumea biblică ilustrată de celebrul pictor, deschisă în Muzeul Tezaurului Basilicii Papale Sf. Francisc de la Assisi.
Expoziția de la Florența – ce îi are drept curatori pe Lucia Mannini, Anna Mazzanti, Ludovica Sebregondi și Carlo Sisi – a fost realizată prin cooperarea de excepție între Fundația Palatul Strozzi, fosta Supraintendență Specială pentru Patrimoniul Istoric, Artistic și Etnoantropologic, Polul Muzeal al orașului Florența, Arhidioceza Florenței și Muzeele Vaticanului. Șapte secțiuni urmăresc relația între artă și sacralitate, începînd de la cea intitulată de la Salon la Altar, urmînd cu cea despre Sfînta Fecioară (Rosa Mistica) și continuînd cu ecouri ale narațiunii scripturilor, de la Buna Vestire pînă la Înălțare.
Van Gogh, La Pietà (Muzeul Vatican)
Între exponatele excepționale merită amintită și o Pietà semnată de Vincent van Gogh, cu o istorie aparte. Tabloul, păstrat în două versiuni, cea expusă provenind de la Vatican, cea de-a doua, mai mare, aflîndu-se la Amsterdam, reprezintă un soi de reinterpretare a picturii omonime a lui Eugene Delacroix, realizată în 1850 și păstrată la Galeria Națională de la Oslo. Van Gogh nu a văzut niciodată originalul, nici culorile acestuia, și avea în colecția sa particulară doar o schiță a picturii lui Delacroix. Atunci cînd pe schița sa s-a prelins culoare, deteriorînd-o, van Gogh a decis să facă două copii după ea, despre care amintea în corespondența sa din 1889-90. În esență un tablou omagiu adus artistului revoluționar pe care Van Gogh îl admira și ale cărui teorii asupra culorii le cunoștea.
„Frumusețea divină. De la Van Gogh la Chagall și Fontana”
În multe din detaliile ei, expoziția de la Palatul Strozzi de la Florența, este o adevărată revelație pentru vizitator. Mai mult în imaginile din galeria noastră foto de pe pagina Europei Libere…