Alexandru Călinescu
Până la urmă, ieșirea a mii de oameni în stradă a determinat demisia lui Victor Ponta, o demisie însă care trebuia să se producă de mai multă vreme. Dacă ar fi fost om de onoare, Ponta ar fi demisionat încă de acum trei ani, când a izbucnit scandalul plagiatului. A preferat să joace cartea sfidării, a negat evidențele și a găsit complici care să mușamalizeze cazul. Au fost și alte situații când se impunea o demisie, de n-ar fi să amintesc decât eșecul usturător de la prezidențialele de anul trecut și, mai recent, punerea lui sub acuzare pentru fapte de corupție.
Ponta s-a agățat de putere, încercând cu disperare să-și păstreze fotoliul de premier până la alegerile din noiembrie 2016. Acum a căzut, iar în căderea lui îi trage după sine și pe aliații de la guvernare, în primul rând pe Gabriel Oprea, personaj care sperăm să dispară cu totul din viața politică românească. Dar nici Victor Ponta nu cred că merită mai mult.
Marile manifestații de stradă din această săptămână sunt semnul unei schimbări profunde în mentalul colectiv. Nu numai Ponta și Oprea sunt în cauză, ci un întreg sistem și, implicit, toată clasa politică. Manifestanții, care au fost purtătorii de cuvânt ai altor mii și mii de oameni, au arătat limpede că nu vor să mai accepte impostura, lașitatea, corupția, iresponsabilitatea; toate partidele politice erau vizate, contestația privește în fapt un anume mod de a înțelege și a practica politica.
Reacția manifestanților a fost spontană, ceea ce nu înseamnă că nu a fost rezultatul unor nemulțumiri și frustrări care s-au acumulat în timp. Guvernarea Ponta, cu toată demagogia ei populistă, este percepută ca un eșec, dar nici nu se întrevede o alternativă valabilă, o soluție convingătoare oferită de vreun alt partid.
Romantismul străzii va intra însă în conflict cu imperativele pragmatice ale momentului. Clasa politică nu poate fi înlocuită peste noapte și nu se poate porni, pocnind din degete, de la zero. În plus, coaliția majoritară în Parlament refuză ideea alegerilor anticipate. Deocamdată, singurul om politic ce pare să fi traversat cu bine aceste zile de puternice convulsii este președintele Klaus Iohannis. Rolul său în următoarea perioadă poate fi decisiv. La un an de la începerea mandatului, dl Iohannis are ocazia să ne arate că victoria sa din acel 16 noiembrie dătător de speranțe nu a fost întâmplătoare.