„Că-i o răfuială între bandiţi este ştiut, dar că justiţia aplică legea selectiv este foarte grav!”

Jurnalul săptămânal cu Vasile Bardier.

Născut la 4 ianuarie 1949 în satul Tabani raionul Briceni. Absolvent al Colegiului Republican de Educaţie Fizică din Chişinău şi a Universitaţii de Stat, facultatea de istorie. A activat din 1974 pînă în 1987 în calitate de profesor de cultura fizică la şcoala medie din satul Corjeuţi iar din 1987 pînă în 2004 în funcţie de director adjunct pentru instruire şi educaţie la gimnaziul din aceasi localitate. Actualmente pensionar.

Luni

Deşteptarea de obicei la orele 6 şi ca orice gospodar de la ţară, mai întȃi am facut ocolul casei pentru a mă asigura ca totul e in ordine. Apoi le-am servit dejunul puţinelor orătănii, pe care le am in curte. Nu am uitat desigur de „şeful” serviciului de pază, căţeluşul Barsic, care întotdeauna mă întȃlneşte bucuros nevoie mare ştiind că drept răsplată pentru o noapte de veghe va primi pe lîngă celelate «bunătăţi» şi un ouşor crud.

Ziua de muncă a decurs ca de obicei pe undeva mai reuşit, pe undeva cu scȃrţiituri, dar in general cu emoţii pozitive, in ciuda faptului că este luni şi unii o consideră o zi grea. Însă pentru mine este la fel ca şi celelalte zile .Şi daca ziua a decurs bine,apoi seara începe calvarul. Ca orice om dupa o zi de muncă, seara cauţi sa te delectezi in faţa televizorului cu vreo ştire plăcută sau cu o emisiune interesantă, ca să mă relaxez puţin, să uit de grijile şi probleme cotidiene şi să mă bucur de puţinul ce îl am în viaţa aceasta deloc uşoară şi scurtă, dar nu a fost să fie. Programele televiziunilor din Moldova sunt suprassturate de politică, iar unde este politică acolo-i și minciuna. Pe canalele ruseşti la fel se propagă minciuna şi violenţă, alcoolul şi dezmăţul mai ales pe « HTB ». Limbajul la această televiziune se aseamănă mai mult cu cel al puşcăriaşilor, decît limba lui Tolstoi, Dostoievski sau Nekrasov.

De aceea privesc mai des programele posturilor de televiziune din Romȃnia si Eurosport. E mare păcat că în grila programelor posturilor de televiziune de la noi, nu se regăsesc emisiuni, care ar educa tineretul de astazi (si nu numai)în spiritul patriotismului, al dragostei de ţară, mândriei de neam, că suntem un popor cu un trecut eroic pe care nu-l întîlneşti la alte popoare.

Marți

Zilele acestea suntem cu toti martori unui alt „spectacol’’ din parlament - moţiunea de cenzura înaintată de socialişti si de comunişti guvernului Streleţ pe care l-au şi dat jos.

În cȃteva luni două guverne! Pȃnă la Anul Nou mai cad două şi cu ele miliarde din buzunarul nostru, că-i o răfuială între bandiţi este ştiut, dar că justiţia aplică legea selectiv este foarte grav!

De ce justiţia nu aplică legea asupra participanţilor de la vȃnătoarea ilegală din Pădurea Domnească? De ce justiţia tace despre concesionarea Aeroportului, despre activitatea Metal Ferrosa, Franzeluţa, padurea lui Voronin, casele de milioane ale judecătorilor, garajul de automobile al lui Voronin, privatizări din centrul Chişinăului etc? De ce santajeaza doar PLDM? Ţara aceasta a fost furată numai de Filat? A fost furată şi o fură în continuare membrii celorlalte partide, comunisti, socialisti, democrati, toti au pufușor pe botișor. Puşcăria îi aşteaptă pe toţi, rămȃne doar că justiţia să facă dreptate. Dar pentru aceasta este nevoie de curăţat grajdurile din curtea justiţiei unde prea multă murdărie s-a adunat.

„Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune, iar orice pom care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc”, spuneSfȃnta Scriptură. Sper la mai bine, dar nu ştiu.

Toate drumurile duc spre Roma, spune o vorbă veche, al meu este însă direcţionat spre şcoală. Acolo mă aşteaptă discipolii mei, veseli si nerăbdători, la uşa sălii de sport, cultura fizică fiind pentru ei disciplina preferata.

Cele trei ore s-au epuizat foarte repede, lasîndu-mi în suflet un sentiment de o profundă bucurie şi satisfacţie de munca depusă cu elevii. Odată ajuns acasă am luat prȃnzul, am vorbit pe skype cu fiica mea si cu nepoţeii care se află la Paris şi de fiecare dată mă surprind cu cȃte o istorioară din viaţa lor de la şcoală sau de la ora de sport.

Succesele lor ma bucură foarte mult îi laud şi îi incurajez la mai mult şi la mai mare.

Mă bucur şi pentru fiica mea că s-a angajat la şcoala ca educatoare şi mai predă limba franceză pentru străini în calitate de profesoară. Consider că pentru început nu –i rău deloc.

Miercuri

Caut pe cineva să îmi are grădina, că e timpul potrivit. Am reuşit ziua a trecut pe neobservate. Am trecut pe la bucătărie să îmi refac caloriile pierdute după care puţin obosit dar satisfăcut,m-am aşezat în faţa televizorului în speranţa că voi apuca vreo emisiune buna sau nişte noutăţi cȃt de cȃt mai îmbucurătoare. Pe dracul. Nu a fost să fie.

Pe ecranul televizorului ca întotdeauna apar aceleaşi personaje cu aere de mari politicieni din gura cărora auzi tot felul de pălăvrăgeli, învinuiri, promisiuni si vorbe deşarte, că mi se face scȃrba să îi ascult.

Seara de seara doamna Ursachi (cu alunică pe obraz) critica guvernarea şi manifestînd o „grijă de invidiat” faţa de acest popor si această ţărişoară, că acuma să schimbe macazul şi să treaca pe post de aparator înverşunat al unor indivizi, care numai binele nu-l vor acestui neam. Apără interesele acestor farisei pe nume Petrenco şi Usatîi. Doamna apără indivizii,care prin minciuna si promisiuni deşarte,ba chiar şi prin violenţă vor să ne întoarcă înapoi în bȃrlogul rusesc în care ne-am bălăcit atȃta amar de vreme.

Au trecut mai bine de 70 de ani de cînd părinţii noştri au fost nevoiţi să schimbe opincile de piele de porc pe galoşi de cauciuc, încălţări de care multă lume de la ţară nu se desparte nici vara, nici iarna pîna în ziua de azi ? Ştie doamna cu alunică cum se simte omul de la ţară în aceşti galoşi vara? Dar iarna ?

Ori aceasta doamna împreuna cu sus numiţii insi doreşte cu tot dinadinsul ca noi să mai purtăm încă vreo 70 de ani galoşi de cauciuc si haine soldaţeşti precum se îmbraca majoritatea populaţiei din Federaţia Rusă?

Vreau sa muncesc, dar şi să traiesc ca europenii.

Iar celor din banda lui Dodon, Usatii, Petrenco etc. deşi nu sunt o persoana foarte religioasa, dar cu frică de Dumnezeu, mă voi adresa cu cuvintele lui Isus Hristos: „Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la mine cei ce lucraţi fărădelegea”. Amin!

Joi

Tot mai des mă macină întrebarea: oare legiuitorii nostri vor să creeze un stat de drept in Republica Moldova ? Dacă da, atunci de ce adopta legi descriminatorii? De ce legea permite pensionarilor „să lucreze” in parlament, guvern, sindicate etc. iar un profesor varstnic poate continua să lucreze numai cu condiţia daca nu exista specialişti tineri? Oare numai in şcoli există specialişti tineri? Oare nu are ţarişoara aceasta personalitaţi şcolite care ar putea conduce ministere,parlament,sindicate etc?

Un profesor chiar dacă este pensionar, dar în plina facultate mintală, adică sănătos, cu experienţă bogată în domeniu si dornic să-i continuie activitatea pedagogică,căreia i-a slujit cu trup şi cu suflet o viaţă este aruncat la gunoi.Adesea locurile eliberate sunt ocupate de persoane cu studii pedagogice necorespunzatoare. De exemplu ;invaţătoarea de la clasele primare, predă educaţia fizică, alta matematica, profesoara de educaţie tehnologică predă biologia.

Îi întreb pe cei ce au adoptat această lege dacă ei ar avea nevoie de o operaţie de apendicită ar apela la un dentist? În şcolile unde invaţă odraslele lor se procedeaza la fel ?Desigur că nu,fiindcă copii lor invaţă în şcoli cu profesori de elită.

Ne dorim un stat de drept şi în acelaşi timp adoptăm legi strîmbe prin care îi lipsim pe cetăţeni de dreptul de a munci. Dacă-i lege atunci sa fie lege pentru toţi si pensii la fel. Cu promisiuni goale şi cu legi strîmbe sătui nu vom fi. Ne-a promis multe hoitul din mauzoleu şi continuă să ne hrănească cu tot felul de basme urmaşii lui mai batrîni şi mai tineri, dar cu aceeaşi mentalitate fariseica.

O vorba din popor spune: daca prostia ar durea, tare mulţi ar urla în stradă de durere.

Vineri

O zi obişnuită. Munca la şcoală,prînzul acasă,treburile pe lîngă gospodărie toate acestea mă fac să uit pentru o habă de vreme de realitatea crudă în care supraveţuiesc. Seara dupa o zi de muncă relativ liniştită, mă conectez la sistemul de dezinformare şi spălare de creier,care în popor îi spune televizor.

Privind „spectacolele” politice la care se avîntă guvernanţii şi aleşii noştri tot mai tare mi se intareşte convingerea că banul este la putere,iar ruşinea şi bunul simt lipsesc cu desăvirşire la foarte multă lume.

Foarte multă lume este molipsită de mania imbogăţirii, cu orice peţ. Business-ul ilicit a pătruns în toate stucturile statului parlament, guvern, învăţămînt, justiţie, medicină etc.

Flagmanii acestui viciu de ani de zile sunt cei din vȃrful piramidei indiferent de culoarea lor politică, proeuropeni sau proasiatici, după care urmează alte grupri criminale care se deosebesc între ele, doar prin faptul că cei din vȃrful puterii fură miliarde iar cei de mai jos se mulţumesc cu mai puţin. Unii chiar aruncă saci cu bani in stradă in plină ziuă. Cazul acesta imi aminteşte povestea unui hoţ din sat despre care spune lumea că atunci cȃnd nu avea ce fura işi arunca pălăria în drum, ca apoi tot el s-o fure. Deci la băncile cu miliardul furat rămăsese cred eu doar acest sac cu bani pe care aceeaşi hoţi voiau sa-l ciordească şi pe el.