Şi s-au apucat voiniceşte să facă un nou guvern PD, PL şi grupul Leancă. Au ieşit la rampă liderii acestor formaţiuni politice să ne spună că grija lor pentru ţară e mare, că gravitatea situaţiei îi obligă să se unească şi să făurească…
Le mulţumim frumos acestor salvatori, acestor conducători frumoşi. Mi se pare însă că situaţia e gravă şi din cauza prestaţiei lor anterioare. Sîntem acum pe buza prăpastiei pentru că anume ei au guvernat atunci cînd se furau banii din bănci şi cînd flăcăii dornici de cărniţă friptă intrau însufleţiţi în Pădurea Domnească. Or acum marii conducători ne vorbesc aşa de parcă nu au nici o treabă cu criza economică şi decăderea morală. Ei văd o problemă şi se apucă s-o soluţioneze. Dar problema asta nu tot de voi e creată, stimabililor? Şi ce vreţi acum? Să aplaudăm şi să vă fim recunoscători? Nici măcar nu sîntem siguri că guvernul pe care vreţi să-l faceţi e mai bun decît cel pe care l-aţi dat jos.
Eu chestia asta nu pot s-o înţeleg din îndepărtatul an 1991. Toţi marii conducători ai tranziţiei îşi motivează regrupările din arena politică prin grija pentru situaţia din ţară. Reiese că ei vin în politică îmboldiţi de grija pentru Patrie. Ei toţi muncesc pentru ţară, pentru oamenii simpli. Nu pentru ei, nu pentru propria lor bunăstare, ci pentru noi. Ei se gîndesc nu la situaţia lor, ci la situaţia din ţară!
Şi uite aşa am ajuns pe buza prăpastiei împreună cu aceşti conducători ocrotitori, care toată ziulica trudesc pentru binele ţării…