Acum, când partidele de stânga nu mai cresc in popularitate, iar cele de dreapta de la guvernare nu mai au unde cădea, multe depind de cum vor putea alte segmente sa convinga alegatorii sa le ofere incredere. După șase ani de „năzdrăvănii” PLDM-PD-PL, popularitatea însumată a politicienilor de centru-dreapta (Maia Sandu, Iurie Leancă si Platforma DA) este foarte mare, crede analistul Institutului UE pentru Studii de Securitate de la Paris Nicu Popescu.
Europa Liberă: Acum, în chinurile facerii politice, se încearcă a forma o majoritate parlamentară. Poate fi creată una temeinică, astfel încât să fie aprobate legile care se cer pentru a promova adevăratele reforme?
Nicu Popescu: „Nu cred că s-a schimbat ceva în matematica parlamentară în ultimul an. Şi nu este foarte clar cam de ce un Parlament care în ultimul an nu a putut asigura stabilitatea politică şi continuitatea guvernelor, darmite un proces de reforme lungi, structurale şi cât de cât sistematice, şi-ar schimba acum drastic direcţia de mişcare. Da, probabil o majoritate poate fi constituită, însă, din păcate, tipul de Parlament şi în special instinctele, dar şi istoria recentă în comportamentul acelor partide care au guvernat Republica Moldova în ultimii ani nu cred că lasă loc foarte mult unei dinamici reformatoare convingătoare.”
Europa Liberă: Dar o majoritate fără voturile comuniştilor nu credeţi că ar putea să se împiedice cât de curând posibil? Mai ales ţinând cont de faptul că trebuie să aibă loc şi alegerea şefului statului în Parlament, unde trebuie 61 de voturi?
Nicu Popescu: „Da, este şi aceasta posibil. Pe lângă factorii aceştia relativ conjuncturali, avem o situaţie în care, conform sondajelor, partidele care ar urma potenţial să recreeze o nouă majoritate parlamentară de centru-dreapta, s-ar bucura de vreo 15% sprijin public în total.”
Europa Liberă: Vă referiţi la PL, PLDM şi PD?
Nicu Popescu: „Da, exact. Dacă însumăm mai mult sau mai puţin cifrele şi gradul de popularitate pe care le au aceste forţe politice în sondaje, în cel mai bun caz ajungem la 15%. Or, cu un astfel de nivel de sprijin politic evident nu poţi implementa reforme structurale, ca să nu mai vorbim de faptul că nici viziune şi nici voinţă politică pentru aceste reforme nu există la etapa actuală în aceste partide. Şi, în plus, ele, practic, şi-au pierdut toată credibilitatea pentru a împinge carul reformelor înainte, car care s-a oprit deja de câţiva ani de facto.”
Europa Liberă: Şi dacă vorbiţi de această lipsă a voinţei politice în cadrul Parlamentului, de ce să nu se declanşeze alegerile parlamentare anticipate?
Nicu Popescu: „E o întrebare pe care e mai corect să o adresaţi jucătorilor politici. Însă, dacă încercăm să ne uităm la contextul inclusiv economic, e evident faptul că Moldova, practic, nu este guvernată de aproape un an, este o problemă economică majoră. Această situaţie de criză economică care atârnă ca un ciocan deasupra populaţiei Republicii Moldova va fi doar agravată de către revenirea la o situaţie în care partidele politice reintră în competiţia electorală. Este o situaţie destul de stupidă creată de elitele politice de la Chişinău. Perpetuarea actualei majorităţi guvernamentale agravează situaţia politică, economică, nu duce la resetarea reformelor. Dar, pe de altă parte, şi plonjarea în alegeri anticipate ar avea un impact foarte negativ asupra ţării.”
Europa Liberă: Aţi putea să creionaţi portretul-robot al viitorului premier?
Nicu Popescu: „Există o diferenţă foarte mare între chipul de premier şi preşedinte, în curând, de care are Republica Moldova nevoie şi tipul de prim-ministru sau preşedinte pe care şi l-ar dori partidele din actualul Parlament. Partidele şi-ar dori nişte lideri formali, obedienţi, care ar acoperi în continuare tipul de abuzuri care s-au perpetuat şi au subminat până la urmă nu doar popularitatea guvernării, dar funcţionarea statului Republica Moldova, care este una extrem de proastă şi tipul de prim-ministru de care au nevoie cetăţenii şi interesul ţării. Şi acest tip de prim-ministru sau, din nou, preşedinte ar presupune o persoană cât de cât cu o anumită viziune, cât de cât cu un grad şi abilitate de gestionare a economiei, care ar putea stabiliza cât de cât situaţia economică, dar şi să nu permită abuzuri şi corupţie excesivă care duce Republica Moldova într-o situaţie de disfuncţionare statală. Şi acest tip de prim-ministru este foarte greu să îl găseşti. Formal persoane şi chiar personalităţi pentru aceasta există, însă evident orice încercare serioasă din partea unui executiv, inclusiv cu sprijin extern, de a schimba metodele şi principiile de guvernare din sistemul politic actual moldovenesc se va ciocni imediat cap în cap cu interesele partidelor politice care ţin în primul rând de perpetuarea status-quo-ului sau de perpetuarea situaţiei actuale.”
Europa Liberă: Cât de mult contează dacă această figură a viitorului şef de executiv ar fi politică sau apolitică?
Nicu Popescu: „Există întotdeauna această tentaţie a unui guvern tehnocrat. Problema însă cu guvernele tehnocrate este că ele nu neapărat durează foarte mult în condiţiile în care nu au asigurate pârghiile şi chiar canalele uneori de dialog politic cu partidele care deţin o majoritate în Parlament şi care până la urmă trebuie să voteze orice legi şi orice reforme iniţiate de guvern. Pe de altă parte, avem o clasă politică mult prea implicată în nişte jocuri destul de corupte şi nişte jocuri de poziţionare reciprocă şi frustrări personale şi politice. Şi fiind preocupaţi prea mult de aceste jocuri, practic, au uitat să guverneze Republica Moldova în ultimii ani. Din nou, teoretic un şef de executiv tehnocrat pare a fi o soluţie bună, însă realitatea este că o astfel de soluţie poate fi doar temporară, unu-doi ani, pentru că esenţa unui sistem democratic presupune că executivul trebuie să fie o reflecţie şi un reprezentant al unor grupuri politice care au fost votate de către populaţie.”
Europa Liberă: Dacă PD îşi asumă actul guvernării şi desemnează ei candidatul pentru funcţia de premier, Moldova are şanse să depăşească criza politică?
Nicu Popescu: „Pe de o parte, PD de mai mult timp, nu de azi şi nu de acum câteva săptămâni, este cel mai influent jucător politic din Republica Moldova. A fost probabil chiar de la bun început, din 2009, când de PD depindea dacă se face o alianţă de centru-dreapta sau o alianţă de centru-stânga. Şi acum această putere a PD este mult mai mare, este cvasitotală. În acest sens există anumite paralele dintre Republica Moldova şi Georgia, ţări în care cele mai influente persoane sunt nişte oameni de afaceri, care nu deţin posturi nici în executiv, nici în Parlament, dar care, de facto, determină o bună parte din dinamica politică a ţării.”
Europa Liberă: Şi credeţi că domnul Plahotniuc decide soarta Moldovei?
Nicu Popescu: „Am spus că determină o bună parte dintre procesele politice care au loc în ţară. Şi nu doar pe linia Partidului Democrat, dar prin interacţiune inclusiv cu alte partide politice. Dar acum o întrebare care planează asupra performanţei PD din guvern este că PD a avut multă putere politică în ultimii ani, dar în aceşti şase ani în care PD s-a aflat la guvernare este foarte greu să arăţi două-trei persoane din PD, doi-trei miniştri sau şefi de agenţii care ar fi marcat spaţiul public printr-un reformism sau printr-un management cât de cât decent al domeniilor gestionate de PD. În sensul acesta, iarăşi, nu vreau să fac speculaţii despre cum s-ar comporta, eventual, PD în viitor, dar, dacă mă uit la lista de miniştri ai Partidului Democrat din ultimii şase ani, nu prea văd nici potenţial uman şi nici voinţă politică de a găsi acest potenţial uman, pentru a reforma domeniile de care s-a ocupat PD în aceşti ultimi ani. În acest sens da, PD pare a fi un jucător politic foarte abil în a juca un joc politic mai sofisticat decât multe alte partide de la Chişinău, dar PD deocamdată nu s-a manifestat ca o forţă politică care ar şi demonstra capacitatea de guvernare celor puţin a acelor domenii de care a fost responsabil în ultimii ani.”
Europa Liberă: Recent dumneavoastră aţi scris pe o reţea de socializare despre fosta şefă de la Educaţie, Maia Sandu, că ar fi populară fără a fi populistă.
Nicu Popescu: „Da.”
Europa Liberă: Mai sunt asemenea persoane? Se pot găsi şi alţi oameni care să se bucure de acest calificativ?
Nicu Popescu: „Să se bucure de popularitate sau de lipsă de populism? Sunt sigur că persoane ca Maia Sandu sunt. O bună parte dintre ele sunt cunoscute. Însă problema sistemului politic din Republica Moldova este că, practic, niciun partid politic nu a avut un efort sistematic de identificare a unor astfel de persoane. PLDM a investit un anumit efort în identificarea unor astfel de persoane şi oferirea sprijinului politic unor astfel de persoane. Dar cu timpul PLDM s-a retras din ce în ce mai mult din acest model de identificare a unor astfel de persoane. Şi atunci când este vorba de PD, vedem că un astfel de model, practic, nu a funcţionat şi nu a existat.”
Europa Liberă: PL ce rol poate juca în asemenea condiţii?
Nicu Popescu: „Un alt element care transpare foarte bine din sondajele actuale, dar şi din starea şi spiritul cetăţenilor Republicii Moldova este că axarea aceasta excesivă pe discuţia despre PLDM, PL, PD este, într-un fel, depăşită de ceea ce îşi doresc cetăţenii Republicii Moldova. Cetăţenii deja de câţiva ani îşi doresc un nou val, o nouă generaţie de politicieni şi pe centru-dreapta, şi pe centru-stânga. Pe centru-stânga s-a cristalizat această nouă generaţie în jurul lui Dodon şi Usatîi, în ultimii un an şi jumătate-doi ani şi există aceeaşi aşteptare pe centru-dreapta. Şi, de fapt, în ultima jumătate de an această aşteptare pe centru-dreapta s-a cristalizat destul de rapid în jurul Maiei Sandu, Iurie Leancă şi Platforma „Demnitate şi Adevăr”. Dacă discutăm despre centru-dreapta, este important să discutăm şi situaţia din PL, PLDM, PD, pentru că deocamdată aceste partide deţin principala influenţă instituţională în stat, dar şi la nivel local. Dar la nivel macro-politic aceste trei partide au ajuns să fie partide marginale şi principalele fenomene politice pe centru-dreapta nu mai sunt PL şi PLDM, sunt Maia Sandu, Iurie Leancă şi Platforma „DAʾ.”
Europa Liberă: A fost dat publicităţii ultimul barometru de opinie publică. El arată că 88% dintre cei intervievaţi cred că ţara merge într-o direcţie greşită. De ce această percepţie a populaţiei? Şi cine îşi asumă această cale greşită pe care merge Republica Moldova?
Nicu Popescu: „Moldova de la independenţă şi până azi a fost o ţară cu un grad foarte înalt de pesimism politic, inclusiv la scară regională. Şi cifra de satisfacţie politică în rândul cetăţenilor Moldovei întotdeauna a fost destul de redusă. Şi pe lângă acest factor structural şi preexistent actualelor crize politice din Moldova, evident se suprapune şi dezamăgirea faţă de promisiunile nerealizate ale guvernărilor, formal sau declarat pro-europene din ultimii ani. Sau guvernare, care a fost parţial pro-europeană, dar parţial anti-europeană, în special atunci când este vorba de aspecte ce ţin de lipsa luptei cu corupţia. Probabil, anume pe acest dosar al lipsei de luptă cu corupţia şi chiar o agravare a situaţiei cu corupţia această cifră a crescut şi mai mult.”