Ieri a început termenul de 45 de zile în care, potrivit Constituţiei, ar trebui să fie învestit un nou guvern. În ciuda aşteptărilor, preşedintele Nicole Timofti nu a desemnat, însă, un candidat la funcţia de prim-ministru şi nu se ştie, deocamdată, când o va face exact. Ce presupune, de fapt, această situaţie şi ce ar trebui să urmeze potrivit normei constituţionale? O convorbire cu expertul constituţional Nicolae Osmochescu, doctor în drept şi profesor universitar.
Europa Liberă: Aşadar, preşedintele Republicii Moldova nu a desemnat, cum se aştepta, un candidat la funcţia de prim-ministru luni, când a început să curgă termenul de 45 de zile în care trebuie să se facă cel puţin două solicitări de învestitură a unui nou guvern. Era obligat şeful statului, prin norma constituţională, să nominalizeze cel târziu ieri un candidat la funcţia de premier?
Nicolae Osmochescu: „Nu, nu este obligat. Dat fiind faptul că Articolul 85 din Constituție stipulează expres că dacă în timp de 45 de zile de la prima solicitare și doar după distingerea a cel puțin două solicitări de învestitură guvernul nu va fi învestit, președintele „poate dizolva” parlamentul. Deci, poate dizolva. La începutul lunii trecute un grup de deputați au formulat o sesizare la Curtea Constituțională și a solicitat interpretarea alineatului 4 din articolul 85 - poate sau nu poate fi dizolvat parlamentul în condițiile celor ultimilor șase luni de exercitare a mandatului de președinte dacă în ele se înscrie și situația când timp de trei luni consecutiv guvernul nu va fi învestit de către parlament. Curtea Constituțională a dat o interpretare expres, exprimată laconic - pentru a nu permanentiza situația când guvernarea este realizată de un guvern în exercițiu, parlamentul poate fi dizolvat chiar și în condițiile când sunt ultimele șase luni de exercitare a mandatului de către președinte, dacă el nu va fi învestit în timp de trei luni. Guvernul a fost demis pe data de 29 octombrie, trei luni expiră pe data de 29 ianuarie 2016. În logica celor care au vorbit despre faptul că președintele este obligat să desemneze un candidat la funcția de premier, ei s-au referit la alineatul 2 din articolul 85 al Constituției, care, într-adevăr, stabilește că parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare și după distingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. În cazul dat, acest alineat este secundar. Primară este interpretarea dată de Curtea Constituțională, adică termenul de trei luni. Dacă în termenul de trei luni nu este învestit guvernul, președintele nu că este în drept, nu „poate”, ci „este obligat” să dizolve parlamentul, chiar și în condițiile ultimilor șase luni de mandat.”
Europa Liberă: Dar inclusiv președintele statului a dat de înțeles că s-ar afla în anumite constrângeri temporale. De ce a făcut-o în acest caz?
Nicolae Osmochescu: „Articolul 85 nu obligă expres președintele că neapărat în 45 de zile înainte de termen el trebuie să numească o candidatură. Dar dacă sunt convingeri că guvernul va fi ales din prima încercare, care este problema? Se încadrează perfect în termenul de 45 de zile, chiar și înainte.”
Europa Liberă: Teoretic, înseamnă oare acest lucru doar că, în caz de întârziere cu o zi sau nu se știe cu cât, pentru o a treia tentativă, candidatul la funcţia de premier va avea mai puţin timp să-şi pregătească programul de guvernare şi lista cabinetului cu care să vină în faţa deputaţilor?
Nicolae Osmochescu: „Teoretic, da. Dacă nu se încadrează în termenul ăsta de 45 de zile pentru ultimul candidat, teoretic poate să se creeze situația când lui îi rămâne o perioadă mai scurtă de timp decât cea prevăzută de Constituție pentru pregătirea proiectului, programei de guvernare și componenței nominale a guvernului. Repet că aici primară este hotărârea Curții privind situația dacă în timp de trei luni guvernul nu este învestit, președintele este obligat ca să dizolve parlamentul.”
Europa Liberă: O întrebare de context, dle profesor… Preşedintele Republicii are vreo constrângere ce ar proveni din necesitatea consultărilor cu fracţiunile parlamentare? Adică, ar putea, de exemplu, şeful statului să se consulte cu deputaţii, dar să propună, să desemneze un candidat „la bunul său plac”?
Nicolae Osmochescu: „Articolul 98 din Constituție - învestitura guvernului spune foarte evaziv că după consultările fracțiunilor parlamentare președintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru. De aici s-ar părea că președintele poate numi nu doar o candidatură care a fost propusă de fracțiunea parlamentară, teoretic, se poate de interpretat așa, dar atunci există pericolul real că dacă președintele, în caz de imposibilitatea fracțiunilor să propună o candidatură care este coordonată între ei, va propune o altă candidatură, atunci există riscul că ea nu va avea susținere politică.”
Europa Liberă: Anume la asta se referea probabil liberalul Mihai Ghimpu când zicea că Constituția e Constituție, dar trebuie să se consulte fracțiunile. Totuși, mulți acum, în situația asta, se uită la exemplul românesc și zic: uitați-vă cum dl Iohannis a nominalizat premierul. Prin ce e diferită situația?
Nicolae Osmochescu: „În Constituția României și în alte constituții consultarea fracțiunilor parlamentare și propunerea fracțiunii parlamentare care a venit la putere este imperativă pentru președinte. Președintele poate numi în funcție doar acea candidatură care este propusă de fracțiunea parlamentară, cea care a obținut majoritatea mandatelor în parlament.”
Europa Liberă: O întrebare complimentară, dle Osmochescu: poate şeful statului să desemneze un candidat pentru prim-ministru înainte sau fără a se constitui o majoritate parlamentară?
Nicolae Osmochescu: „Poate, desigur că da, dar din nou ne întoarcem la poziția inițială - riscul că el nu va fi învestit este extraordinar de mare. Nu va fi votat dacă nu va avea susținerea politică, atât. Aici este o lacună juridică în Constituției destul de serioasă și ea a apărut anume după ce am trecut la sistemul parlamentar de alegere a președintelui și, respectiv, propunerea președintelui a unei candidaturi pentru funcția de prim-ministru. Dacă președintele ar fi avut împuterniciri din numele poporului, electoratului, el avea tot dreptul să numească o persoană, oricare persoană pe care el o consideră aptă și pozitivă pentru acest exercițiu, să o propună pentru a ieșit din blocaj, dar în cazul dat el neapărat trebuie să consulte fracțiunile parlamentare.”
Europa Liberă: Revenind la problema întârzierii nominalizării unui candidat, poate preşedintele republicii „întârzia” cu desemnarea într-atât încât să dispară însăşi posibilitatea unei a doua tentative de învestire a unui nou guvern știind că un parlament poate fi dizolvat după cel puțin două tentative de învestire?
Nicolae Osmochescu: „Da, fără doar și poate că da, poate. Pentru că dizolvarea parlamentului poate fi făcută în cazul imposibilității formării guvernului în timp de trei luni, asta este stipulat în același articol pe care l-am menționat mai devreme. Și dacă nu s-a format guvernul în timp de trei luni, indiferent de câte încercări au fost făcute, parlamentul trebuie să fie dizolvat. Președintele este obligat să dizolve parlamentul.”
Europa Liberă: Deci, teoretic, președintele poate face nominalizarea și pe 29 ianuarie?
Nicolae Osmochescu: „Da, poate face nominalizarea și pe 29 ianuarie, dar deja își pierde sensul, doar dacă ar fi 100% asigurat și garantat că va trece în parlament.”
Europa Liberă: În cazul, de exemplu, imposibilităţii formării guvernului în termenul prevăzut, preşedintele Republicii Moldova va dizolva, cum scrie în Constituție, parlamentul „după consultarea fracţiunilor parlamentare”. Ce rost are anume această consultare în acest caz, doar unul ritualic, dacă președintele oricum este obligat să dizolve parlamentul după eșec?
Nicolae Osmochescu: „De asta și spun că la noi, în condițiile noastre, această consultare este una mai mult ritualică, de protocol, aș spune, pentru că trebuie să te consulți cu cei care dețin puterea politică, reprezentanții poporului. Consultările sunt eficiente atunci când există o majoritate parlamentară. Când nu există o majoritate parlamentară, dar este bazat pe votul minoritar sau când este bazat pe o coaliție sau pe ad hoc pentru votare doar a guvernului, atunci consultările practic nu duc la nimic pozitiv.”