Actorii politici, care susţin că-şi doresc o alianţă de guvernare, n-au reuşit nici ieri, la întrevederea cu preşedintele Timofti, să convină asupra unui candidat la funcţia de prim-ministru. Şi PLDM, şi PDM şi PL îşi doresc, fiecare, un „propriu” premier. Şeful statului a oferit partidelor un răgaz de o zi – două, poate - în speranța că vor conveni asupra unui aspirant pe care să-l trimită în Parlament pentru obţinerea voturilor necesare.
Punctul de vedere al analistului Anatol Ţăranu, directorul Institutului de Analiză şi Consultanţă „Politicon” asupra acestei situaţii şi asupra unui posibil deznodământ.
Europa Liberă: Cele trei partide, PLDM, PDM şi PL, rămân în punctul zero, dacă nu cumva sub „pragul de îngheț” al negocierilor pentru îndreptăţirea să înainteze un candidat la funcţia de premier, fiecare dintre aceste partide îşi doreşte omul său în acest post. Preşedintele Timofti le-a mai dat un răgaz, de-o zi - două, pentru chinuirile unui eventual compromis. În general Dvs., găsiţi firească această metodă de a face alianţă? De a ţine morţiş să ai tu pârghia mai importantă pe care s-o utilizezi după cum pare împotriva celorlalți cu care faci alianţă?
Anatol Ţăranu: „Problema de esență cu care se confruntă clasa politică din Republica Moldova, mai bine zis segmentul ei așa zis pro-european, este încercarea de a forma o nouă coaliție sau un nou model de guvernare care ar fi diferit de acela care poartă denumirea de AIE, adică Alianță pentru Integrare Europeană. Trei modele sau trei formule de Alianță de Integrare Europeană, de fapt, au epuizat totalmente potențialul acestei formule. Și astăzi este absolut evident că încercarea de a reface guvernarea după acest model AIE practic nu are sorți de izbândă.
Republica Moldova nu poate fi guvernată mai departe în conformitate cu acest model, principala caracteristică a căruia este dominația oligarhică în interiorul ei. Încercarea de a remodela, de a schimba acest model, de fapt, provoacă aceste chinuri ale creării unui sistem nou care, din păcate, deocamdată pare imposibil. Și aceasta se datorează faptului că pe interiorul acestui segment așa zis pro-european există interese categoric diferite, opuse, antagoniste care nu permit ca acest model să se nască.”
Europa Liberă: Ce-i va mai rămâne preşedintelui Nicolae Timofti dacă şi după răgazul pe care l-a oferit grupurilor de negociatori nu se va ajunge la o înţelegere?
Anatol Ţăranu: „Președintelui Timofti îi va rămâne legea, îi va rămâne Constituția Republicii Moldova, care îl obligă în conformitate cu ultima decizie a Curții Constituționale să încerce pe parcurs de trei luni cel puțin de două ori să înjghebe un Guvern. Și, dacă acest lucru nu o să reușească, el nu va avea altă ieșire decât să dea decretul prin care Parlamentul va fi dizolvat și vor fi anunțate alegeri parlamentare anticipate. Aceasta este unica ieșire care este la dispoziția dlui președinte Timofti.”
Europa Liberă: În eventualitatea unor alegeri anticipate, Dvs. vedeţi vreo posibilitate ca vreo forţă politică constituită sau eventual în proces de constituire, forţă totodată cu suficientă capacitate să se contrapună forţelor pro-ruse şi antieuropene, să poată ridica drapelul integrării europene rostogolit la picioarele tuturor acuma?
Anatol Ţăranu: „Din păcate forțele pro-europene acuma apar ca unele dezorganizate, chiar demoralizate. Iar apariția pe scena politica a unei forțe noi, forțe de alternativă înspre care ar putea să se îndrepte interesul și opțiunea alegătorilor pro-europeni deocamdată nu se constituie în toată plinătatea sa. Apariția Partidului Dreptate și Adevăr este un pas încurajator, dar deocamdată acest partid desigur că nu este capabil să întrunească opțiunile majorității covârșitoare a partidelor pro-europene. Este nevoie de timp ca acest partid să se afirme, să-și creeze o bază serioasă organizațională în teritoriu - unica care poate să aducă succes electoral oricărei formațiuni politice.
Din acest punct de vedere, perspectivele electorale ale partidelor pro-europene în Republica Moldova sunt foarte cețoase. Dacă e să nu vorbim în termeni destul de pesimiști, să spunem că șansele de a câștiga alegerile anticipate parlamentare mai mari sunt de partea partidelor anti-europene, partidelor pro-eurasiatice.”
Europa Liberă: Oficiali europeni, dle Țăranu, între care şi Comisarul european pentru Politica de Vecinătate, Johannes Hahn, vorbesc destul de direct despre necesitatea unei noi generaţii de politicieni în Moldova care să asigure inclusiv o „relansare politică a ţării”. Dvs. din ce înțeleg nu prea vedeţi posibilități ca cei vechi să plece, iar alţii noi să vină?
Anatol Ţăranu: „Eu cred că acest proces va avea loc, alta e că el nu poate să se producă peste noapte. E nevoie de timp ca reprezentanții unei noi clase politice să se afirme pe scenă, este nevoie de timp ca ei să devină cunoscuți pentru alegători, din simplu motiv ca ei să fie votați. Din acest punct de vedere, desigur că acest timp deocamdată nu este la dispoziția acestei noi generații a clasei politice moldovenești. E nevoie de timp.
Pe de o parte, avem o clasă politică compromisă, o clasă politică care nu a fost capabilă să țină cadența cursului european în toată plinătatea sa, unele succese care au fost atinse și aici iarăși vorbim despre același regim de vize liberalizate, semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană - din păcate lista este foarte scurtă. Sarcinile care stau în fața segmentului pro-european al clasei politice sunt foarte mari și actualii lideri politici, actualul segment pro-european, din păcate, nu sunt capabili să țină cadența politicii integraționiste. Iar venirea unei generații noi întârzie într-un fel sau nașterea acestei părți a clasei politice deocamdată întârzie.”
Europa Liberă: S-au tirajat deja aprecieri că propunerea nepopularului Plahotniuc la funcţia de premier ar fi, de fapt, o stratagemă menită până la urmă să bătătorească drumul spre această funcţie altcuiva. Dvs. vedeţi ca posibil un astfel de exemplu de creativitate politică la Chișinău?
Anatol Ţăranu: „Nu, eu nu cred în această așa zisă stratagemă. Mai degrabă este vorba despre o încercare sinceră a unuia dintre fruntașii Partidului Democrat din Republica Moldova, numele căruia este asociat direct cu ceea ce se numește oligarhatul moldovenesc, să vină la guvernare. Aceasta este, de fapt, logica oamenilor de acest tip care în orice circumstanțe încearcă să-și atingă scopul, chiar dacă acest scop conține sau comportă mai puține valențe nobile. Așa sunt ei după structura sa psihologică, ei luptă pentru scopurile pe care și le trasează. Alta e că societatea moldovenească nu are nevoie de asemenea lideri politici la ora actuală.
Situația s-a schimbat. Noi deja intrăm într-o nouă epocă, iar integrarea europeană, asocierea cu Uniunea Europeană necesită venirea unor lideri politici de altă factură. Și din acest punct de vedere, ceea ce face acum Partidul Democrat este nimic altceva decât a ține Republica Moldova pe loc, a nu-i permite să se miște înainte și, desigur, o asemenea tentativă, o asemenea acțiune este împotriva interesului major național al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ce preţ ar trebui să plătească, de exemplu, acest partid, PDM, ca să poată instala un Guvern cu voturile celorlalte partide decât cele cu care a fost în coaliţie și cu care ar negocia acum?
Anatol Ţăranu: „Ei o să plătească acest preț cu ușurință în condițiile în care vor fi asiguraţi că, în cazul în care unul din reprezentanții lor și, în special dl Plahotniuc, va reuşi să devină prim-ministru al Republicii Moldova, vor fi capabili să continue cât de cât politicile Republicii Moldova, chiar dacă vor fi nevoiți dacă nu de jure, de facto să renunțe la integrarea europeană.
Problema e că situația economică, situația financiară a Republicii Moldova este atât de gravă încât astăzi renunțarea la cursul european și pierderea definitivă a ajutoarelor financiare care vin din partea partenerilor noștri de dezvoltare occidentali ar fi pentru Republica Moldova o adevărată catastrofă. Eu nu cred că liderii Partidului Democrat sunt sinceri atașați idealurilor europene. Ei totuși din păcate sunt foarte profund împotmoliți în ceea ce se numește mlaștina oligarhatului. Și, din acest punct de vedere, Partidul Democrat astăzi nu poate să genereze o candidatură pe potriva așteptărilor europene integraționiste ale republicii noastre. Asta din păcate este realitatea crudă.”