Curtea Constituțională a decis că președintele Nicolae Timofti nu a încălcat legea când l-a desemnat pe Ion Sturza candidat la funcția de premier. Judecătorii au respins astfel sesizarea celor 14 deputați plecați recent din fracțiunea PCRM.
Curtea Constituțională a statuat, fără valoare retroactivă dar cu valoare instructivă pentru viitoarele situații comparabile, că şeful statului înainte de a desemna candidatul la funcția de prim-ministru trebuie să se consulte cu toate fracțiunile parlamentare, inclusiv cu grupurile de deputați neafiliați. Totodată, Curtea a stabilit că până la data de 21 decembrie, când a fost emis decretul prezidențial, nu a fost constituită majoritate parlamentară absolută, iar președintele a acționat în conformitate cu atribuțiile sale constituționale, chiar dacă propunerea sa nu a fost agreată de fracțiunile parlamentare.
Ce s-ar fi întâmplat dacă exista o majoritate? În condițiile unei republici parlamentare, ce trage mai greu: dreptul președintelui republicii de a nominaliza persoana care să formeze cabinetul de miniștri sau decizia a 50% + 1 din deputați de a sprijini propriul candidat? Preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, a ţinut să clarifice anume acest aspect:
Alexandru Tănase
„În cazul constituirii unei majorități parlamentare absolute președintele Republicii Moldova desemnează candidatul susținut de această majoritate. Majoritatea parlamentară urmează a fi formalizată, nu doar declarată, cu indicarea deputaților care o constituie şi notificarea oficială în adresa președintelui Republicii Moldova cu specificarea disponibilității de a susține o anumită candidatură pentru funcția de prim-ministru”.
Potrivit reprezentantului autorilor sesizării, Eduard Răducanu, şeful statului nu poate înainta candidatul la funcţia de prim-ministru contrar propunerilor fracțiunilor parlamentare. El afirmă că în cazul desemnării lui Ion Sturza președintele Nicolae Timofti a nesocotit candidaturile avansate de către grupurile parlamentare chemate la consultări. Reprezentanții Președinției s-au apărat susținând că majoritatea parlamentară absolută nu a fost creată până la data emiterii decretului, iar liderii politici convocați nu au convenit asupra vreunei candidaturi concrete, deci s-a operat cu candidați ipotetici.
Interpretarea Curţii Constituționale referitoare la prerogativa șefului statului de a face nominalizarea a trezit nedumeriri în mediul unor lideri de opinie şi editorialiști consacrați. În mare parte, aceștia au văzut îndărătul tălmăcirii date de Curtea Constituțională premisele unui foarte probabil „scenariu ce ar duce la acapararea totală a instituțiilor statului de către un anumit partid politic”. În opinia jurnalistei Natalia Morari, „președintele chiar dacă ar dori să se opună în turul doi, nu mai poate. Actorii sunt clari, regizorul este clar, tot el va fi şi beneficiarul”.
Victor Puşcaş
Din punctul de vedere al fostului președinte al Curţii Constituţionale, Victor Puşcaş, prerogativa șefului statului de a face nominalizări are prioritate. Fostul judecător la CC spune că legea supremă nu-i interzice președintelui să propună şi a doua oară aceeași candidatură sau a treia, dacă termenii constituționali îi permit.
„Președintelui Republicii Moldova îi aparține dreptul discreționar de a selecta candidatura, iar consultarea fracțiunii parlamentare nu îl obligă să se conformeze viziunilor acestora. Constituția nu prevede anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească candidatul la funcția de prim-ministru, drept rezultat președintele este liber în alegerea candidatului.”
Potrivit profesorului universitar Alexandru Arseni, specializat în dreptul constituțional, şeful statului are un avantaj. El poate respinge candidatul care are probleme de integritate sau asupra căruia planează suspiciuni de corupţie şi asta conform unei hotărâri a Curţii Consituţionale din 2013.
Alexandru Arseni
„Nu e vorba doar de domnul Filat, e vorba de aplicarea Constituției univoc. Înseamnă că domnul preşedinte este persoana care analizează candidatura, chiar dacă este o majoritate care asigură stabilitatea guvernului şi votul de încredere. Iar dacă președintele are bănuieli rezonabile că persoana înaintată la funcția de premier este undeva implicată în acte corupţie, el are dreptul s-o refuze şi să înainteze propria candidatură”.
Totuşi, experţi în drept constituțional recunosc că decizia finală va aparține majorității deputaților, care reprezintă voința poporului, oricare ar fi cota de popularitate pe care o mai au.