Într-o declaraţie comună, dată publicităţii de către un grup de profesori de la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Humboldt din Berlin, sînt respinse cu vehemenţă tezele formulate de către colegul lor, Notger Slenczka. Profesorul Slenczka publicase deja în 2013 un material intitulat „Biserica şi Vechiul Testament” („Die Kirche und das Alte Testament“, apărut iniţial în: „Marburger Jahrbuch Theologie“, anul 25, 2013) în care aceste susţine că pentru creştini, Vechiul Testament nu poate avea aceeaşi importanţă ca Noul Testament. Teza centrală a materialului publicat de către profesorul pentru teologie sistematică din Berlin este, de fapt, o reactualizare a ideilor susţinute de teologul Adolf von Harnack (1851-1930). Acesta propunea ca textele Vechiului Testament să fie considerate apocrife.
Apocrifele sînt nişte scrieri pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca autentice şi ca atare ele nu sînt admise ca făcînd parte din canonul biblic al Sfintei Scripturi.
Tezele emise de profesorul berlinez au depăşit aria academică restrînsă după ce Consiliul de coordonare a colaborării iudeo-creştine a calificat tezele lui Slenczka drept „scandaloase” pentru protestantismul german. Slenczka părăşeşte „consensul de bază al teologiei creştine” şi se reîntoarce la tezele promovate de aşa numitul „protestantism cultural”, susţine Consiliul.
Respingînd tezele lui Slenczka, grupul de universitari, citat, cît şi mai mulţi episcopi evanghelici au susţinut că afirmaţiile profesorului berlinez sînt „inacceptabile din punct de vedere teologic”. Biblia ebraică, se precizează în declaraţiile de contestare amintite, este şi va rămîne, fără îndoială, asemenea Noului Testament „sursa şi norma principală” pe care se bazează teologia evanghelică.
Polemicile legate de argumentele invocate de Slencka au depăşit sfera academică, după ce presa germană a abordat subiectul, amintind că şi în perioada nazismului existau teologi care s-au pronunţat pentru renunţarea la Vechiul Testament. Aceşti teologi cu simpatii declarat pronaziste şi-au motivat demersurile invocînd tezele anti-iudaice formulate deja în secolul al XIX-lea de către reprezentanţii curentului numit „protestantism cultural german”.
Idei de acest gen au circulat şi în România, promotorul principal fiind politicianul şi teoreticianul antisemit, A.C. Cuza, lider al partidului extremist, Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC), pepiniera ideologică a Mişcării Legionare, înfiinţată de Corneliu Zelea Codreanu, în 1927.
Într-un interviu acordat postului naţional de radio (DLF), rabinul berlinez, Andreas Nachama, nu şi-a ascuns îngrijorarea faţă de tezele lansate de Slencka:
„Faptul că în Germania creştinii se reîntorc la poziţiile adoptate de Creştinii Germani din cel de-al III-lea Reich, prin eliminarea Bibliei ebraice, a Vechiului Testament, va duce, ca în final, Isus Cristos, din nou, va fi declarat arian. Urmărim cu interes evoluţia discuţiei”.
În opinia lui Nachame există o linie directă între „protestantismul cultural” şi aşa numiţii „Creştini Germani” – care reprezentau un curent rasist şi antisemit în cadrul protestantismului. Între anii 1932 şi 1945, „Creştinii Germani” au încercat să armonizeze creştinismul cu nazismul, în opoziţie cu Biserica Mărturisitoare (Bekennende Kirche) care se opunea ideologiei dominante în cel de-al III-lea Reich.
Notger Slenczka (Pagină Web)