Galeria Artwall de la Praga găzduiește între 9 decembrie 2015 - 29 februarie 2016, pe unul din malurile Vltavei, o expoziție intitulată „Pentru moment”, a artistului plastic român Dan Perjovschi. Neobosit comentator al evenimentelor de actualitate, Dan Perjovschi reflectă în lucrările sale în alb și negru realitatea cotidiană și cele mai importante teme politice ale momentului, se spune în prezentarea expoziției. De aceea, cum cea mai arzătoare chestiune a vieții politice europene de azi e criza refugiaților, Perjovshi „comentează” vizual în această expoziție situația acestor refugiați, perspectiva noastră, a europenilor, asupra lor, și poziția Uniunii Europene. Expoziția poate fi văzută și ca un apel la umanitate, în preajma sărbătoririi Crăciunului. Europa Liberă a stat de vorbă cu Dan Perjovschi la Praga în 9 decembrie 2015, ziua deschiderii acestei expoziții.
Europa Liberă: Am văzut cîteva comentarii [în România] care sugerează asta: sînteți „băsist”?
Dan Perjovschi: „Am fost când era vorba să aleg între Geoană și Băsescu, sau între Năstase și Băsescu. Acum, ca să vă spun cinstit, nu numai că nu mai sînt [„băsist”] , dar sînt oripilat de ce îi iese se pe gură omului ăstuia care a fost președinte. Un fost președinte nu are voie să stîrnească ură și rasism, nu are voie să facă lucrurile pe care le face omul acesta acum. Dar nu trebuie să uităm că au fost momente în care multe au depins de un asftel de personaj, un marinar din ăsta hotărît, au fost momente, să nu le uităm.”
Europa Liberă: Întrebarea nu era neapărat legată de ce face Băsescu acum, ci de conceptul în sine - care e în opinia mea ușor hazardat - „băsist”, „iliescian”...
Dan Perjovschi: „Da, am scris și un text despre asta. Erau... „intelectualii lui Băsescu”. Adică orice chestie pe care o faci tu ca om care gândește trebuie neapărat să fie arondată cuiva...
Europa Liberă: Trebuie?
Dan Perjovschi și Rene Kubasek, fostul director al Centrului Ceh d ela București
Dan Perjovschi: „Păi așa e societatea românească, sau media din România te plasează în niște tabere. Și eu am scris - e tipărit în „22”: eu sînt intelectualul lui Lia Perjovschi, al lui nevastă-mea, asta e definiția mea. L-am votat și pe Constantinescu, mi-a trecut, pe vremea aia am forțat-o și pe maică-mea să-l voteze pe Emil Constantinescu, și după ce am văzut ce-a ieșit i-am spus: „mamă, de-acu' încolo votează ce vrei tu!'
Europa Liberă: Ce lecție putem trage din experiența asta a dumneavoastră, sau ce credeți că le-am putea spune prietenilor noștri de peste Prut?
Dan Perjovschi: „Eu sînt un tip foarte pragmatic. Dacă acum aș fi în Franța, aș vota cu candidatul împotriva lui Le Pen, oricare ar fi el...
Europa Liberă: Dar nu putem vota ceva împotriva cuiva, trebuie să avem un reper...
Dan Perjovschi: „Să lăsăm astea! În viața reală ajungi să ai două posibilități: una-i mai nasoală ca aialaltă. Punct. Asta-i viața reală, nu [nu] știu ce „bla bla bla”. Uite-te la Hollande, uite-te la Sarkozy, la toată lumea. Toți au contribuit ca Le Pen să fie unde e. Nu mai e de ales. Eu sînt mândru că-l am pe Iohannis președinte, pentru că ungurii îl au pe Orban, pentru că cehii, vorbește ăsta [președintele Milos Zeman] care mănâncă c.... în ce zice, pentru că ăia în Franța fac asta, și eu am un minoritar președinte. Și poporul ăla [românii] înjurat din toate direcțiile a ales așa ceva, nu?, într-o țară 90 la sută ortodoxă...
Europa Liberă:... și un protestant.
Dan Perjovschi: „... un protestant, da. Deci da, mă simt bine [că am un președinte minoritar].
Europa Liberă: Sînteți un grafician cunoscut mai ales pentru ceea ce unii ar putea numi „graffiti”. Dar „graffiti” este probabil acum un cuvînt ușor riscant, riscat, așa că aș vrea să vă întreb în ce măsură arata dummneavoastră este una angajată (și folosesc acum cuvîntul „angajat” exact așa cum îl foloseacu comuniștii înainte de 1989)?
Dan Perjovschi: „Comparația e riscată. Eu sînt angajat pentru că vreau eu, nu pentru că vor ei, asta e o diferență enormă. Și nu sînt un artist de „graffiti”, pentru că am 12 ani de studiu academic. Desenez așa pentru că vreau eu, nu pentru că nu știu. Sînt un artist de mainstream, am expus în cele mai mari muzee de pe această planetă...
Europa Liberă: Un artist de mainstream, dar sînteți considerat în foarte multe cercuri un artist underground, de fapt...
Dan Perjovschi: „Nu, cercurile alea trăiesc pe altă planetă. Eu sînt mainstream, așa arată mainstream-ul astăzi - am expus în muzee la care oamenii plătesc bilet ca să intre, și e decizia mea personală, să aparțin și să ies în spații ca acelea de aici din Praga, să fac proiecte în spațiul public. E decizia mea personală ca tipul de desen pe care îl fac - și care cumva vine din ziar, e un editorial grafic - să iasă în spațiul public, să nu stea numai în muzeu. Ascultătorii dumneavoastră ar trebui să știe că eu am una din puținele lucrări permanente din viața mea aici la Praga, am desenat Biblioteca Națională Tehnică din Praga, în 2009 s-a terminat [lucrarea]. Este una din cele mai mari lucrări din lume, și care rămâne. În general ceea ce fac eu pe pereții muzeelor se șterge după ce termin expoziția. Am o relație să zicem particulară cu acest teritoriu și cu acest spațiu [Praga]. Acum de exemplu e un pachet, am fost invitat de fundația Tranzit să fac o prezentare. Fundația Tranzit reunește centre de artă contemporană independente din Europa Centrală și de Est finanțate de Erste Bank, dar care au decizia. Oamenii fac o muncă și un demers artistic extrem de interesante. Unde expun eu e un non-profit, nu sînt bani, dar în combinație cu această fundație am putut fi adus aici, am făcut o prezentare în seara asta (9 decembrie, n.red.) la ei, și de mâine dimineață se deschide expoziția vizibilă din tramvai. Multe din desenele de pe bilboard-urile acestea mari țin de povestea cu refugiații...”
Europa Liberă: Iată o formă de angajament. Personal.”
Dan Perjovschi: „Da. Eu personal ca român vin dintr-o cultură care a exportat trei milioane de oameni, și în primii ani a exportat din aceia cu ideologie comunistă, erau un fel de „musulmani” ideologici, români din comunism care au mers în Vest să trăiască, care au sărit gardul, au înotat Dunărea, au încercat să fugă cum au putut din țara aia...
Europa Liberă: S-au înecat în Dunăre...
Dan Perjovschi: „S-au înecat, au fost împușcați, alții au fost prinși și legați cu lanțuri, băgați în pușcărie pentru că încercau să fugă...”
Europa Liberă: Trimiși înapoi contra vagoanelor de sare pe care le dădea Ceaușescu...
Dan Perjovschi: „Da, de către țăranii sârbi... Noi n-ar trebui să uităm asta, și să ne uităm la oamenii aceia care fug de nenorocire cum ne uităm la noi [înșine]. O țară care a exportat 3 milioane de oameni nu trebuie să facă nazuri, trebuie să primească cît poate, și să-i acomodeze pe cîți poate din nefericiții aceia ai sorții, pentru că nimeni nu fuge din țara lui de bine, nimeni, cu copii în cîrcă, uite-te numai cu degetul pe hartă de unde vin pe jos... Eu sînt total împotriva felului în care administrația românească - de la președintele pe care îl sprijin, pînă la guvern - tratează această problemă, și la fel de critic sînt și la adresa Pragăi și a Ungariei...
Europa Liberă: Punctul dumneavoastră de vedere este foarte clar, există însă în societate o opinie, nu aș îndrăzni să-i spun majoritară, care susține că refugiații vin cu anumite pericole date de situația ...
Dan Perjovschi: „Cu kebab, vin cu kebab, nu?
Europa Liberă: Vorbim de situația din Siria...
Dan Perjovschi: „Dar e mișto să mâncăm falafel, nu? Asta ar merge, și ne place și în România maneaua. Dar când te uiți pe harta aia animată și vezi că o mie de ani Țara Românească a fost în Imperiul Otoman, și de o sută de ani...”
Europa Liberă: „Oficial n-a fost...”
Dan Perjovschi: „Well, excuse me, de o sută de ani e țara aia, în 2018 împlinește 100 de ani. Punct. Sute de alți ani a fost sub Imperiul Otoman. Care-o problema atunci? Ne plac sarmalele, nu?”
Europa Liberă: Aș risca o întrebare ușor idealistă, sau naivă, sau dacă vreți chiar ignorantă: în ce măsură arta, așa cum o concepeți și cum o faceți dumneavoastră, ar putea să schimbe lumea asta?
Dan Perjovschi: „Ceva tot schimbă, ceea ce fac eu prin desen, și fac asta de douăzeci de ani... pentru orice fel de desen simplu pe care-l vedeți de la mine, și care arată de parcă e făcut de nepoata dumneavoastră, să știți că există alte sute de desene. În desenele mele acelea simple eu sintetizez niște lucruri foarte complexe. Lumea nu mai are timp să citească, și eu pot să-i dau într-o imagine toate cărțile pe care nu le-a citit pe un anumit subiect. Exact fac. Eu sînt mai bun decât o mie de ministere de externe. Asta fac și de-asta sînt chemat peste tot în lume. Peste tot e nevoie de umor, e nevoie de inteligență și de o imagine care nu rupe, ci adună.
Europa Liberă: Care este relația dumneavoastră, artisticește vorbind, dar și omenească cu Republica Moldova?
Dan Perjovschi: „Păi, tata vine de-acolo. Pentru mine e o istorie confuză, în sensul că niciodată [alor mei] nu le-a plăcut să vorbească prea tare, pentru că acolo era paradisul pe care l-au pierdut, cînd s-au refugiat în fața Armatei Roșii. Și-atunci nu mi-au dat o geografie completă, și pentru mine Cernăuți și Chișinău, și cu Soroca, sînt din același loc. Eu am fost de foarte multe ori acolo, lucrez, colaborez, sprijin și particip la expoziții și la proiecte ale unui grup excepțional care se numește Oberlicht, din Chișinău. Acolo locuiesc doi buni prieteni ai mei, poeți și scriitori, Alexandru Vakulovski și Moni Stănilă. Eu sînt într-o mare admirație a ceea ce se întîmplă acolo, pentru că ei chiar nu au nimic. Noi românii ne smulgem părul din cap că n-avem spații să expunem, și altele, acolo chiar nu au, secțiunea de care aparțin ei nu are sprijin și nici fiannțare, și-atunci ei au inventat lucruri, lucrează în spațiul public, fac diverse proiecte, unele dintre ele senzaționale și foarte interesante. De cîte oro pot, eu particip la asta, cred că am fost acolo de zece ori.”
Europa Liberă: Se tot vorbește de unirea Republicii Moldova cu România, de integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Ei au acum niște probleme politice de percepție, dacă vreți. Cum vedeți ce se întîmplă acoo acum?
Dan Perjovschi: „Să vă spun cinstit, și ungurii au probleme mari, nu? Și polonezii au probleme - au avut 95 la sută absorbție fonduri europene, și ăsta (noul premier polonez, care e o femeie, Beata Szydlo, n.red.) le scoate steagul Uniunii Europene de la conferințele de presă. În Moldova bineînțeles că lucrurile sînt complicate, și bineînțeles că spre dezamăgirea noastră pro-europenii au ratat, și lumea nu mai are încredere. Iar asta cu unirea, dacă Moldova e integrată în Europa e ca și cum s-ar fi făcut, ăsta e primul pas, și pe urmă mai discutăm. Ceea ce românii nu pot să înțeleagă e că Moldova e mai complexă decît pare, nu poți să ignori cultura și populația rusofonă...”
Europa Liberă: ... și nu numai populația rusofonă, pentru că sînt mai multe minorități ...
Dan Perjovshi: ... da, și faptul că acum nu mai există limba rusă, care era limba de legătură, și ăștia nu mai pot discuta, și discută în engleză acum. E o problemă. Eu sînt născut la Sibiu și am regretat toată viața că n-am învățat și maghiară, și germană, și țigănească, că puteam să-nvăț de când aveam trei ani, și nici acum nu învață ăștia și mă oftic. Deci, ce mai trebuie unire de-asta cu steaguri? Noi trebuie să terminăm țeava aia să trimitem gaz încolo, că acum e Putin ocupat cu bombele în Siria.”
------------------------------------------------
Radio Europa Liberă le mulțumește lui René Kubášek, fostul director al Centrului Ceh de la București, și lui Vit Havranek de la fundația Tranzit pentru că au făcut posibilă realizarea acestui interviu.