Juristul Victor Munteanu, un observator atent al realităţii moldoveneşti, remarca deunăzi pe FB următorul fapt: pe viaductul din Chişinău, care nu are nici 2 km, a mai apărut o benzinărie, a patra! Aşadar, trei benzinării pe acel viaduct nu erau de ajuns.
Adevărul că Moldova tranziţiei interminabile e un fief al benzinăriilor. Multe benzinării avem. Şi vor fi şi mai multe. Căci şi maşini vom avea cîtă frunză şi iarbă. Mai avem aici multe cafenele şi restaurante. Ele apar ca ciupercile după ploaie. Că omul trebuie să mănînce pe săturate, nu? Şi farmacii avem cu duiumul. Că e nevoie de medicamente, nu? Ţara benzinăriilor, restaurantelor şi farmaciilor! Nu e chiar rău. Cu toate acestea, ţara e săracă şi acum, în 2016.
Moldova tranziţiei interminabile a avut mereu şi conducători prosperi, conducători cu afaceri. Dacă însă ne-am uita în ce afaceri îşi bagă banii conducătorii, am constata un fapt curios. Ei nu prea preferă fabricile şi întreprinderile care produc ceva, ci aceleaşi benzinării, restaurante, farmacii şi bănci. Să produci un aparat e mai anevoios decît să vinzi petrol sau să întinzi mese, nu?
Aici mereu conducătorii ne-au îndemnat să făurim ţara! Şi mai mereu îndemnurile lor mi s-au părut false. Una din cauze e aceea că şi-au investit banii în farmacii, benzinării sau restaurante şi hoteluri…