Situația din Polonia, unde, printr-o lege promulgată săptămîna aceasta de președinte, radioteleviziunea a fost pusă sub controlul direct al guvernului de dreapta condus de Partidul Legii și Justiției, a devenit preocupantă și se așteaptă ca miercuri 13 ianuarie, să fie discutată în cadrul reuniunii Comisiei Europene care va dezbate situația statului de drept în țările membre est-europene. Vice-președintele Comisiei, Frans Timmermans, a trimis două scrisori guvernului de la Varșovia, iar Polonia a răspuns joi 7 ianuarie cu o scrisoare semnată de un simplu sub-secretar de stat, acuzînd Comisia că ar avea o atitudine „nedreaptă, parțială și angajată politic”. Scrisoarea ultimă a fost publicată, vineri, grație unei scurgeri în presă, de Financial Times. În apărarea măsurilor restrictive poloneze a sărit imediat premierul Ungariei, Viktor Orban, care a declarat, tot vineri, agenției Reuters, că va bloca orice tentativă a Uniunii Europene de a sancționa Polonia.
Timothy Garton Ash
Cunoscutul politolog și comentator Timothy Garton Ash apreciază într-un articol publicat în „The Guardian” că „blitzkrieg-ul din ultimele două luni” purtat de partidul la putere și mai ales de realul său lider Jarosław Kaczyński, „este pe cale de a transforma cu repeziciune sistemul politic, chiar cu brutalitate” […] avînd de partea lor majoritatea parlamentară și bucurîndu-se încă de un sprijin popular considerabil, în timp ce „președintele țării se comportă, în mod șocant, ca o marionetă”.
Jaroslaw Kaczynski
„Timp de 20 de ani – comentează Garton Ash - Kaczyński a visat la ceea ce el consideră completarea revoluției anti-comuniste din 1989; dar el știe, de asemenea, amintindu-și de propria experiență la putere din 2005 pînă în 2007, că fereastra de oportunitate s-ar putea să nu-i rămînă mult timp deschisă. Așa că își spune singur, asemenea lui Macbeth, „dacă e să fie făcut ceva” atunci „ce este de făcut să fie făcut rapid”.
Explicîndu-și opinia în calitate de prieten al Poloniei de aproape 40 de ani, politologul spune că partidul la putere (desemnat cu acronimul PiS) „reprezintă întreaga parte conservatoare, religioasă, a societății poloneze, și o solidă treime a electoratului Poloniei. Atrăgînd cu pricepere alte voturi, beneficiind de deziluzia față de Platforma Civică de centru și de haosul patetic al stîngii poloneze, PiS a cîștigat o victorie răsunătoare în alegeri libere și corecte… Așa că nu politicile, politica sau chiar ideologia sînt cele care cer ca toți prietenii Poloniei să sune semnalul de alarmă; o cere încercarea echipei victorioase de a schimba în mod unilateral regulile de joc ale întregului proces democratic.”
Timothy Garton Ash demonstrează, printr-o comparație cu situația din Marea Britanie, cît de departe merg conservatorii din Polonia. „Deși Anglia nu are o constituție scrisă, ca Statele Unite și Germania, ea are un sistem puternic de echilibru politic: un șef de stat în mod impecabil neutru, tribunale de o independență fără pereche, care nu ezită să ia măsuri împotriva miniștrilor guvernului; BBC-ul; un serviciu civil profesionist; servicii de securitate ce nu se ocupă de ațîțarea unui om politic împotriva altuia; o cultură robustă de dezbatere politică civică…”
Politologul britanic este de părere, pe de altă parte, că există și un aspect pozitiv în evoluțiile actuale din Polonia: „societatea poloneză se mobilizează deja în apărarea democrației liberale. Încă la începutul lunii noiembrie un sondaj de opinie a arătat că pentru 55% din cei întrebați democrația este amenințată în Polonia. Uniunea Europeană a răspuns
Viktor Orban și Jaroslaw Kaczynski
mai sever decît a făcut-o cu ocazia schimbărilor similare (și mai rele) făcute de Ungaria lui Viktor Orban. Semnificativ, Kaczyński și Orban s-au întîlnit cinci ore în privat în cursul săptămînii pentru a-și coordona pozițiile.
Săptămîna viitoare Curtea Constituțională a Poloniei se va reuni pentru a examina constituționalitatea propriei ei castrări, iar Comisia Europeană va discuta dacă atacul împotriva Curții și noua lege referitoare la mediile de informare justifică invocarea unui noului mecanism comunitar pentru apărarea guvernării legii în statele membre.”
Dar, este de părere Timothy Garton Ash, „dacă lăsăm lucrurile pe mîna Bruxelles-ului și a germanilor, va fi prea simplu pentru suporterii lui Kaczyński să pretindă că Bruxelles-ul dă ordine Polonia, așa cum o făcea în trecut Moscova, și să joace mai departe pe sentimentele latente, ce există încă, anti-germane. Este nevoie ca prietenii tradiționali ai Poloniei să ia poziție și ei: istoricul ei aliat, Franța […]; Spania, o altă țară importantă, în mod tradițional catolică, și care a făcut trecerea de la dictatură la democrație; Italia; Canada. Și nu pe ultimul loc, ar trebui să auzim vocea Statelor Unite, mai ales că Polonia se pregătește să găzduiască în vară o importantă reuniune la vîrf a liderilor Nato și dorește ca forțele Nato să fie bazate în mod permanent în țară.”