Curtea Constituţională le-a întunecat aleşilor locali orizontul senin al vieţii de apoi stabilind că, în cazul lor, majorarea pensiilor este ilegală şi imorală. Vor fi nevoiţi să apeleze la banii aceia albi din afaceri negre ca să se bucure de o bătrâneţe împlinită în paradisul fiscal preferat, în felul acesta poate află şi DNA cum au făcut primul milion.
Ne-am fi aşteptat, desigur, ca înaltele feţe judecătoreşti să dea dovadă de celeritate şi intransigenţă şi în cazul pensiilor speciale ale militarilor, magistraţilor, agenţilor secreţi sau parlamentarilor. Oricum e bine şi aşa. Chiar dacă sunt de neînlocuit în timpul campaniilor sau când e vorba să racoleze vreun contribuabil mai acătării pentru partid, aleşii locali trebuie să înveţe cine e şeful şi să respecte mâna care-i pune pe liste. Nu antrenezi un câine de luptă dându-i să miroasă trandafiri.
Your browser doesn’t support HTML5
Sinteza săptămînii politice cu Sorin Șerb
Cel care a sesizat Curtea Constituţională a fost premierul Dacian Cioloş care considera că legea cu pricina îi privilegia discriminatoriu pe baronii locali. Mai mult, preşedintele Curţii, Augustin Zegrean, spunea chiar că primii care s-ar fi bucurat de lege ar fi fost foştii preşedinţi de judeţeană comunistă. Aceştia sunt înaintaşii istorici şi spirituali ai actualilor şefi de consiliu judeţean cărora le-au predat cheile şi şperaclul oraşului. Şefii de la judeţ şi primării taie şi spânzură şi azi. Mulţi dintre ei au umblat cu traista-n băţ de la un partid la altul şi, când Liviu Dragnea i-a somat printr-o ordonanţă să decidă care e dragostea vieţii lor politice, au spus, de frică sau din sfială, că PSD. Unii încă mai au pe ghete sânge din bătăile electorale trecute când singura regulă a luptei pentru voturi a fost că nu există nicio regulă. Covoarele roşii întinse prin judeţe sunt urmele lăsate de adversarii politici învinşi care s-au retras prin bârloguri.
Şerifii din teritoriu sunt importanţi chiar dacă năravurile lor le dau junghiuri celor de la centru. Toată lumea ştie că, în timpul campaniilor, în vreme ce strategii partidelor supraveghează la lumina camerelor video din televiziuni desfăşurarea trupelor, bătăliile electorale sunt purtate pe teren de sergenţii şi plutonierii politici care adună plevuşca cu găleata electorală şi o dopează cu peltele propagandistice. Cu generali ai armatei moarte de votanţi cum au fost Liviu Dragnea sau Nicuşor Constantinescu s-au câştigat procente importante. Sau cu PNL-işti ca Sorin Frunzăverde. Ironia sorţii face ca decizia Curţii să fi fost pronunţată chiar când Sorin Frunzăverde, preşedinte al Consiliului Judeţean din Caraş Severin, aşadar potenţial beneficiar al mitei politice, a fost condamnat la doi ani cu suspendare pentru abuz în serviciu. Se spune că ar fi influenţat votul la alegerile prezidenţiale din 2014 în favoarea lui Klaus Iohannis.
Căderea lui Frunzăverde este simbolică în toate felurile cu putinţă. Politruc cu ştate preistorice, statuie în carne şi oase a aroganţei şi suficienţei clasei politice, vânător de prestigiu academic cu două doctorate în apărare şi economie, el fiind inginer metalurgist, Sorin Frunzăverde a fost primul om important care a părăsit corabia lui Traian Băsescu în 2012 dând foc la catarge şi aruncându-i ancora în mare. Fusese un mare privilegiat, mereu pe val, dar pentru că preşedintele de-atunci se ducea în jos, cariera sa de statuie ambulantă era periclitată aşa că a sărit în altă barcă. PNL i-a tratat trădarea ca pe un act de mare eroism. A mai făcut-o şi cu alţii, cu biografii la fel de tulburi. Drept răsplată, la câteva zile după dezertare, Sorin Frunzăverde a fost susţinut de noii tovarăşi de drum la şefia consiliului judeţean pe care a şi câştigat-o. Acest dosar nu este decât vârful aisbergului penal din mlaştina sa biografică. Situaţia paradoxală face ca, deşi obsedat de propria persoană, să fie condamnat pentru un abuz făcut în interesul altuia. Sau poate că tot în interesul lui era. Unii spun că nota de plată e ataşată la dosarul penal pentru că a luat gratis ce e mai bun în lunga sa viaţă de politician. Ce e bun cu siguranţă face rău la sănătate. Iar ce e şi bun, şi gratuit este, cu siguranţă, otrăvitor.
Pentru a face o scurtă digresiune estetică, PSD-istul Boşcodeală, primar la Buzău, a aflat pe propria sa piele ce înseamnă gratuit şi bun, de când a devenit eroul principal al unui film pornografic, trimis prin mail publicaţiilor şi devenit viral pe internet. Probabil că este o răzbunare tovărăşească, pentru că filmul a fost făcut în hotelul lui Robert Negoiţă, rezolvitor de probleme în partid, specializat în înregistrări ambientale şi admirator al sexului frumos aproximativ major. Deşi condamnat într-un dosar de corupţie, primarul Buzăului ar mai fi vrut o tură cu bugetul local la care crede că are abonament pe viaţă. Probabil că scandalul stârnit de acest clip a fost sigurul mod de a-l convinge să nu mai candideze şi să lase fotoliul şi agenda cu numere secrete de telefon altor colegi.
Sorin Frunzăverde şi Constantin Boşcodeală sunt imaginea vie a faptului că boierimii de partid din judeţe nu-i e bine. Iar de când birourile lor au fost golite de DNA şi nu mai e nimeni să le scoată limuzinele la plimbare, taxa de protecţie de prin judeţ a rămas neculeasă. Se simte nevoia unui nou scrutin democratic, să preia cineva legăturile cu masele şi cu reţelele de interlopi care altminteri vor dovedi că-şi pot autoguverna şi singuri găinăriile, n-au nevoie de activişti politici. Respingerea legii pensiilor speciale e un nou semn de sus că domnia satrapilor locali se apropie de sfârşit şi că vine momentul în care puterea trebuie să se concentreze în mâini puţine, dar puternice, mâna invizibilă care numără voturile.
Deşi atât de grăbit să conteste legea pensiilor, în privinţa legii care decide ca primarii să fie aleşi dintr-un singur tur premierul Dacian Cioloş spune că nu e treaba guvernului să modifice o decizie luată de parlamentari. Au fost situaţii în care nu s-a sfiit s-o facă, dar ezită s-o facă de data aceasta. Spune că „ar fi nedemocratic ca guvernul să modifice o lege adoptată prin înţelegere politică”. Astfel că alegerile pentru primari urmează să se desfăşoare într-un singur tur, pe principiul „primul plasat ia totul”. Este aparent un principiu democratic pus la muncă în serviciul comunităţii. De fapt, într-o societate aiurită de propagandă şi ţinte false, este un alt fel de a escamota voinţa electorală, caricaturizând democraţia. Legea a fost votată în primăvara anului trecut. De aproape un an politicienii se laudă cu eroismul de a modifica sistemul electoral. Din efortul lor s-a născut un şoarece cu mari probleme etice. Poate fie el viitorul elefant din jungla politică? PNL spune azi că „înţelegerea politică” pe care o invocă europremierul între două avioane către Bruxelles a fost inexistentă. Liberalii nu şi-au dat seama de consecinţe decât după ce DNA a cules recolta de toamnă, golind listele cu potenţiali candidaţi. Diversele repoziţionări din afara şi din interiorul puşcăriilor i-au făcut să înţeleagă că votul trebuie dat, şi astă dată, pentru răul cel mai mic, iar acesta nu poate fi văzut cu claritate decât în opoziţie absolută cu răul cel mai mare. În cazul alegerilor dintr-un singur tur orizontul de opţiuni e prea mare. La Bucureşti, de pildă, Sorin Oprescu a lăsat în urmă un gol căruia mulţi se luptă să-i dea sens. Ecuaţia electorală are atâtea variabile şi necunoscute că votul „care trebuie” s-ar putea pierde pe drumul plin de bune intenţii al democraţiei. Pentru a vota bine alegătorul nu trebuie să aibă de ales.
Fiertura electorală a început deja să ridice cortine de fum şi să carbonizeze papilele celor care o încearcă, de multe ori votanţii obişnuiţi. Acum sunt testaţi candidaţii de probă, să vadă toţi că se poate şi mai rău. Aruncând în luptă ţinte false politicienii speră să exorcizeze nemulţumirile publice şi să escrocheze sentimental alegătorii. Speriindu-i cu alternativa. Este stategia obişnuită a partidelor care preferă alegătorii fără gust, văz şi miros că doar aşa pot fi îndesaţi pe listele electorale toţi strigoii politici. Pus să aleagă, votantul îşi va spune că se putea mai rău. Sperietura îl va scăpa o vreme de greţurile matinale postelectorale.