In ultimul său film, nominalizat la Oscaruri, Bridge of Spies (Podul spionilor), despre un celebru schimb de spioni între SUA și URSS, în 1962, regizorul Steven Spielberg surprinde stabilind o egalitate morală între cei doi spioni, spionul sovietic (născut britanic) Rudolf Abel și pilotul american de U-2 doborât în Rusia Gary Powers. Nici unul din ei nu trădează. Și unul și celălalt sunt devotații marii puteri pentru care spionează. Nici unul nici celălalt nu așteaptă indulgență.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
In realitate, principalul personaj nu este avocatul mijlocitor al schimbului de spioni, jucat de Tom Hanks, ci rusul capturat și condamnat. Sarcasmul lui domol, caracterul de nezdruncinat, felul în care, în film, știe să-și ascundă inteligența ieșită din comun îl fac un personaj memorabil.
În comparație cu Rudolf Abel, pilotul american de avion-spion U-2 căzut în mâinile sovieticilor este, în filmul lui Spielberg, stupid și caricatural, un dulap de om cu rânjet stereotip, fără mare lucru în creier. Patriotismul lui e visceral, robotic, nu gândit și asumat ca cel al rusului. Rusul ascultă Șostakovici, americanul se hăhăie.
La o decriptare și mai atentă, se vede cât s-au căznit scenariștii (nimeni alții decât frații Ethan și Joel Cohen) să uniformizeze vina și meritele. Sigur, spionul rus e bine tratat de FBI și în închisoare, în vreme ce flăcăul nătâng american e un picuț torturat de KGB. In schimb, în America, odiosul judecător vrea de la început să-l condamne la moarte pe spionul rus, așa cum o cere și CIA, ba chiar și populația. Avocatul numit din oficiu (Tom Hanks) devine un paria pentru că-l apără pe rus, se trage cu arme de foc în ferestrele lui, mai să-i omoare fetița, iar întreaga populație americană e arătată în film ca agresivă, obsedată de o amenințare sovietică inexistentă și menținută de guvern în spaima apocalipsei nucleare. In schimb, desigur, din populația rusă nu vedem nimic.
La fel de abil scenaristic, însă tendențios moral, mai este și punerea simetric în oglindă, față în față, a felului în care fiecare țară își tratează spionii. Atât rusul cât și americanul primesc câte o monedă falsă, goală înăuntru. Acolo însă unde banul rusului (faimosul Hollow Nickel Case, sau Hollow Coin) conține doar instrucțiuni codate, banul pilotului american conține un ac cu cianură, pe care CIA îi spune să-l folosească pentru a nu cădea viu în mâinile sovieticilor, ceea ce el nu face. Rusul primește doar instrucțiuni de la ai lui, pe când americanul primește moarte.
Sigur, cu Spielberg și frații Coen avem de-a face cu stânga Hollywood-ului și nu e vorba aici de vreun film coprodus cu Rusia, așa cum s-a întâmplat cu ultimul Mission: Impossible cu Tom Cruise, care e practic un film chinezesc, finanțat de China.
Rămâne însă un fapt ce nu trebuie ignorat: relativismul moral indică o falsă obiectivitate. Punând actorii istorici spate în spate, pe poziții morale egale, ne poate face să nu mai înțelegem prezentul.