Prezentată drept istorică, „întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Kiril al Rusiei pe aeroportul din Havana (...) va intra, probabil în istoria celor mai bizare lucruri produse vreodată în istoria creștinismului”, scrie Cristian Câmpeanu în România liberă. Înainte de orice, el ține să demonteze ideea că ar fi primul contact între capii bisericilor catolică și ortodoxă după Marea Schismă din 1054: „Biserica rusă avea atunci rang de mitropolie dependentă de Constantinopol”, iar „patriarhul Moscovei NU este liderul lumii ortodoxe și n-a fost niciodată, oricât și-ar dori Kremlinul să fie așa”. Comentatorul nu se îndoiește că Vaticanul știe prea bine cum stau lucrurile. Marile concesii ar fi fost făcute de papa Francisc și sunt conținute în comunicatul comun transmis după întrevedere. Cristian Câmpeanu se oprește la două puncte ale documentului: „atât Roma cât și Moscova consideră că supraviețuirea creștinilor din Siria depinde de menținerea regimului Assad și aceasta este principalul mesaj al acestei reuniuni”. Pe de altă parte, pentru estul european ar fi încă și mai gravă recomandarea făcută greco-catolicilor din Ucraina. Ei, care s-au aflat „în prima linie a revoltei anti-ruse și anti-corupție din Ucraina” sunt acum chemați ”să depună armele”, să conclucreze cu ortodocșii afiliați patriarhiei Moscovei pentru păstrarea lui Bashar al-Assad la Damasc. Potrivit comentatorului de la România liberă, înțelegerea de la Havana deschide calea unor presiuni ca bisericie ortodoxe autocefale din România și din Basarabia să se apropie în același fel de Patriarhia Rusiei. Or, scrie Câmpeanu, Biserica Ortodoxă Română se prezintă pe sine ca „biserică națională”. Ar trebui „să fie prima care să își asume faptul că națiunea română s-a născut împotriva tiraniei rusești cu ajutorul preoților. (...) să se ridice la nivelul acestei moșteniri și să susțină deschis caracterul creștin oriental în substanță și democratic occidental în aspirație al acestei națiuni”.
Pe site-ul contributors.ro este postată o analiză a situației din Ucraina, la doi ani de la fuga fostului președinte Viktor Ianukovici. Autorul, Șerban Cioculescu, vede unele progrese, nesigure, dar și unele blocaje. Președintele Petro Poroșenko a introdus o propunere de modificare a Constituției. Ucraina ar urma să rămână un stat unitar (nu federal, cum doresc rușii), dând însă o mai mare autonomie regiunilor. Și Ucraina și Rusia par pregătite să reia ostilitățile în orice moment. În Ucraina, sondajele arată că numai 6,9% dintre cetățeni cred că în Donbass e vorba de un conflict ruso-ucrainean, în timp ce peste 38% îl consideră confruntare între Statele Unite și Rusia.
Nici tabloul european nu arată bine în presa de la București. Potrivit lui Valentin Naumescu, contributors.ro, epoca Merkel se apropie de sfârșit. Cancelarul german nu va reuși să-și încheie mandatul, iar dacă la Washington se va instala un președinte republican, tendința centrifugă se va accentua în Europa. Franța, Germania, Polonia și Marea Britanie își vor căuta probabil aliați pe cont propriu, iar semnalul va fi dat de noua variantă a acordului Schengen, care va goli practic de conținut actualele forme de conlucrare din interiorul Uniunii Europene.