Gheorghe Cojocaru: „Se poate spune, fără cea mai mică exagerare, că hotărârea Curții Constituționale privind alegerea directă a șefului statului, din 4 martie curent, este, alături de cea cu privire la prioritatea Declarației de Independență în raport cu textele constituționale sau cea cu privire la denumirea corectă a limbii române, una din cele mai importante decizii luate de această instituție în ultima vreme, care va avea un impact puternic asupra evoluțiilor de pe scena politică. Apariția acestei hotărâri nu poate fi ruptă din contextul actual politic, când guvernarea centrală este supusă, practic, unui asediu continuu din partea opoziției, din partea protestatarilor din stradă, care a cerut cu voce tare, între altele, alegeri prezidențiale directe.”
Europa Liberă: Și cum credeți, a obținut opoziția ce și-a dorit?
Gheorghe Cojocaru: „Și da, și nu. În urma acestei hotărâri, alegerile prezidențiale directe devin obligatorii, în strictă conformitate cu prevederile constituționale stipulate în decizia Curții Constituționale, ceea ce și-a dorit și opoziția, și o majoritate a populației, după cum arată sondajele de opinie. Însă, odată cu intrarea în vigoare a acestei hotărâri, opoziția s-a trezit, prin surprindere, în afara jocului: toată campania pentru colectarea semnăturilor necesare desfășurării unui referendum, în vederea modificării Constituției, își pierde sensul, nu mai este niciun motiv pentru acuze în adresa puterii, din acest punct de vedere. Devine inactuală, cel puțin, pentru acest moment, revendicarea unor alegeri parlamentare anticipate, iar corturile protestatarilor din împrejurul instituțiilor centrale ale statului vor trebui evacuate. Odată cu această hotărâre, opoziția pierde și avantajul inițiativei politice în spațiul public.”
Europa Liberă: Cei care tălmăcesc hotărârea Curții Constituționale ca o întoarcere în timp la modelul de până la 2001 presupun că tot ce s-a întâmplat între timp ar fi îndoielnic și șubred. Ar fi vorba, în primul rând, de cei care au exercitat înalta funcție de președinte. Cât de întemeiate sunt aceste observații?
Gheorghe Cojocaru: „Se pot face și asemenea speculații, însă acestea nu schimbă datele problemei, după cum, în realitate, nu se va putea pune sub semnul întrebării nici legalitatea sau legitimitatea foștilor și actualului președinte sau a deciziilor pe care aceștia le-au luat. Probabil, cel mai bine la această întrebare ar putea răspunde tot Curtea Constituțională, dacă se va face o asemenea sesizare. Hotărârea sa recentă însă vizează nu trecutul, ci viitorul instituției prezidențiale și din această perspectivă ea trebuie citită.”
Europa Liberă: Întrebarea cu valoare de buturugă mică pe care o adresează mai multă lume. De ce viitorul președinte ar trebui să aibă cel puțin 40 de ani împliniți și nu 35, cum a fost până în 2001?
Gheorghe Cojocaru: „Acesta este singurul lucru care se știe astăzi cu certitudine despre viitorul președinte al Republicii Moldova. Censul de vârstă pentru ocuparea unei asemenea înalte demnități de stat nu este ceva cu totul anacronic. Teoretic, prea puțin contează că un viitor președinte va avea 40 sau 35 de ani, însă, în fapt, orice lege reflectă un anumit raport de forțe și de interese. Mult mai important este ca viitorul șef al statului, ales prin vot direct, după atâta consum de energii populare, să nu decepționeze.”