Dacă o regulă nescrisă face, de obicei, ca orice scrieri istorice, memorialistice, despre Stalin să apară sau să fie traduse și tipărite pentru prima oară în lumea anglofonă, amintirile lui Candide Charkviani, cel care a fost prim secretar al Partidului Comunist din Georgia în anii 1938-1952, sînt una din puținele excepții.
După ce au apărut la Tbilisi la editura Artanuji - și au trecut aproape neobservate la standul de carte al marelui Tîrg de la Frankfurt -, Gela Charkviani, cel care a determinat punerea amintirilor pe hîrtie, sub forma unui dialog între tată și fiu, le-a publicat în traducere italiană, la editura Palombi, sub titlul original „La dimensione georgiana di Stalin”/„Dimensiunea georgiană a lui Stalin”*.
Memoriile, în forma lor manuscrisă, au fost citate, cred, pentru prima oară, de Simon Sebag Montefiore în cunoscuta lui lucrare de sinteză publicată în 2004, „Stalin. Curtea Țarului Roșu” (tradusă și în limba română, la Polirom). La data apariției volumului lui Montefiore, Candide Charkviani murise de zece ani.
Gela Charkviani
Cum explica fiul său, Gela - literat, om de televiziune, consilier de politică externă al președintelui Șevardnadze între 1992-2003, purtător de cuvînt al lui Mihail Saakașvili în 2005 și ulterior ambasador al Georgiei la Londra și Dublin pînă în 2009 - „Un dialog între doi bărbați, tată și fiu, care nu numai că aparțin unor generații diferite, dar au credințe ce contrastează și seturi de valori diferite, este de natură să includă teme de mare însemnătate și să arunce o lumină asupra multora dintre ele”.
Your browser doesn’t support HTML5
Stalin: dimensiunea georgiană - amintirile lui Candide Charkviani
Gela Charkviani precizează că înregistrarea conversațiilor cu tatăl său s-a desfășurat între anii 1989-1992, cînd Candid Charkviani rămăsese singura persoană în viață ce fusese direct implicată și cunoștea din sursă de primă mînă relațiile dintre Kremlin, Stalin și Georgia sovietică. Celălalt georgian atotputernic de la Kremlin, Lavrenti Beria, cu un sfîrșit abrupt, nu a putut lăsa nici o mărturie publică sau personală a evenimentelor, iar vechii bolșevici georgieni cu posturi înalte în anii 1920-30, fie au fost executați în cursul represiunilor staliniste, fie au murit din alte cauze fără a mai trăi în era stalinistă de după 1937.
Cititorul va fi desigur interesat de portretele făcute lui Stalin și, mai ales, lui Beria, a cărui cruzime, cinism și spirit sadic Charkviani le evocă voluntar în amintirile sale, la fel ca și atitudinea lui obsecvioasă față de Stalin. „Nu l-am auzit niciodată spunînd altceva lui Stalin în afară de «Da, tovarășe Stalin. Corect, tovarășe Stalin!» Astea erau singurele două propoziții pe care le-am auzit să le fi folosit vreodată în prezența lui Stalin” - își amintește Charkviani, care îi răspunde la o altă întrebare lui Gela: „Da, era un om cinic. Îmi amintesc un incident semnificativ la Operă, unde stăteam în lojă, iar Nina, soția lui Beria era și ea prezentă. Beria, după obiceiul lui, scruta cu atenție pe fiecare și tot ce se petrecea în jurul lui. «Uită-te la bărbatul ăla - i-a spus brusc soției. Nu e imaginea leită a lui Chkheidze?» Chkheidze fusese directorul Hipodromului. «Acum trei zile l-am executat și uite-l aici, stînd ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat!»” Beria și victima sa se cunoscuseră bine, dacă nu fuseseră chiar prieteni, iar călăul și soția sa, amatori de călărie, obișnuiau să-l viziteze frecvent...
Extrase din memorii prezentate la Tîrgul de Carte de la Frankfurt
La întrebarea dacă Beria s-a exprimat vreodată direct sau implicit critic la adresa lui Stalin, Candide Charkviani răspundea: „Niciodată în zilele de glorie ale lui Stalin. Odată, totuși, cînd forțele americane au atacat Coreea de Nord, Stalin l-a sunat pe Mao Zedung și i-a cerut să trimită voluntari chinezi în ajutorul nord-coreenilor. Mao a făcut-o și americanii nu au mai făcut altă mișcare, pentru a evita un război cu China. Comentînd aceste evenimente, Beria... mi-a spus: „Nu a vrut să ne asculte. L-a chemat pe Mao Zedung și i-a spus să trimită trupe să apere Coreea. Ce nevoie aveam să ne stricăm relațiile cu Statele Unite?” Asta se petrecea la începutul anilor 1950 și cred că Beria avea în cap vreun soi de înțelegere cu americanii. Am comentat că, poate, ei ar fi trebuit să discute chestiunea în Biroul Politic și să cadă de acord asupra unei soluții. La care Beria mi-a replicat: «Ce pot eu să-i spun? - toată puterea este în mîinile lui.»”
Alte multe episoade, între care cele evocînd modificările teritoriale arbitrare ale Georgiei la ordinul lui Stalin, urmate de deportări masive, sau încurajarea unei posibile confruntări cu Turcia, sînt de mare interes în măsura în care aruncă o lumină asupra conflictelor de astăzi în spațiul georgian sau asupra unor momente de tensiune în relațiile ruso-turce, readuse în actualitate de comportamentul agresiv al președintelui Vladimir Putin.