De ce nu trimite România un ambasador cu anvergură în R. Moldova

Daniel Ioniță, viitorul ambasador al României la Chișinău este un diplomat cu o experiență de peste 20 de ani, dar despre care nu se știu multe lucruri. A fost decorat de fostul președinte de dreapta, Traian Băsescu, dar și de predecesorul de stânga al acestuia, Ion Iliescu, semn că în cariera lui există există mereu fie realizări, fie prieteni influenți.

Corespondenţa zilei de la Bucureşti

În noiembrie 2014, când au avut loc alegeri prezidențiale în România, Ioniță era ambasador în Norvegia și pleda pe contul său de Facebook pentru necesitatea unei singure secții de vot într-o țară, care de la nord la sud, se întinde de-a lungul a 2000 de kilometri. Principalul său argument a fost, că în 2012, când a avut loc scrutinul parlamentar, cea de-a doua secție de vot organizată în centrul Norvegiei, a fost ineficientă fiindcă au acolo au venit să voteze sub 50 de persoane. Prezidențialele - știe probabil și ambasadorul Ioniță - suscită mult mai mult interes decât parlamentarele.

În Norvegia locuiesc peste 15.000 de români, iar pentru al doilea tur al prezidențialelor au reușit să voteze în noiembrie 2014 abia 500 de persoane (din cele circa 2000 care au stat întreaga zi la coadă). Prin comparație, în Finlanda, unde trăiesc de șapte ori mai puțini români decât în Norvegia, au fost organizate două secții de vot. Ceea ce înseamnă că a fost la îndemâna ambasadorului să pregătească alegerile în așa fel încât să le ofere românilor stabiliți în țările lor de adopție posibilitatea să voteze. Ambasadorul Cătălin Avramescu rechemat recent din Finlanda, nu a fost retrimis în altă parte, în schimb, Daniel Ioniță care a venit de la Oslo în decembrie 2014 pentru a ocupa un post de secretar de stat în Ministerul de Externe este trimis în Republica Moldova, un post pe care de altfel nu și-l prea doresc diplomații români.

Viitorul ambasador român în Republica Moldova are 48 de ani, este la bază inginer energetician, a făcut, însă, diverse cursuri de specialitate în Vestul Europei. Din 2006 până în 2010 a condus direcția NATO din cadrul Ministerului de Externe, iar după aceea a participat la negocierea Acordului bilateral cu Statele Unite referitor la participarea României la sistemul de apărare antirachetă. Ministerul de Externe de la București îl recomandă ca pe un diplomat cu „bogată experiență de negocieri internaționale”. Totuși, eventualele lui succese, dacă există, sunt bine ascunse de ochiul public.

Daniel Ioniță a fost desemnat ambasador în Republica Moldova, după ce mai mulți diplomați refuzaseră această ofertă.

Faptul că Bucureștiul trimite la Chișinău un personaj fără anvergură, culturală sau diplomatică, sugerează locul pe care îl ocupă Republica Moldova în prioritățile României.

----------------------

Am primit din partea dlui Daniel Ioniță următorul drept la replică, pe care îl publicăm integral:

„Din stimă pentru profesia de jurnalist şi din profund respect pentru opinia publică, consider obligatoriu să fac următoarele precizări:

1) În ceea ce priveşte „anvergura” subsemnatului, precizez că mi-am preluat efectiv postul de secretar de stat pentru afaceri strategice în cadrul Ministerului Afacerilor Externe la 21 ianuarie 2015, chiar a doua zi după ce mi-am încheiat, după 3 ani şi 4 luni, mandatul de Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Norvegiei. Decretul de rechemare din funcţia de Ambasador al României în Regatul Norvegiei a fost publicat la data de 11 decembrie 2014, iar funcţia de secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE mi-am preluat-o efectiv la 21 ianuarie 2015. Am considerat că nu este necesar să aştept trecerea celor 90 de zile maxim prevăzute de lege pentru încheierea unui mandat de ambasador, în condiţiile în care am reuşit ca în intervalul de circa o lună de zile să-mi organizez, potrivit cutumelor diplomatice, toate vizitele de rămas bun la Majestatea Sa Regele Norvegiei, la Ministerul Afacerilor Externe şi la alte ministere şi instituţii norvegiene relevante. În calitatea de secretar de stat pentru afaceri strategice în cadrul MAE, coordonez relaţiile bilaterale cu Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă, ţările din Asia Centrală, cu Statele Unite ale Americii şi Canada, iar în format multilateral - problematica NATO, OSCE, Consiliul Europei, precum şi politicile de securitate, problematica drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, lupta împotriva terorismului şi securitatea cibernetică.

2) Decoraţiile acordate de Preşedinţii României au avut la bază următoarele considerente, care sunt diferite, cred eu, de „realizări” ipotetice sau „prieteni influenţi”, cum lăsaţi a se înţelege:

- În 2002, Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de „Cavaler” – mi-a fost conferit pentru „activitate competentă şi eficientă de promovare a intereselor ţării noastre pe plan internaţional cu ocazia Zilei Naţionale a României”;

- În 2008, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de „Cavaler” – „în semn de apreciere deosebită pentru înaltul profesionalism, dăruirea şi devotamentul dovedite pe timpul activităţilor de pregătire, organizare şi desfăşurare a Summit-ului NATO de la Bucureşti”;

- În 2013, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de „Ofiţer” – „în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută în procesul de negociere a «Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România, componentă de bază a Parteneriatului Strategic româno-american din cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord»”.

3) La alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014 la secţia de votare organizată la Ambasada României la Oslo au votat toţi (repet toţi) cetăţenii români care s-au prezentat la vot, la ambele tururi de scrutin. Astfel, în primul tur desfăşurat la 2 noiembrie 2014 au votat 892 de persoane, iar în al doilea tur din 16 noiembrie 2014 au votat 1902 persoane, dintre care 1892 au fost voturi valid exprimate. Aceste date pot fi consultate şi la adresele http://www.bec2014.ro/rezultate-finale-2-noiembrie-2014/

şi http://www.bec2014.ro/rezultate-finale-16-noiembrie/. În consecinţă, o minimă documentare ar fi prevenit publicarea informaţiei eronate cum că „pentru al doilea tur al prezidențialelor au reușit să voteze în noiembrie 2014 abia 500 de persoane (din cele circa 2000 care au stat întreaga zi la coadă)”. Aceste deficienţe de informare ar fi putut fi poate evitate şi dacă datele cu pricina ar fi fost solicitate direct de la sursă şi nu doar preluate fără o minimă verificare de pe internet (probabil de pe unele platforme de socializare ale Facebook). În context, precizez că pagina subsemnatului de Facebook este una strict personală, nu are caracter oficial şi urmăreşte să fie un mijloc eficient de comunicare cu prietenii.

4) Pe parcursul carierei diplomatice de circa 20 de ani, am fost, printre altele, Şeful Delegaţiei României în procesul de negociere a Acordului de constituire a BLACKSEAFOR (1999-2001), care a presupus un exerciţiu complex de negociere cu reprezentanţi ai tuturor ţărilor riverane Mării Negre (Federaţia Rusă, Ucraina, Georgia, Turcia, Bulgaria). De asemenea, am fost (în perioada octombrie 2010 – august 2011), negociatorul şef al României pentru un nou acord cadru al Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (CFE), precum şi adjunct responsabil de aspectele politico-diplomatice al Negociatorului Şef pentru „Acordul între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România” şi a acordurilor tehnice subsecvente (în perioada mai 2010 - septembrie 2011). Desigur, toate aceste „eventuale succese” au fost, cum bine spuneţi, „ascunse de ochiul public”, dar au produs şi produc încă efecte pozitive, de durată, în ceea ce priveşte securitatea naţională, politica sa externă şi prestigiul României.

5) Prin afirmaţia că subsemnatul „a fost desemnat ambasador în Republica Moldova, după ce mai mulți diplomați refuzaseră această ofertă”, înţelegem totuşi că apreciaţi faptul că misiunea respectivă este una de mare încărcătură, care presupune, pe lângă o serie de calităţi profesionale şi curajul asumării unor înalte responsabilităţi.

Aş aprecia să publicaţi integral acest drept la replică, cu speranţa că în felul acesta opinia publică va fi în mod corect informată.

Cu deosebită consideraţie,