Minerii veniți pe jos de la Rovinari, într-un „marș al disperării” s-au întins luni pe jos în fața Guvernului, așteptând din partea executivului o soluție care să evite disponibilizările de la Complexul Energetic Oltenia.
Imaginea i-ar putea speria pe bucureștenii, care au trăit mineriada din iunie 1990, cea care a pus punct fenomenului Piața Universității, al cărui lider, Marian Munteanu, este azi candidatul liberal pentru Primăria Bucureștiului.
Se suprapun două evenimente, 300 de mineri așezați pe zonele verzi din centrul capitalei și candidatura lui Marian Munteanu, care între timp a înmagazinat o biografie plină de tendințe extremiste și combinații suspecte.
Această coincidență sugerează că istoria se repetă, cu personaje similare, dar detalii diferite. Un nou tablou, care reproduce pașnic amănunte de acum un sfert de veac, când minerii veniseră la București să dizolve în forță mitingul maraton din centrul capitalei.
În vreme ce Marian Munteanu e nevoit să facă slalom printre declarațiile și scrierile sale naționaliste din ultimii 25 de ani, minerii vin, de data aceasta, din bazinul carbonifer al Olteniei, fiindcă în Valea Jiului locul revoltelor istorice, mai vechi sau mai noi, au rămas prea puține exploatări deschise.
Costin Borc, ministrul Economiei, care este și vicepremier a ieșit în mijlocul minerilor să le explice că restructurările se vor face „cu respectul cuvenit față de oameni”, adică prin oferirea de compensări pentru cei care își vor pierde locurile de muncă. Din mulțime minerii i-au strigat amenințător „dacă ne mințiți nu vă vom ierta”.
Dar, oficialul nu a făcut nicio promisiune fermă, în afară de ideea de a avea întâlniri cu reprezentanții sindicatelor din două în două săptămâni.
În plus, vicepremierul a garantat că nu se va închide Complexul Energetic Oltenia, precizând că nu s-a pus niciodată în discuție această chestiune.
Minerii continuă să fie nemulțumiți, însă, fiindcă nimeni nu a negat până acum că nu vor fi disponibilizați 2000 de oameni, după cum a propus conducerea Complexului Energetic Oltenia.
De asemneea, minerii își cer banii care li se cuvin, din datoriile pe care alte societăți le au la compania lor.
Este vorba despre circa 50 de milioane de euro, sumă pe care Complexul Energetic Oltenia trebuie să o recupereze de la mai multe autorități locale, în schimbul cărbunelui furnizat astă-iarnă pentru încălzire.
O parte din cei aproape 50 de milioane de euro ar fi trebuit să ajungă și în buzunarele minerilor, dar reprezentanții guvernului nu au făcut nimic pentru rezolvarea situației, așa că minerii rămân nervoși.
Sigur că, există doar aparent similitudini cu anii 1990 când Marian Munteanu în calitate de lider al Pieței Universității le cerea celor prezenți să îngenuncheze și să se roage. Apoi, când au venit minerii, aceștia l-au bătut în primul rând pe el, înainte de a alerga după studenți și intelectuali prin centrul capitalei. Iar după ce și-au îndeplinit misiunea s-au așezat pe zonele verzi, la soare și și-au savurat victoria.
Totuși, câteva semne de alarmă există, Marian Munteanu, candidatul liberalilor pentru primăria Bucureștiului i-a certat recent pe cei care au protestat după incendiul de la Colectiv în fața Patriarhiei spunându-le: „cine strigă împotriva credinței se află într-o fundătură” și „de fapt, se sinucide”. Munteanu i-a poftit pe cei nemulțumiți de Biserica Ortodoxă, „să participe, vreo 10-15 ani, fiecare în parohia de care aparține, la activitatea comunității” și abia apoi să vorbească.
Complicitățile istoriei s-ar putea să fie din nou nefericite pentru români, fiindcă în prag de campanie electorală nervozitățile cresc, pe fondul unei curse politice cu jaloane ortodoxist-naționaliste.