Vecinătatea nu va mai fi divizată în est și sud, iar sub umbrela politicilor de dezvoltare și umanitare vor fi incluși și „vecinii vecinilor” UE. Asta ne spunea europarlamentara letonă Sandra Kalniete, vicepreședinte al Grupului Partidului Popular European din PE despre viitoarea strategie a UE în relațiile sale externe.
Raluca Răducanu
Analista Raluca Răducanu, directoarea Centrului de Studii Est-Europene de la Bucureşti, a acceptat să decripteze împreună cu noi în această dimineaţă implicaţiile acestei schimbări de atitudine.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții cu Raluca Răducanu (CSEE)
Europa Liberă: Dna Răducanu, este de bine sau de rău această idee din noua strategie UE de politică externă, dacă am încerca să ne uităm la ea din perspectiva Republicii Moldova? Nu va duce ea la dispersarea atenției Uniunii Europene? Sau la o nesocotire a intereselor vecinilor direcți prin prea socotirea celor ale „vecinilor vecinilor”?
Raluca Răducanu: „Dimpotrivă, eu cred că este o evoluție pozitivă și trebuie să ne uităm de unde a început această dezbatere. Până în prezent strategia de politică externă a Uniunii Europene datează din anul 2003 când era axată pe politica europeană de vecinătate ce implica doar asistență pentru dezvoltare și un fel de export al valorilor europene în regiunile limitrofe. După valurile de aderare succesive deja Uniunea Europeană se confruntă cu o multitudine de alte provocări. Avem în Sud o criză care a determinat un val de migrație masivă înspre Uniunea Europeană și avem în Est o serie de state fragilizate atât de fenomenul corupției, dar fragilizate și de intervenția Federației Ruse prin menținerea unor conflicte înghețate pe teritoriul acestor state.
Prin urmare, includerea în politica de vecinătate sau în politica externă a Uniunii Europene a ideii de „vecini ai vecinilor” practic contextualizează ceva mai bine provocările cu care Uniunea Europeană se confruntă. Pentru că discutăm strict despre Republica Moldova, degeaba elaborăm planuri de acțiuni sau degeaba Republica Moldova implementează Acordul de Asociere și - să sperăm, că îl va implementa - dacă Uniunea Europeană nu se adresează și Federației Ruse care reprezintă un factor destabilizator în regiune, și pentru Republica Moldova și pentru Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Dar se poate în general considera că prin intermediul Uniunii Europene se poate promova o politică externă eficientă, din moment ce vorbim de nevoia unui consens la nivelul a 28 de state, cu profiluri diferite, interese economice diferite, conexiuni de intensitate diferită cu Rusia ș.a.m.d.?
Raluca Răducanu: „Tocmai aceasta este provocarea noii strategii de politică europeană a Uniunii Europene. Această strategie este elaborată în mai mulți pași: în primul rând, prin discuții cu mediul universitar, mediul societății civile, în al doilea rând, prin armonizarea tuturor intereselor statelor membre la nivelul ministerelor afacerilor externe și desigur prin armonizarea acestora în cazul Parlamentului European.
Documentul care va fi pus pe masa Consiliului European în luna iunie 2016 va reprezenta o armonizare a acestor interese. Până în prezent existenta politică externă a Uniunii Europene era mai degrabă un conglomerat de interese care, manifestându-se fiecare în funcție de provocările din regiune, era mai degrabă o politică externă reactivă. Acum cred că urmează un nou pas în definirea Uniunii Europene, iar acesta va însemna și o politică externă pro-activă.
Desigur, provocările vor rămâne, deoarece așa cum ați menționat este vorba și de relații economice pe care unele state le au, alte state nu le au. Dar cred că ne-am dat cu toții seama, după afluxul migrațional și după conflictul din Ucraina, că problema din regiune ne afectează, de fapt, pe toți. Atacurile cibernetice dinspre Est afectează întreaga Uniune Europeană, la fel cum migrația dinspre Sud afectează întreaga Uniunea Europeană, ne afectează pe fiecare în parte. Și atunci răspunsul ar trebui să fie colectiv și cred că noua strategie de politică externă exact asta încearcă să creeze - să creeze un răspuns colectiv la toate provocările din jur.”
Europa Liberă: O întrebare despre Parteneriatul Estic: Polonia e unul din statele care a inițiat acest parteneriat, dar care se pare că a constatat eșuarea acestui concept, considerându-l incorect. Despre ce fel de alte abordări se discută acum în formate mai puțin deschise publicului? Am auzit, de exemplu, de la anumiți participanți la discuții în think tank-uri europene despre înlocuirea conceptului de „vecinătate” cu cea de „împrejurimi” ale Uniunii Europene, sau a celui de „integrare” cu „integrare sectorială”. Ați auzit despre așa ceva, despre ce este asta?
Raluca Răducanu: „Da, există aceste discuții, însă eu aș pleca puțin de la definirea acestui eșec al Parteneriatului Estic. Eu nu aș spune că Parteneriatul
Nu aș spune că Parteneriatul Estic a fost sau este un eșec, pentru că până la urmă a existat o atenție mai mare din partea UE pentru statele din vecinătatea estică...
Estic a fost sau este un eșec, pentru că până la urmă a existat o atenție mai mare din partea Uniunii Europene pentru statele din vecinătatea estică. Republica Moldova a semnat un Acord de Asociere, există liberalizarea regimului de vize, Ucraina a semnat și ea un Acord de Asociere și se discută acum despre liberalizarea regimului de vize.
Eu cred că Parteneriatul Estic va eșua doar în măsura în care statele care fac parte din Parteneriatul Estic vor eșua în implementarea Acordului de Asociere. Sigur, Polonia, din discuțiile pe care le-am avut, se gândește acum la o dimensiune de apărare sau în ce măsură Uniunea Europeană poate să exporte și securitate pentru statele din vecinătatea estică și au reluat o idee mai veche care se numește „Intermarium” și care ar presupune crearea unei coaliții în statele de pe flancul estic al Uniunii Europene și al NATO, o coaliție care să sprijine, inclusiv militar, statele vecine. Sigur că acum problema pe care trebuie să ne-o punem este în ce măsură statele din flancul estic vor reuși să exporte securitate în măsura în care securitatea acestora depinde de NATO?
Prin urmare, aș spune că o coaliție care să ignore Statele Unite sau Uniunea Europeană pune și mai mult în pericol relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă, relațiile dintre NATO și Federația Rusă și, ulterior, relațiile dintre Moldova, Ucraina, Georgia și Federația Rusă. Referitor la integrarea sectorială, mă uitam pe raportul doamnei Kalniete; unul dintre punctele din acest raport, care țin de recomandarea pe care Parlamentul European o are pentru noua strategie de politică externă, este asumarea de către Uniunea Europeană a politicii de integrare a Statelor Europene.
Prin urmare, se cere lăsarea unei porți deschise pentru toate statele europene care își doresc să adere la Uniunea Europeană, adică Republica Moldova, Ucraina, etc… Mie mi se pare puțin prematur să discutăm acum despre o integrare sectorială, atâta timp cât nu s-a dovedit că o integrare totală nu iese din discuție.”
Europa Liberă: Trecem la realităţile politice moldoveneşti… După instalarea Guvernului Pavel Filip la Chișinău și reacția diplomației bucureștene, România a fost, mai degrabă, criticată pentru această atitudine de susţinere, la fel ca și UE, ca și SUA de altfel, văzută de mulți ca suport direct faţă de un regim oligarhic la Chişinău. Vreau să vă întreb la o distanță de trei luni: cum vi se pare, s-a meritat acest sprijin?
Raluca Răducanu: „În primul rând trebuie să spunem foarte clar că nici sprijinul României, și nici al Statelor Unite nu este pentru un anumit Guvern, este pentru Republica Moldova și pentru cetățenii Republicii Moldova. Dacă ne uităm acum în urmă o să constatăm că România a condiționat sprijinul financiar de implementarea unui anumit set de reforme, la fel și Uniunea Europeană. Prin urmare, aș spune că ipoteza aceasta a sprijinirii de către România a regimului oligarhic nu s-a dovedit validă.”
Europa Liberă: De ce sondajele arată așa cum arată: ultimul de exemplu, cel al IRI, sugerează că formațiunile coaliției de guvernare se bucură de o popularitate redusă, de doar 9% și același sondaj confirmă popularitatea partidelor opoziției?
Raluca Răducanu: „Pentru că partidele care s-au aflat la guvernare din anul 2009 și se află încă la guvernare și acum nu au oferit cetățenilor răspuns așteptărilor pe care aceștia le-au avut. În anul 2009 deja a fost o fereastră de oportunitate imensă pentru Republica Moldova în relația cu Uniunea Europeană. Dacă pe parcurs ar fi existat un set de reforme implementate, acum cu siguranță situația economică, situația socială, situația politică din Republica Moldova ar fi fost diferită. Dar în condițiile în care partidele de la guvernare au elaborat politici pentru ele însele, este firească reorientarea cetățenilor către alte variante. Și am văzut într-adevăr că au crescut: Partidul Nostru, Partidul Socialiștilor, dar și Partidul Maei Sandu, la fel ca și Partidul Demnitate și Adevăr. E pur și simplu o căutare de alternative a cetățenilor în drumul lor spre Uniunea Europeană. Pentru că unul dintre lucrurile pe care eu le-am sesizat din acel sondaj de opinie este și faptul că atitudinea față de Uniunea Europeană reîncepe să câștige teren după ce o vreme a tot pierdut din popularitate.”
Europa Liberă: Dna Răducanu, cred că pe mulți cetățeni din Republica Moldova i-ar interesa răspunsul la următoarea întrebare: poate un stat în care reformele nu sunt implementate, în care lupta cu corupția este doar mimată să ajungă în Uniunea Europeană numai în baza sloganurilor pro-europene ale clasei politice, a unei politici externe favorabile UE?
Raluca Răducanu: „Sigur că nu. În Uniunea Europeană cel mai sigur pas pentru a ajunge acolo este construirea Uniunii Europene aici, la Chișinău, iar lucrul acesta se întâmplă doar plin implementarea reformelor. Aș răspunde printr-un proverb: „Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune.” Republica Moldova are un Acord de Asociere, are un plan de acțiuni, dacă acest plan de acțiuni va fi implementat, atunci drumul către Uniunea Europeană este deschis, dar dacă nu, doar prin sloganuri ale partidelor care se declară pro-europene Republica Moldova nu se va mișca din loc, dimpotrivă va face probabil pași înapoi.”