„Florin Muresan’s Transylvanian Cookbook” este o apariție editorială neobișnuită. În primul rînd pentru că e publicată direct în limba engleză, și nu publicată înainte în limba română și apoi tradusă în engleză, așa cum ar cere-o poate faptul că tratează un subiect românesc - 100 de rețete din copilăria autorului în inima Transilvaniei. E apoi neobișnuită pentru că e scrisă de un artist plastic, și nu de vreun bucătar-șef, proprietar de restaurant, sau critic de artă culinară, deși autorul ei, Florin Mureșan, este efectiv cîte ceva din toate astea (mai puțin proprietar de restaurant, dar a avut cândva un bistro mic în inima Bucureștiului, și poate, cine știe, va deschide odată și un restaurant). Citiți și ascultați interviul! Vi se va face cu siguranță o poftă grozavă să gustați din mâncărurile ardelenești tradiționale de Paști descrise aici.
Your browser doesn’t support HTML5
Ce se mănîncă de Paști în Transilvania
Europa Liberă: Avem aici un fel de exemplu de promovare a României în străinătate, pentru că e vorba de o carte de bucate în limba engleză, o carte de bucate cu rețete dintr-un spațiu românesc numit Transilvania. Tu ai formație de artist plastic. De unde pînă unde ți-a venit ideea să scrii o carte de bucate pe care s-o dai apoi la tradus, și da, se înțelege de ce Transilvania, pentru că tu ești din Transilvania, dar cum se împacă formația ta de artist plastic cu un lucru care nu prea are tangență cu această formație?
Florin Mureșan: „Proiectul ăsta s-a născut din împletirea a două pasiuni, pe de-o parte pasiunea mea artistică ce m-a făcut să lucrez ani întregi ca graphic designer, și pasiunea pentru bucătărie, pe care o exercitez de vreo șase-opt ani, cam așa.”
Europa Liberă: „Am înțeles de ce, graphic designer, designer, și cel care face rețetele, deci le chef în terminologie gastronomică - el creează design-uri ale unor feluri de mâncare.”
Florin Mureșan
Florin Mureșan: „Da, am văzut o oportunitate prin faptul că nu exista pînă în momentul de față pe piață o carte care să se ridice la un standard, la un nivel internațional și să reprezinte zona asta minunată a țării, Transilvania. Am pus împreună experiența mea în publicitate și graphic design cu pasiunea pentru mâncare și gătit, și a iești acest proiect. ”
Europa Liberă: E un proiect multicultural pînă la urmă, pentru că vorbim de o zonă multiculturală. Ardealul, Transilvania, este o zonă locuită de mai multe etnii, români, unguri, sași, șvabi, ucraineni, cehi - deșii cehii sînt mai mult în Banat. Cum se vede acest mozaic etnic în rețetele pe care le-ai publicat în cartea asta?
Florin Mureșan: „Cartea se cheamă „O sută de rețete din copilăria mea în Transilvania”, și denumirea spune totul, sînt rețetele cu care am crescut, pe care mi le gătea bunica, pe care mi le gătea mama, sînt rețetele copilăriei mele. Vorbim în special de zona Blajului, Sălaj, de unde era tata. E vorba, cum spuneam, de rețete de la bunica, rețete din zona de sud a Transilvaniei. ”
Europa Liberă: Pentru că sîntem în preajma unor sărbători importante în fiecare an, sărbătorile de Paști, cum se mânca la tine în familie în Ardeal de Paști?
Florin Mureșan: „Rețetele sînt toate în carte, mă rog, cele mai importante. Vorbim de ciorba de miel, rețeta de Paști, e o ciorbă specifică, mama mea o făcea în felul ăsta, și exact rețeta asta am ilustrat-o în carte, e o ciorbă dreasă cu lapte și cu mult leuștean, și se mănâncă în duminica de Paști. E acrită cu oțet sau cu lămâie, depinde de gust.”
Europa Liberă: Deci nu cu borșul care e specific sudului [României]?
Florin Mureșan: „Nu, nu. E acrită cu oțet, borșul nu prea exista la noi, eu n-am știu de borș pînă am venit la București. Alte rețete... vorbim de rețetele de prăjituri, cozonacul, pasca, lichiul, cum se spune în Ardeal, o prăjitură săsească foarte simplă, cun un blat subțire, ca de cozonac, și cu un strat de smântână cu ou, foarte sățios, peste care se presară zahărt pudră.”
Europa Liberă: „Dar am sărit de la ciorba de miel direct la desert, bănuiesc că între astea mai există ceva...
Florin Mureșan: „Există drobul, de exemplu...”
Europa Liberă: Așa, cum se face drobul?”
Florin Mureșan: „Drobul de miel? Se fierb organele mielului, plămânii (care se perforează, ca să se afunde în apă când se fierb, pentru că altfel stau deasupra apei - sînt mai multe tipuri pe care le-am dat la fiecare rețetă în carte), și după ce [măruntaiele] se răcesc, se dau prin mașina de tocat, cu foarte multă ceapă și cu pătrunjel, se asezonează cu sare și piper, se adaugă ou, și toate astea împreună se pun în cuptor, evident înfășurate în prapurii mielului, se pot adăuga și ouă fierte în mijloc, în așa fel încît când tai o felie de drob rămâne acest ou care e ca un ochi...”
Europa Liberă: Oul fiert, nu cel umplut de la felul de mâncare ouă umplute?
Florin Mureșan: „Nu, aia e altceva.”
Europa Liberă: După drob ar trebui să vină o friptură de miel, bănuiesc...
Florin Mureșan: „Este tocănița de miel, era felul principal tradițional la noi în familie, tocănița lipicioasă de miel, dreasă cu smântână, cu sos alb, ceapă verde, era felul nostru principal.”
Cartea de bucate transilvănene a lui Florin Mureșan
Europa Liberă: Și după asta veneau deserturile de care am vorbit. Așadar asta este o masă de Paști în Ardeal în zona...
Florin Mureșan: „Între Făgărași și Sibiu...”
Europa Liberă: Bănuiesc că fiecare zonă are probabil rețetele ei, dar tot ce mi-ai spus tu pînă acum se mânca și la Cluj, eu fiind clujean.
Florin Mureșan: „Evident. Stăteam de vorbă cu un prieten și mi-a spus: măi, să știi că foarte multe rețete din cartea ta așa-zis ardelenească le știu de la bunica mea din Basarabia. E foarte interesant cum migrează toată povestea asta cu cultura culinară, pentru că și în Ardeal, majoritatea rețetelor, cum se știe, sînt de origine austro-ungară, din timpul imperiului, sînt rețete germane, săsești, ungurești, sînt importate, sînt mai multe culturi care se întrepătrund și se întîlnesc în acest spațiu numit Transilvania.”
Europa Liberă: Există un fel de mâncare în cartea asta foarte specific Transilvaniei, gomboții cu prune. Toate familiile din Cluj, toți ardelenii făceau gomboți cu prune. Aveam la un moment dat un prieten, Mihai Domșa, care făcea „gomboțiade” la el acasă, adică aduna vreo 50 de prieteni, făcea două oale mari cu gomboți, și toată lumea stătea și mânca de dimineață pînă seara, pînă cădeam jos și ni se făcea rău. Cum se fac gomboții cu prune?
Florin Mureșan: „Aluatul de gomboți, sau găluște cu prune, cum li se mai spune, nu e nimic altceva decît aluatul de gnocchi din Italia, e aceeași compoziție, făină amestecată cu cartofi, [gomboții/găluștele] se umplu cu prune, care trebuie să fie fără sâmburi și foarte, foarte coapte. Toată povestea asta se fierbe, și după aia se tăvălește în pesmet cu zahăr și cu unt. E o mîncare sățioasă, foare delicioasă...”
Europa Liberă: ... și oarecum addictive, pe măsură ce mânânci, deși te-ai săturat, îți tot vine să mânânci, deși ești plin.
Florin Mureșan: „Așa e.”
Europa Liberă: „Această carte e în limba engleză, deci e destinată unui public nevorbitor de limbă română, și prin asta e un fel de promovare a bucătăriei ardelenești. N-ai scris-o în limba engleză, ai scris-o în limba română și ai dat-o la tradus...
Florin Mureșan: „Am început s-o scriu direct în engleză, bineînțeles într-o engleză imperfectă, după aceea am cizelat-o și am tradus-o cu nativi din America și din Scoția. Ideea e că de la bun început nu am gândit-o ca pe o carte care să aducă inovații. Rețetele din cartea asta sînt rețete tradiționale, sînt arhicunoscute de majoritatea românilor, sau cel puțin așa am considerat eu inițial. După aceea, multă lume mi-a reproșat că n-am scris-o și în limba română. Oricum, ideea de la care am plecat e promovarea Transilvaniei în afara țării, în special în America, unde se știe că Transilvania este doar Dracula și nimic altceva, sau se știe prea puțin. Am vrut să promovez și România prin această carte și să arătăm lumii că Transilvania nu e doar Dracula....”
Europa Liberă: Mesajul important, sau unul din mesajele importante - pentru că și o carte de bucate poate avea un mesaj, oricît de ciudat ar putea părea asta pentru, să zicem, filosofi sau criticii literari - este că bucătăria locului arată că oamenii locului trăiesc împreună bine, într-o relație de prietenie, și vorbim de un mozaic etnic aici...
Florin Mureșan: „Evident.”
Europa Liberă: Deci este o lecție de multiculturalitate, și o lecție de conviețuire, în primul rînd, între mai multe etnii. Faptul că fiecare etnie și-a adus contribuția la un fel de mâncare arată că locul acela e trăit în pace și prosperitate de mai multe etnii.
Florin Mureșan: „Așa este. Transilvania este un teritoriu în care se întrepătrund în mod fericit atît rețetele cît și culturile respective, și cred că ăsta e un lucru important.
Europa Liberă: Cît ți-a luat să scrii cartea asta? Bănuiesc că ai făcut un fel de cercetare înainte...
Florin Mureșan: „Da, evident. Am lucrat la ea doi ani de zile, am adunat rețetele, și am făcut în jur de 250 de fotografii pentru fiecare rețetă, la fiecare fel de mâncare am făcut o ședință foto, și din 250 de fotografii am selectat cam opt în medie pentru fiecare rețetă.”
Europa Liberă: Și felurile de mîncare erau gătite de tine?
Florin Mureșan: „Da, au am gătit, eu am făcut fotografii, eu am făcut DTP-ul, adică design-ul cărții, efectiv tot, în afară de traducere.
Europa Liberă: Un fel de self-made book cu ajutorul unui american și al unui scoțian care au tradus...
Florin Mureșan: „Cam așa, un one man book.”
Europa Liberă: Și cine a mâncat felurile astea multe de mâncare÷
Florin Mureșan: „Nu mă întreba... ”
Europa Liberă: Foarte multă lume, și în decursul cîtorva săptămâni bănuiesc...
Florin Mureșan: „Și prieteni, și eu, da...”
Europa Liberă: Să vă fie de bine!
Florin Mureșan: „Mersi, la fel!”