„A fost bine că am căpătat independenţă. Dar rău e că am adus guvernanţii la putere care ne-au adus la sapă de lemn”

Tot mai mulți cetățeni vorbesc despre cele două Moldove, diferite, și tot mai distanțate, devenind pe zi ce trece tot mai străine. Iar oamenii acestor două Moldove din rude devin străini, din prieteni dușmani și cel mai trist e că toți devin indiferenți. Acest lucru se întâmplă și la cei aproape 25 de ani de independență a țării. Despre Moldova la un sfert de secol vorbim la acest sfârșit de săptămână.

„A fost bine că am căpătat independenţă. Dar rău e că am adus guvernanţii la putere care ne-au adus la sapă de lemn”

Salariile și pensiile mici, dar și lipsa locurilor de muncă provoacă cele mai mari revolte în rândul populației. Potrivit proaspătului Barometru al Opiniei Publice, nemulțumiți de toate acestea ar fi 70 la sută din cetățeni. Ei sunt nemulțumiți și de felul cum se combate corupția. Datele acestui sondaj sunt confirmate și de opiniile mai multor oameni cu care am discutat la Soroca.

– „Înainte, chiar şi dacă nu eram independenţi, dar totuşi era alt trai. Dar acum unde nu te întorci – neajunsuri, bani nu sunt. Lumea aici acum nu trăieşte, supravieţuieşte.”

Europa Liberă: Şi cine poartă vină?

– „Eu gândesc că aceştia de la Parlament.”

Europa Liberă: Dar cei din Parlament au fost trimişi de dumneavoastră acolo, în Legislativ.

– „Uneori ei se aleg şi singuri, fără să-i aleagă lumea. Acolo e verişor, moş, nănăşel, doar aşa e. Ei singuri unul pe altul se aleg.”

Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă, ce a fost bine şi ce a fost rău în Republica Moldova?

– „Totul rău, bine mai nimic. Ne-au sărăcit cu totul.”

Europa Liberă: Nu vedeţi şi partea plină a paharului, doar răul îl vedeţi?

– „Numai răul. Dar binele nu-l vede nimeni. Nu avem unde lucra, pensia e mizerabilă, eu nu mă pot întreţine. Stau şi plâng, şi nu are cine mă ajuta. De lucrat pot să mai lucrez, măcar cât de cât, măcar pe un scăunel, nici nu ai unde lucra, nici nu ai ce face.”

Europa Liberă: Dar atunci când aţi votat, pentru ce aţi votat?

Valentina Ursu la Soroca

​– „Am votat că am crezut că va fi totul, că vor schimba.”

Europa Liberă: Aţi văzut o dată că nu s-a schimbat şi iar aţi votat, a doua oară...

– „Mai mult nu o să mai votăm pe nimeni absolut.”

Europa Liberă: Aceasta tot nu e bine, se iroseşte votul.

– „Numai ne amăgesc. Lumea a pierdut încrederea complet.”

– „Eu din 1993 bun nu am mai văzut. Am rămas fără lucru şi lucrăm fiecare unde ne chică şi încă nu ne dau voie să lucrăm. Cu doi lei mă duc acasă. Ce să fac cu dânşii? Dar mai este până la zarplată. O mie de lei zarplata? La cine noi acum să ne ducem să ne adresăm să ne facă dreptate? La cine?”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă dreptate?

– „Dreptate ca să ai cu ce trăi. Unul are şapte mii şi unul are o mie. Aceasta e dreptatea.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi votat de fiecare dată în aceşti 25 de ani.

– „Da. Să vă arăt paşaportul, e cu mine. Tot mă gândesc cu interes de a fi bine, dar văd că binele...”

Europa Liberă: Dar pentru ce aţi votat? Pentru promisiune, pentru om?

– „Pentru ca să trăim bine, să avem de lucru. Unde sunt copiii noştri? Am rămas la bătrâneţe singură. Noi nu suntem săraci, avem mâini, picioare. Eu pot lucra, dar dă-mi de lucru. De ce s-a distrus tot ce a fost?”

Europa Liberă: Deci, omului trebuie să i se dea undiţa ca să prindă peştele şi nu peştele?

– „Da. Să-i dea de lucru şi el va lucra. Dar nu să se ducă copiii în ţări străine şi să se distrugă familiile. Şi acum unde să mă duc să-mi caut dreptatea mea? Eu ies la pensie cu ce? Cu 700 de lei. Un copil e mort, altul e dus în lume să facă o copeică. Cum de trăit?”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi ministru sau deputat, ce aţi schimba, în primul rând?

– „Sunt şi deputaţi, sunt şi miniştri, dar care au suflet. Sufletul să fie curat, nu depinde de profesie. Cel care are şcoală şi şede în Moscova ori în Italia, iar cel care nu are nicio şcoală şede în pravitelistvo. Eu nu am studii, dar văd toată nedreptatea. Toată lumea e stresată. Duceţi-vă la liubaia aptecă şi întrebaţi pe fiecare om: tabletce, mă doare capul, tensiune. Te-ai dus la doctor, ţi-a scris lecuire până ce ai murit.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră sunteţi mândră că sunteţi cetăţean al unui stat independent, Republica Moldova?

– „E clar. La noi ce frumuseţe şi de natură, şi aer, numai să mai fie organizare.”

Europa Liberă: În 25 de ani, ce a fost bine şi ce a fost rău în Moldova?

– „Eu mai mult nu sunt aici decât sunt şi nu pot să vă spun nimic.”

Europa Liberă: Dar unde sunteţi mai mult?

– „Peste hotare. Cu ce să trăim aici?”

​Europa Liberă: Unde munciţi?

– „În Rusia. Fiindcă acolo leafa e mai mare.”

Europa Liberă: Ce trebuie să se schimbe în Moldova ca lumea să fie mulţumită?

– „Să aibă lumea de lucru şi leafa să se ridice, să aibă cu ce trăi.”

Europa Liberă: Ce salariu ar trebui să aibă un moldovean ca să zică că îi ajunge?

– „Cinci-şase mii de lei măcar. Acolo drept că eu oleacă mai mult câştig. Dar aici măcar cu cinci-şase mii, nu m-aş duce de aici, aş lucra şi aş fi împreună cu familia şi nepoţii.”

Europa Liberă: Cum au fost aceşti 25 de ani de independenţă pentru Republica Moldova şi cetăţenii ei?

– „Bine nu prea tare am avut, dar rău... Conducătorii aşa de „buni” au fost. Noi trăgeam nădejde în unul şi, când îl alegi, el îşi face ale lui socoteli, dar de noi uită…”

– „Guvernanţii noştri dacă sunt milionari... Noi am muncit o viaţă şi nu avem milioane. S-a putut milioanele acelea să le investească în fabrici şi aveau şi venit, şi aveau şi oamenii de lucru, şi erau mulţumiţi, şi îi alegeau încă şi încă, şi erau mulţumiţi de dânşii. Dar aşa ce să spui? Milioanele unde s-au dus? Ei le ţin prin buzunarele proprii, dar lumea stă fără lucru.”

Europa Liberă: Speranţa dumneavoastră e că totuşi lucrurile pot fi schimbate în bine?

– „Speranţă nu e. Fiindcă fiecare om nu ştie în cine să creadă, pe cine să aleagă. Am ales şi noi din ceea ce am putut alege. Nu am avut candidaturi mai competente ca să ridice ţara din mizeria care e la noi.”

Europa Liberă: Dar acum pot apărea alte nume de politicieni care să vă insufle încredere?

– „Tot nu ai încredere.”

Europa Liberă: Ce a fost bine şi ce a fost rău în 25 de ani de independenţă a Republicii Moldova?

​– „A fost bine că am căpătat independenţă. Dar rău e că am adus guvernanţii la putere care ne-au adus la sapă de lemn.”

Europa Liberă: Şi de ce le-aţi acordat încrederea, dacă ei nu au meritat-o?

– „Am crezut, că sunt de ai noştri. Şi acum încercăm să votăm pe alţii. Altă ieşire nu avem.”

Europa Liberă: Cât de important este votul?

– „E foarte important. Pentru că e viitorul nostru, viitorul copiilor noştri, viitorul ţării, la urma urmei.”

Europa Liberă: Cei de la guvernare ce trebuie să facă ca să recâştige încrederea cetăţeanului?

– „Să dea înapoi miliardul. Moldoveanul e un om iertător.”

Europa Liberă: Îi iertaţi?

– „Noi cred că i-am ierta, dar legea...”

Europa Liberă: În general, ce părere aveţi despre cum se respectă legea în Moldova?

– „Legea nu se respectă defel în Moldova.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicaţi lucrul acesta că nu se respectă?

– „Pentru că legea e cam ca tancul acela sovietic care a rămas încă aici... Anume justiţiarii aceştia care acum au ajuns la putere prin toate fărădelegile acestea, că s-au gândit numai la buzunarul lor şi la viitorul copiilor lor, dar la viitorul copiilor ţării întregi nu s-au gândit.”

Europa Liberă: Ca să aveţi încredere în viitorul acestui stat, de cine şi de ce trebuie să scape Moldova?

– „De toată corupţia, de toată mafia aceasta. Aceşti 33 de mii de metri pătraţi vor să-i acapareze ei. Şi aceasta se vede cu ochiul liber, un ţăran simplu vede.”

Europa Liberă: E doar vina lor sau e şi vina cetăţenilor?

​– „E vina noastră că nu am trăit ca în Europa. Rezultatele recensământului nu-l dau. Şi suntem foarte uşor de manipulat, pentru că prin internet ei ne controlează şi cam ştiu ce putem noi să votăm şi ce gândim.”

Europa Liberă: Moldovenii trăiesc cu frică? Le este teamă să spună adevărul, să lupte pentru dreptate?

– „Este frică, pentru că nu e lege.”

Europa Liberă: Ce calităţi credeţi că ar trebui să aibă un politician care să insufle încredere în rândul oamenilor simpli?

– „Pe dânşii trebuie să-i doară inima şi sufletul pentru moldoveanul de rând, care are nevoie de locuri de muncă să-şi poate întreţine familia şi să supravieţuiască în republica aceasta.”

Europa Liberă: Un salariu bun cam cât ar trebui să constituie ca omul să zică că are un trai decent?

– „Cinci mii măcar. Dar de pensiile noastre nici nu pot spune nimic.”

Europa Liberă: Dar, în aceşti 25 de ani de independenţă, v-aţi mândrit că sunteţi cetăţeanul statului Republica Moldova?

– „Toată viaţa, cât am trăit, m-am mândrit că sunt moldoveancă. Eu nu am vrut să fiu nici româncă şi nici ruscă. Dar s-au făcut mari schimbări care pentru noi, oamenii care ne-am născut în vremurile acelea, pentru noi a fost şoc. S-a luat tot din ţară, s-a furat, tot s-a dus de aici.”

Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă, ce a fost bine şi ce a fost rău în Moldova?

– „Aşa suntem necăjiţi. Am crescut vaci, le mulgem şi venim la piaţă, şi nu cumpără nimeni. Pentru ce trăim noi? Suntem mâhniţi de viaţa noastră pe pământ.”

Europa Liberă: Şi cine poartă vină că lumea e atât de necăjită, nemulţumită?

– „Parlamentul.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi ales deputaţii.

Moldova, Soroca

​– „Am ales oameni buni ca să fie. De ce ei sunt aşa de răi? I-am ales să fie oameni buni pentru norodul acesta.”

Europa Liberă: Ce aţi aşteptat să facă ei?

– „Am aşteptat bine să ne facă şi ei nu au făcut nimic.”

Europa Liberă: Dar ce aţi vrut concret?

– „Am vrut să ne facă locuri de muncă la tineret, copiii noştri să lucreze. Noi am lucrat la tutun, dar ei să lucreze să le fie mai bine, să fie pâinea mai ieftină, gazul mai ieftin. Am 600 de lei pensia şi dau 400 de lei pe o butelie de gaz. Nu avem bunătate în ţară, noi nu trebuie să alegem pe nimeni. Ei şi-au umplut buzunarele, şi-au făcut case cu două etaje, cu trei etaje.”

Europa Liberă: Ziceţi că nu trebuie să alegeţi pe nimeni.

– „Ei şi aşa sunt aleşi.”

Europa Liberă: La următoarele alegeri veţi vota altfel decât aţi votat pe parcursul acestor 25 de ani?

– „Nici nu ştim ce să facem. Eu nu am încredere. Am venit azi să vând şi nu am vândut. Mă duc acasă cu munca mea. Noi nu avem încredere în nimeni, nu ştim pe cine să alegem.”

Europa Liberă: Cum trebuie să fie cel care ar merita să fie ales de dumneavoastră? Politicianul acela ce calităţi trebuie să aibă?

– „Să se întoarcă cu faţa la norod, la ţăran.”

Europa Liberă: Cum să se întoarcă cu faţa la cetăţeni?

– „Să nu fie corupţi, bandiţii să nu fie la putere. Copiii să nu se ducă în ţări străine să lucreze. Nu au unde lucra, trebuie să se ducă.”

Europa Liberă: Aţi putea recâştiga încrederea în cei care conduc Moldova, dacă lucrurile s-ar schimba în bine?

– „Nu se vor schimba, până nu se vor duce toţi de la conducere.”

Europa Liberă: Aceasta numai la alegeri se poate face, prin metodă democratică.

– „Dar ţăranii de acum nu mai au încredere în nimeni şi nu iese nimeni la votare. Pe cine să alegi? Am ales. Am zis că poate socialiştii, poate Partidul DA, noi ceva credem în Partidul DA, olecuță, dar cine ştie ce va fi. Nu avem, nu.”

Europa Liberă: Şi acum e o ruptură între alegător şi politician?

– „Tare multă ruptură.”

​– „Ei numai promit, dar de făcut nu fac nimic. Şi metoda aceasta: „Votează-mă pe mine” nu e bună. Cum să zic eu: „Votaţi-mă pe mine”, dacă lumea nu mă vrea? Ei umblă şi dau bani, şi amăgesc lumea cu bani, cu orez.”

– „Tineretul leapădă bătrânii și bătrânii merg în genunchi… Ne-au distrus ţara, ne-au distrus Moldova cu totul aceştia de la Parlament, aceştia de sus, deputaţii… Nu ştiu cine îi mai votează că a rămas moldoveanul acesta desculţ şi dezbrăcat…”

*

Criza social-politică și economică, dar și cea identitară divizează societatea moldavă. În lipsa unei coeziuni sociale bazate pe identitatea națională, nu este posibilă edificarea unui stat cu o economie viabilă. Este părerea doctorului în sociologie Jana Costachi, care mai mulți ani a lucrat la Organizația Internațională a Muncii, dar până în prezent este președinta ONG-urilor Asociația pentru Promovarea Asistenței Sociale și Asociația Femeilor de Carieră Juridică.

Europa Liberă: Cum au fost aceşti 25 de ani pentru statul Republica Moldova? Au fost mai multe urcuşuri sau coborâşuri?

Jana Costachi: „A fost o perioadă complicată în care un sistem de valori a picat, ajungându-se la concluzia că nu au fost tocmai valori. Şi mulţi dintre noi şi-au propus să accepte provocarea să construiască, să gândească, să creeze un alt sistem de valori, care nu neapărat şi-a propus să-l schimbe pe cel anterior. Adică a fost şi este un proces de provocări continue.”

Europa Liberă: Dar e explicabilă această tranziţie interminabilă? Pentru că sunt ţări care au făcut paşi mult mai siguri, cu mai multă încredere şi au ajuns mult mai departe, având un trai prosper, având o bunăstare în casa cetăţenilor.

Jana Costachi: „Atunci când vorbim despre stat, statalitate şi toate atributele care sunt caracteristice unei structuri politice, neapărat trebuie să punem un accent extrem de important pe factorul uman şi calitatea umană, pe cei care îşi asumă responsabilităţi şi cei care sunt formatori de opinii, cei care devin lideri formali sau neformali, pe care o comunitate îi urmează, nu pentru că sunt persoane simpatice, ci pentru că sunt lideri de opinie credibili.”

Europa Liberă: Au fost asemenea persoane credibile, care să ajungă să fie modele pentru societate? Şi oamenii, atunci când merg la alegeri să le dea vot de încredere, în speranţa că aceştia sunt cei care fac schimbarea în bine?

Jana Costachi: „Au fost şi sunt. Problema este cât de mulţi sunt. Şi dacă adunaţi unul cu celălalt pot într-adevăr asigura schimbarea. Problema critică pentru spaţiul în care ne aflăm, oraşul Chişinău, Republica Moldova, este ca această masă critică, cumulativ vorbind, a persoanelor, formatorilor de opinie, care au putut asigura, garanta un proces continuu de dezvoltare, a fost şi rămâne mereu foarte şi foarte subţire, mică.”

Europa Liberă: Şi atunci în fruntea ţării se strecoară cei mai şmecheri, cei care pun interesul personal deasupra interesului statului?

​Jana Costachi: „Oportuniştii. Da. Atunci când competiţia politică şi profesională este destul de strâmtorată pe segmente şi pe grupuri de interese, atunci se întâmplă un lucru extrem de ciudat, unii dintre formatorii de opinie, lideri sunt scoşi din joc, din circuit, datorită circumstanţelor, devin persoane incomode. Alţii pleacă benevol, fiind decepţionaţi sau considerând că pot schimba lucrurile din altă perspectivă, spre exemplu, ca societate civilă sau ca organizaţie internaţională, sau doar ca un simplu cetăţean, sau ca un simplu migrant care munceşte în afara Republicii Moldova, contribuind, de altfel, prin umilele sale contribuţii financiare la prosperitatea acestui stat. Deci, problema este nu atât că nu am avut sau nu avem formatori de opinie, ei sunt puţini şi vocea lor, acţiunea lor şi exerciţiul lor public nu pot produce schimbarea calitativă, saltul. Şi mai este un lucru pe care l-am constatat: nu ştiu cum s-a întâmplat, dar partidele politice rămân deocamdată să fie gândite ca un fel de srl şi se acţionează pe grupuri de interese…”

Europa Liberă: Mai presus decât interesul naţional nu ar trebui să existe alte interese.

Jana Costachi: „Nu ar trebui. Dar aceste scheme s-au conturat atât de bine şi aceasta este regula jocului.”

Europa Liberă: De ce au acceptat cetăţenii, cei de la firul ierbii? De ce nu s-au revoltat? De ce nu au protestat? De ce nu au încercat să obţină ca lucrurile să meargă pe calea lor firească, legea să fie lege, politicianul să fie model în societate? Doar s-a călcat pe aceeaşi greblă, practic pe parcursul acestor 25 de ani.

Jana Costachi: „Am văzut modele schimbându-se, pe parcurs, dar foarte multe dintre ele au rămas doar la nivel de modele şi proiecte, ele nu au căpătat anvergura modelelor instituţionalizate per ţară, fie cel puţin pe un singur segment – educaţie sau sănătate, sau protecţie socială, sau fie onestitatea în

exerciţiul public. Deci, cumva au existat şi există modele excepţional de frumoase şi de aceasta Moldova este de multe ori pomenită ca un studiu de caz de succes fragmentar pe anumite segmente, dar nu per country. De ce nu s-a reuşit? Şi de ce nu reuşim? Eu cred, cu toată convingerea, că am rămas repetenţi la capitolul calitate umană şi rămânem repetenţi la capitolul decenţă… Deci, cum ne propunem toţi locuitorii acestui spaţiu, teritoriu, să acceptăm noţiunea de decenţă umană? Ce este pentru mine un mod de viaţă decent, din multiplele perspective şi nu doar din perspectiva financiară, şi pentru dumneavoastră? Aici atât de diferit înţelegem lucrurile şi atât de mult ne-am polarizat, încât se pare că un model acceptat pe ţară relativ, la decenţa umană, este deocamdată o restanţă.”

Europa Liberă: Chiar cetăţenii, atunci când merg în Moldova profundă, recunosc că societatea a degradat, mult a degradat. Tot aceşti alegători merg şi votează pentru cel care, zic ei: „A furat, dar ne dă şi nouă”. Și ei sunt mulţumiţi. Cât de păguboasă este această mentalitate? Şi cât de mult trage înapoi carul dezvoltării statului acesta?

​Jana Costachi: „Oferta electorală este cea care este, deşi niciodată nu am dus lipsă de ofertă electorală. Problema e că sunt două etape diferite – dezbaterea publică şi angajamentul public pe care îl face o persoană în faţa electoratului, în perioada preelectorală și felul în care acţionează, felul în care îşi schimbă poate chiar şi gândirea sau cel puţin modul de a acţiona în momentul în care deţine o funcţie publică sau devine un factor de decizie. Cunosc foarte multe persoane, care şi-au dorit exercitarea propriei funcţii publice, în alt fel decât s-au pomenit forţaţi să o facă. De ce au acceptat acest compromis cu ei înşişi? Nu pot să vă spun. Probabil, este o problemă la care fiecare trebuie să se gândească. Dar am pornit toţi la acest drum. Şi sunt absolut convinsă că, în alte circumstanţe, zeci de persoane, care s-au perindat în faţa noastră ca persoane publice, şi-ar fi dorit să fi putut acţiona altfel. Problema e că scuzele lor nu ţin, pentru că oricând există o soluţie – pleacă. Dacă ceea ce trebuie să faci este atât de străin propriei tale personalităţi şi propriei tale înţelegeri despre felul cum trebuie să fie construită o societate ori pleci, ori nu accepţi să fii mut… Accepţi să devii un lider de opinie şi să lupţi în cadrul propriului tău partid, acumulând în jurul tău noi şi noi persoane care sunt pe aceeaşi lungime de undă ca tine şi ei sunt în aceeaşi stare de absolut disconfort intelectual sau spiritual. Şi atunci lucrurile pot fi schimbate din interior. Migraţia aceasta politică, uşurinţa cu care persoanele renunţă la un parcurs politic, pe care l-au construit, pentru că, vezi Doamne, în interiorul partidului, la un anumit moment, circumstanţele s-au schimbat şi ei devin persoane incomode, din punctul meu de vedere, este un exerciţiu de trădare a propriei tale aspiraţii şi convingeri. Şi, în felul acesta, ajungem să încetăţenim ideea că un partid este un srl. Deci, nu eşti comod, fondatorilor sau fondatorului, sau unei majorităţi create pe alte principii decât interesul naţional, accepţi să renunţi şi să o iei de unde? De la zero, creând un alt partid? Deci, ce am văzut eu pe parcursul anilor? Migraţia politică care a fost şi rămâne una banală şi chiar dăunătoare şi perversă.”

Europa Liberă: Acest traseism politic este perceput de o bună parte a societăţii ca o corupere politică. Despre corupţie toată lumea vorbeşte şi blamează clasa politică că nu stârpeşte acest fenomen. De ce atât de greu Moldova scapă de această corupţie, o dezrădăcinează atât de greu? Corupţia aceasta s-a perpetuat mereu. De ce nu e capabilă societatea să îi scoată în afara jocului pe cei care sunt interesaţi să se îmbogăţească ilegal?

Jana Costachi: „Corupţia la nivel politic este doar vârful aisbergului. Corupţia, în formele ei mărunte şi perverse, începe din fiecare comună. Înscrierea unui copil în grădiniţă înseamnă tragerea din sfori, înseamnă telefoane, înseamnă trafic de influenţă. Obţinerea unei autorizaţii, spre exemplu, pentru o şcoală, care nici măcar 60% nu corespunde, prin standardele pe care le prezintă la momentul obţinerii autorizaţiei, este iarăşi o provocare, este un gest de corupţie. Felul în care se susţinea, nu mai ştiu dacă acum s-au schimbat lucrurile foarte mult, BAC-ul este la un nivel de corupţie crasă, este o înţelegere

extrem de perversă între doi adulţi – părintele şi învăţătorul – copilul fiind o victimă a unei nici nu pot să-i zic scheme, a unei mentalităţi, prin care te consideri cool, te consideri fraier, te consideri tare, dacă ştii să reuşeşti să rezolvi o anumită problemă, încălcând legea, dimpotrivă, evitând să înţelegi că trebuie să acţionăm într-un cadru legal. Ceea ce rămâne pe verticală, de sus până jos, şi noi vedem corupţia, am zis, la nivel politic o vedem pentru că este vârful aisbergului şi afectează în egală măsură pe toţi. Corupţia porneşte de la un simplu lucru, avem legea pe care nu o respectăm, pentru că este oportun să nu o respectăm și o încalcă toţi – şi beneficiarul, şi cel care trebuie să o aplice... Şi mai mult decât atât, felul în care nu respectăm deloc legea ne face pe toţi să devenim indirect parte a sistemului coruptibil. Spre exemplu, acceptând să fii director într-o şcoală în care doar 60% sunt respectate standardele, a propos, stabilite, iarăși, de cadrul nostru normativi, şi tu accepţi să fii director, efectiv, devii parte a unei mici scheme de corupţie.”

Europa Liberă: Sărăcia ar fi de vină? Fenomenul acesta are impact asupra felului cum gândeşte omul?

Jana Costachi: „Nu. Lipsa de răspundere, nu atât sărăcia, deci, nimeni nu răspunde pentru nimic. Şi dimpotrivă, din momentul în care lucrurile se doresc schimbate, persoanele chiar se simt comod poate uneori în sisteme deja defectuoase. Şi schimbarea provoacă o foarte mare reticenţă. Şi uneori frânele schimbării sunt chiar persoanele care lucrează în interiorul sistemului. Pe de o parte, înţeleg că nu mai putem continua aşa şi în momentul în care schimbarea este totuşi provocată, frânele schimbării sunt chiar persoanele care reprezintă sistemele. Eu nu vreau să zic că este un comportament naţional, eu îmi iubesc cetăţenii, în mare parte, mi-s dragi oamenii noştri şi mereu mi-au fost dragi. Dacă aş încerca să zic că suntem corupţi prin esenţă toţi, de la cap la coadă, înseamnă că ar trebui neapărat să mă văd şi pe mine în acest joc. Or, eu nu vreau acest lucru nici în raport cu mine, nici în raport cu alţii. Probabil că responsabilitatea începe din momentul în care îţi este frică să încalci legea, îţi este frică nu pentru că te simţi onorat să respecţi legea, acestea sunt lucruri total diferite, îţi este frică, în momentul în care încalci legea. Şi legea, a propos, este astfel încât nu-ţi oferă nişe în care poţi să o manipulezi şi să o interpretezi cum vrei, ea este simplă, clară, aplicabilă şi pe înţelesul tuturor.”

Europa Liberă: Şi pentru fiecare cetăţean, de la opincă la vlădică.

​Jana Costachi: „Absolut. Şi în momentul în care o încalci, trebuie să îţi fie frică că vei răspunde. Şi, probabil, atunci lucrurile pot cumva să fie schimbate. Pe parcursul anilor, atât de multe speculaţii au fost făcute pe seama sărăciei, încât nici nu mai vreau să invoc motivul respectiv, nu mai vreau să zic că suntem corupţi, pentru că suntem foarte săraci, dar nu este adevărat… Poate, suntem corupţi pentru că am devenit o societate consumistă şi dorim să consumăm mult mai mult decât producem, dorim să ne creăm în casele noastre şi în grădinuţele noastre paradise şi nu ne pasă că, dincolo de poarta noastră. sunt zeci de pungi de gunoi, mizerie, scuipat în stradă...”

Europa Liberă: Și oameni suferinzi, necăjiţi. În general, moldoveanul lumea din jur nu e obişnuit să o vadă.

Jana Costachi: „Noi nu trăim în societăţi izolate. Şi degeaba te simţi confortabil într-o lume foarte mică a ta, dacă în general lumea în care trăieşti este una care îţi creează un disconfort continuu... Îmi amintesc acum că am văzut o postare despre multiple persoane publice care îşi îmbracă mănuşiţele, iau măturiţa şi ies în stradă să strângă gunoiul nu pentru că nu are cine să facă acest lucru, dar pentru că demonstrează că, indiferent de poziţia pe care o ocupi în societate, indiferent de cât de mulţi bani ai sau puţini bani ai, aşteptările de la o societate sunt pentru toţi aceleaşi... Noi vrem să ne simţim confortabil nu doar între patru pereţi în casa noastră, dar şi mai mult confortabil în strada, pe care mergem sau în localurile în care intrăm.”

Europa Liberă: Pe parcursul acestui pătrar de independenţă a Republicii Moldova, cetăţenii au fost chemaţi de cel puțin zece ori să voteze deputaţii în Parlament, cei cărora li se spune slugile poporului. Au fost şi mai multe cabinete de miniştri, guverne. Unii zic că cei de la putere studiază psihologia cetăţeanului şi fac exact ceea ce aşteaptă omul, ei nu are curajul să promoveze nişte reforme adevărate, care peste câţiva ani vor da şi rezultate, aşa cum a fost în Polonia, aşa cum a fost în alte ţări, o terapie de şoc după care prosperitatea vine. De ce politicianul coboară uneori la nivelul cetăţeanului şi nu vrea să facă mai mult, ca ţara să prospere şi cetăţenii să fie mulţumiţi de traiul lor?

Jana Costachi: „Aş puncta două momente: suntem sau nu suntem un electorat manipulabil? Da. Dar nu suntem doar noi. Jocul politic este un joc şi tacticile prin care formatorii de opinie sunt foarte buni psihologi sau au companii care cunosc şi studiază foarte bine psihologia maselor, până a-şi forma un mesaj public, este absolut adevărat. Dar nu cunosc un singur deziderat politic, care nu ar fi fost manipulat în cel mai pervers mod posibil de către politicienii ţării noastre.”

Europa Liberă: Dar ei manipulează pentru că cetăţeanul acceptă manipularea.

Jana Costachi: „Da. Dar nu poţi, în momentul în care apare un lider politic sau o formaţiune politică şi îţi propune o aspiraţie europeană, e firesc să susţii această aspiraţie, pentru că este exact ceea ce îţi doreşti. S-au făcut atât de

multe speculaţii politice de ani de zile, care au împărţit societăţile şi societatea noastră în grupuri antagoniste şi, până la urmă, să înţelegem că au fost doar manipulări. Şi noi atunci când am fost implicaţi în acest joc, nici măcar nu conştientizam cât de departe poate să meargă perversiunea politică… Spre exemplu, problemele legate de integritatea noastră, problemele legate de valori fundamentale, limba pe care o vorbim, vectorul estic sau vestic, toate valorile fundamentale pentru comunitate au fost şi sunt mesaje de manipulare politică. Adică în momentul în care oferim un mesaj politic care uneşte în jurul unei idei o anumită parte de electorat şi foarte repede folosim acest mesaj ca bâtă, să ne pedepsim propriul nostru electorat pentru faptul că ne-a încredinţat puterea politică, acest mesaj să-l facem realitate, este de neiertat şi de neînţeles. Dumneavoastră insistaţi să cunoaşteţi ce cred eu despre felul în care oamenii au ieşit sau nu au ieşit la proteste.”

Europa Liberă: Şi în general dacă spiritul acesta de protestatar nu este străin societăţii moldave? Pentru că da, protestează, dar un segment nu atât de mare, comparativ cu cei care rămân să se împace cu situaţia care este.

Jana Costachi: „Da, probabil, suntem comozi, probabil, nu credem că vom putea toţi împreună schimba lucrurile. Dar acesta nu va dura cât lumea. Chiar suntem acum într-o situaţia uşoară de impas, întrucât corupţia, schemele perverse, jocurile de interese, promovarea nonvalorilor, jocurile de culise, înţelegerile de gaşcă, şmecherelile politice, lipsa totală de sancţiune, inclusiv politică, ele au fost atât de multe şi atât de multe acumulate, şi cu o viteză atât de mare, încât sigur că şi eu simt că societatea este uşor derutată. Ai senzaţia uneori că lumea aşteaptă un Mesia, venirea unui extraterestru, a unuia din afara sistemului, care nu are nici cumetri, nici prieteni, nici rude, nici angajamente nici morale, nici politice, nici de un fel, astfel încât să poată acţiona ca un manager şi să vadă lucrurile simplu, printr-o schemă de acţiune, ca şi pe segmentul privat. Să vedem ce vor reuşi noile feţe politice pe care le vedem. Fără îndoială, mesajul „Jos corupţia!” va fi unul care va aduna o parte din electorat. Este fără îndoială, dar nu în măsura în care va putea produce schimbarea.”

Europa Liberă: Lumea rămâne a fi confuză. Atunci când discut şi eu cu simplii cetăţeni, de la ei aflu că şi-ar dori să vină cineva din afară să guverneze Republica Moldova, pentru că cetăţenii acestui stat sunt impotenţi să facă o administrare eficientă a acestei bucăţi de pământ. Pe de altă parte, un alt segment al societăţii insistă pe ideea că dictatura ar fi mai bună decât democraţia, adică să fie un tătucă în fruntea ţării, care ar şti să dea şi cu biciul, ar şti şi să pedepsească. Aşa cum îşi închipuie simplul cetăţean că trebuie să fie pedepsit cel care încalcă legea.

Jana Costachi: „Şi un model, şi altul nu este unul adevărat. Trebuie să recunoaştem că aceşti 25 de ani au fost şi rămân un exerciţiu provocator, complicat, confuz, dar noi am învăţat şi învăţăm să trăim într-o societate liberă… Şi cale întoarsă nu există. Extremele însă sunt cele care mereu au plăcut cetăţeanului nostru – spectacolele…”

Europa Liberă: Extremele politice.

​Jana Costachi: „Extremele politice. Deci, sunt două extreme, dar ele nu au nimic comun cu parcursul democratic al societăţii în care suntem deja prinşi. Noi suntem deja aici, că avem urcuşuri şi coborâşuri, aceasta este, dar societatea se transformă în măsura în care şi noi ne transformăm. Nici noi nu mai suntem cei care am fost acum 25 de ani, deşi acum 25 de ani toţi am fost la aceeaşi linie de start. Nimeni dintre noi acum 25 de ani nu a putut să-şi imagineze exact unde vom ajunge.”

Europa Liberă: Şi viitorul va fi altul decât trecutul?

Jana Costachi: „Şi viitorul va fi altul decât trecutul. Ceea ce observ eu acum: dincolo de dezamăgire, dincolo de derutare, are loc o resetare, are loc o rearanjare a lucrurilor… Şi unii dintre politicienii, care au ştiut să manipuleze într-un mod obraznic şi neruşinat şi credibilitatea, şi naivitatea, şi lipsa de maturitate politică a cetăţeanului, şi faptul că nu aveam formată o societate democratică, deci, aceşti politicieni, care nu sunt foarte mulţi, vor pleca.”

Europa Liberă: Vor pleca sau îi vor pleca?

Jana Costachi: „Îi vor pleca. Aceasta ar trebui să fie în mod firesc sancţiunea politică. Şi are loc resetarea, şi se vor reaşeza lucrurile, vor apărea politicieni noi. Deocamdată însă vom fi într-o perioadă în care feţele noi şi politicienii noi nu vor forma imediat masa critică necesară pentru o schimbare de 180 de grade, în sensul instaurării calităţii vieţii şi valorilor democratice adevărate. Dar contextul politic în care ne-am pomenit, actorii care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă aici, maturitatea inclusiv a înţelegerii propriei sale decenţe a cetăţenilor, care nu neapărat sunt doar în Republica Moldova, dar şi în diasporele noastră, adică toţi la un loc vor crea şi creează deja un context favorabil în care lucrurile să se reseteze şi fundamental… Plus, nu au mai rămas mesaje politice pe care poţi să le manipulezi cu atâta neruşinare în campanie preelectorală. Nu mai poţi reveni de nenumărate ori la lucrurile care ţi-au asigurat un bonus electoral, pur şi simplu, pentru că ai jucat pe sentimentele, nostalgiile, visele împlinite sau neîmplinite, frustrările unei părţi din electorat şi te-ai simţi foarte confortabil, de fapt tu, ca politician, neavând nicio treabă cu propriul tău mesaj politic. Lucrurile se resetează. Dorinţa şi înverşunarea chiar a unor politicieni de a-şi crea partide politice pe alte principii decât principiul srl-urilor sunt deja în plină desfăşurare şi aceste principii trezesc extraordinar de multă admiraţie. De ce? Pentru că este o provocare, o mănuşă deschis aruncată felului în care s-a format politicianul până la ora actuală. Şi eu rămân convinsă că lucrurile se vor reseta. Ne mişcăm mai greu, este adevărat. Polonezii au reuşit mai repede, da, este adevărat, dar noi nu suntem polonezi. Adică nici să ne renegăm în aşa hal tot nu avem cum. Ne vom dezvolta aşa cum ne dezvoltăm, asumându-ne responsabilitate pentru propria noastră viteză de dezvoltare, dar nu vom renunţa, nu avem cum…”

Europa Liberă: Ca stat independent, lăsaţi să se înţeleagă că Moldova are şansă să existe în continuare?

Jana Costachi: „Unionismul şi nonunionismul sunt două aspiraţii politice.”

Europa Liberă: Chiar sunt două contraste – unionism şi separatism – două elemente destul de prezente pe teritoriul Republicii Moldova.

Jana Costachi: „Da. Şi sunt două aspiraţii politice care vor scinda evident electoratul, îl vor scinda extraordinar de tare, dar nu la limita critică. Cred eu că va exista, dincolo de acest mesaj, absolut steril – unionism sau nonunionism – în situaţia în care noi suntem acum, va exista un al treilea mesaj, care va oferi o foaie de parcurs unui demers politic – decenţa vieţii şi perspectiva unui trai decent, în contextul în care suntem astăzi pe teritoriul pe care îl reprezentăm astăzi şi oamenii care locuim.”

Europa Liberă: Moldova trebuie să-şi caute şi să lupte cu duşmanii din interior sau din exterior? Şi care e adevăratul duşman al acestui stat?

Jana Costachi: „Duşmanul cel mai mare la ora actuală este corupţia şi felul în care permitem să furăm ceea ce nu am construit, permitem să luăm mai mult decât am pus. Or, acest principiu al corupţiei intră în conflict direct şi este extrem de păgubos pentru coeziunea socială. Noi toţi împreună construim un aşa-numit chec al bunăstării, o plăcintă mare a bunăstării prin contribuţii, prin taxe, prin impozite, prin aptitudini, prin aspiraţii, prin munca de zi cu zi, prin ce ştim să facem noi mai bine. Deci, prin simplul motiv că suntem cetăţeni ai acestui stat. Iar în momentul în care împărţim din acest chec al bunăstării, aici lucrurile se schimbă.”

Europa Liberă: Vedeţi că la plăcintă se găsesc mulţi să vină.

Jana Costachi: „Exact.”

Europa Liberă: Iar ca să o facă şi să fie gustoasă, şi să merite fiecare bucăţica lui e mai greu.

Jana Costachi: „Şi chiar dacă fiecare o merită, pentru că prin contribuţiile sale a construit această plăcintă, când se împarte, se împarte total inechitabil. Ce se întâmplă în Republica Moldova, cum este că această plăcintă a bunăstării, aşa

cum ştim noi să o facem, din PIB-ul nostru sărăcăcios, ţinând cont de problemele care sunt pe piaţa forţei de muncă, lipsa de investiţii, lipsa unui mediu prietenos de afaceri, toate la un loc, noi această plăcintă a bunăstării o creăm, aşa cum este ea, mai subţire, mai amară, mai sărată. Problema e că, atunci când o împărţim, unul îşi ia două treimi. Sau ei sunt zece, am citit undeva că în Republica Moldova în medie 1500 de familii foarte bogate care, în înţelegerea mea, ca specialist în segmentul social, înseamnă că de fapt lor le revin două treimi din această plăcintă a bunăstării pe care o construim noi. Şi problema cea mai mare a Republicii Moldova este această inegalitate socială, care împarte societate şi o dezbină… Şi de fapt este cea mai serioasă frână socială, nu te simţi motivat să te lansezi într-o competiţie, pentru că rezultatul ca şi cum este deja cunoscut, oricum la un moment dat zborul îţi va fi frânt, pentru că va trebui să accepţi regula de joc a acelei absolute minorităţi care deţine două treimi din checul bunăstării sau plăcinta bunăstării în Republica Moldova... Şi atunci este descurajată competiţia, este descurajată dezvoltarea inclusiv personală, inclusiv profesională. Deci, totul parcă ar fi un joc în care nimeni nu are nicio regulă.”

Europa Liberă: Jana Costachi ar accepta o funcţie publică, ţinând cont de aceste realităţi despre care am vorbit până acum?

Jana Costachi: „Nu am un răspuns. Nu m-am gândit. Sută la sută ştiu însă că, în momentul în care jocul politic, chiar dacă m-aş implica, îmi va cere să renunţ foarte mult la lumea în care cred şi să mă pliez pe structuri, pe scheme, pe care eu le consider dezastruoase şi destructive, nu aş putea lucra şi nu aş putea să-mi văd visul realizat.”

Europa Liberă: Deci, cu oamenii compromişi nu vă înhămaţi la carul acesta al viitorului statului?

Jana Costachi: „E lipsit de oricare logică. Faptul că noi am reuşit să dezonorăm toate instituţiile publice în aşa hal fără de hal, să nu avem încredere în nimeni, pentru noi cuvântul „parlament” sau cuvântul „guvern”, sau cuvântul „ministru” să constituie un criteriu de posibilă dezonoare personală şi profesională, iată aceasta este ceea ce chiar nu poate fi tolerat pe perioade foarte lungi de timp. Revenind însă la opţiunea pe care aş avea-o eu, ca politician, efectiv, dacă mi-aş propune revenirea în funcţie politică, nu mi-aş pierde timpul, în cazul în care partidul politic sau echipa, cu care aş fi chemată să schimb anumite lucruri, ar fi acelaşi srl, dar aş avea un cuvânt de spus, sută la sută. Nu aş renunța cu capul plecat, fără să am un cuvânt de spus şi fără să fac publice neregulile şi schemele urâte în care se lucrează. Nu aş accepta să-mi zică: „Uite, vezi doamne, am avut şansa, dar nu am avut mintea”. Nu este adevărat.”