Cotidianul britanic „The Guardian” a publicat la sfîrșitul săptămînii trecute, sub semnătura lui Shaun Walker, o lungă relatare cu un interviu îngropat în ea, intitulat „Ziua în care am descoperit că părinții noștri erau spioni ruși”. Istoria lui Tim și Alex Foley, astăzi în vîrstă de 26, respectiv, 22 de ani, departe de a fi una banală, este subscrisă, totuși, categoriei cunoscute ale evoluțiilor și patimilor identitare suferite de urmașii unor personaje istorice.
Your browser doesn’t support HTML5
„Ziua în care am descoperit că părinții noștri erau spioni ruși”
Părinții celor doi sînt un cuplu de universitari ruși, recrutați și pregătiți minuțios de KGB în anii 1980 pentru a deveni ceea ce în jargonul de specialitate poartă denumirea de „ilegali”. În vremea Uniunii Sovietice, acești agenți de informații aveau, teoretic, două misiuni principale: „să ajute în comunicațiile dintre ofițerii KGB de la o ambasadă și sursele lor americane (în măsura în care se presupunea că un „ilegal” este mai puțin probabil să fie pus sub supraveghere decît un diplomat) și să constituie celule zise adormite, pentru așa numite potențiale „perioade speciale”, de genul unui război între Statele Unite și Uniunea Sovietică. În acest ultim caz, „ilegalii” ar fi urmat să intre în acțiune.
Donald Heathfield fotografiat la încheierea studiilor în Canada (Credit foto: FBI)
Andrei Bezrukov și Elena Vavilova au fost implantați în Canada spre sfîrșitul anilor 1980, cu nume de împrumut Donald Heathfield și Tracey Foley. Acolo li se năștea, în 1990, primul fiu, Tim. Între 1992-1995, Donald Heathfield a studiat la Universitatea canadiană New York și a căpătat o diplomă la Toronto, li se năștea cel de-al doilea fiu, Alex, și familia era mutată la Paris, oficial tot pentru studii universitare.
În același interval, Uniunea Sovietică înceta să mai existe ca atare, iar KGB-ul suferea și el transformări mai mult sau mai puțin profunde, între altele schimbîndu-și numele. În 1999 cînd familia era mutată în Statele Unite, venirea lui Vladimir Putin la putere, reactiva vechile impulsuri agresive ale KGB-ului. Donald Heathfield intra în acel an la Facultatea de administrație guvernamentală Kennedy a Universității Harvard și, grație cunoștințelor sale americane, devenea un agent prețios pentru Serviciul Federal de Informații rus.
Cei doi copii, pe care părinții îi înscriseseră la o școală bilingvă franco-engleză pentru a nu uita franceza și a rămîne în contact cu cultura europeană, nu erau la curent cu nimic din activitățile ascunse ale părinților, nici măcar cu faptul că erau ruși. În 2008, anul cînd Tim căpăta un loc la Universitatea George Washington D.C. pentru a studia relațiile internaționale și începea să se specializeze în problemele Asiei, familia primea naturalizarea americană, în plus de cetățenia canadiană.
Tracey Foley (Credit foto: FBI)
În aceea perioadă, Bezrukov alias Donald Heathfield, și Vavilova alias Tracey Foley, intrau și sub supravegherea FBI-ului, care, între altele, avea să intercepteze în 2010 un mesaj sosit de la sediul Serviciului Federal de Informații rus, despre o plănuită călătorie în Rusia. Cei doi comunicau cu Moscova folosind tehnica steganographiei digitale, mesajele fiind postate online sub forma unor imagini, care conțineau text ascuns în pixeli, codificați după un algoritm special.
FBI-ul a prelungit operațiunea de supraveghere, denumită „Istorii cu fantome” pînă în iunie 2010 cînd defecțiunea unui ofițer rus de informații, Alexandr Poteiev, a expus total cercul de agenți ai Moscovei. Zece agenți ruși din categoria „ilegalilor”au fost arestați imediat, întreaga presă a vorbit cu
Ana Chapman
precădere despre frumoasa agentă Ana Chapman, iar, la scurtă vreme, după negocieri la cel mai înalt nivel, toți au fost repatriați în cadrul unui schimb cu agenți de informații americani arestați în Rusia.
Primiți cu onoruri de eroi la Moscova, tuturor li s-au găsit slujbe convenabile, Bezrukov, unul din analiștii deosebit de inteligenți, căpătînd un post de profesor la o
Andrei Bezrukov ca analist după revenirea în Rusia
universitate de prestigiu (MGIMO), unde a scris între altele o carte despre schimbările geopolitice ce confruntă Rusia.
Cei doi copii, deveniți brusc Timofei și Alexandr Vavilov, cu pașapoarte rusești din decembrie 2010, au intrat însă într-o adevărată criză identitară. „Am trăit 20 de ani crezînd că sînt canadian și mai cred încă, nimic nu o poate schimba”, a depus mărturie pentru un tribunal din Toronto, Tim, care a solicitat să capete cetățenia canadiană. „Nu am nici un atașament față de Rusia, nu vorbesc limba rusă, nu am mulți prieteni acolo, nu am trăit acolo pentru o perioadă mai lungă și nici nu vreau să trăiesc acolo.”
Atunci cînd sînt întrebați ce sînt, care le este originea, amîndoi băieții răspund „Canada”. Dar destinele lor rămîn marcate de trecut. Dacă Tim a avut șansa să-și termine studiile începute în Statele Unite și să facă un masterat la Londra, Alex suferă în continuare atît de pe urma istoriei părinților săi, cît și a izolării Rusiei lui Putin după actele de agresiune din Ucraina și atașarea peninsulei Crimeea la Federația rusă.
Deși admis la Universitatea din Toronto în 2012, autoritățile canadiene i-au anulat în ultima clipă viza pe pașaportul rusesc, pierzînd astfel locul de studii. De atunci încoace i-au fost refuzate vize de intrare și în Franța și Marea Britanie, după ce postulările sale pentru un loc de studiu la prestigioasa London School of Economics i-au fost acceptate de două ori. La ora actuală studiază într-o altă universitate europeană.
Iar despre părinții săi, Tim spune astăzi, în interviul cu „The Guardian”: „Sînt bucuros că ei au avut o cauză în care să creadă, dar mi-aș dori ca lumea să nu mă pedepsească pe mine pentru opțiunile lor”.