Organizatorii Eurovisionului au spus că piesa câștigătoare de anul acesta a interpretei ucrainene Jamala nu a încălcat regulamentul concursului, care interzice „versurile, discursurile sau gesturile de natură politică”. European Broadcasting Union a respins criticile venite mai ales din Rusia. Dar cântecului Jamalei care evocă deportarea tătarilor din Crimeea de către Stalin și care a ieșit învingător în finala de sâmbătă, la Stockholm, nu este singura asemenea controversă care a însoțit Eurovisionul în ultimii ani.
Organizatorii concursului anual vizionat de aproape 200 de milioane de oameni în zeci de țări au repetat și anul acesta că Eurovisionul vrea să unească oamenii, nu să-i dezbine.
Prezentatorul finalei de sâmbătă, la Stockholm, Måns Zelmerlöw, au reamintit publicului că Eurovisionul a fost creat în 1956 pentru a unifica un continent sfâșiat dă război. „Astăzi Europa trece din nou prin vremuri grele, fapt care ne amintește cât de importantă este această seară, a spus prezentatorul.
„Pentru că în această seară, a continuat și prezentatoarea Eurovisionului, Petra Mede, lăsăm la o parte toate neînțelegerile și ne unim în dragostea noastră pentru muzică. Acesta este aspectul cel mai frumos și incitant al concursului”..
Numai că victoria interpretei ucrainene Jamala cu piesa „1944” despre deportarea tătarilor din Crimeea a făcut exact inversul, înfuriindu-i pe mulți în Rusia. Într-o dezbatere aprinsă pe rețelele de socializare, participanții au spus că piesa este vădit politică.
Your browser doesn’t support HTML5
Jamala a celebrat triumful de la Eurovision
Unii parlamentari ruși au propus ca Rusia să nu participe la Eurovisionul de anul viitor care va fi găzduit de Ucraina.
„Când vin străinii, îți intră în casă, ucid pe toată lumea și spun: noi nu suntem de vină”, așa a cântat Jamala la Eurovision, chiar din primele versuri.
Jamala nu a ascuns că piesa despre deportarea tătarilor din Crimeea, inclusiv a propriei sale străbunice, este mai actuală ca oricând în urma anexării Crimeii de către Rusia în 2014 și a șicanelor împotriva minorității tătare, care s-a opus anexării.
„Am fost convinsă, a spus interpreta originară din Crimeea după victoria de sâmbătă la Stockholm, că atunci când cânți și vorbești despre adevăr, acest lucru îi poate mișca pe oameni”.
Dar Jamala, de 32 de ani, pe numele adevărat Susana Jamaladinova a insistat tot timpul că piesa sa nu-i despre politică, ci despre emoții și suferință.
European Broadcasting Union, care organizează Eurovisionul, i-a dat dreptate, spunând că versurile fac trimitere la istorie, nu la politică și piesa a fost admisă la concurs, chiar dacă îi pusese în gardă pe unii de la bun început.
Nu a fost singura controversă de anul acesta. Într-o trecere în revistă, agenția AP amintește că, în semifinale, interpreta armeană Iveta Mukuchian a fluturat steagul Nagorno-Karabahului, regiunea secesionistă azere populată preponderent de armeni.
„Am vrut numai pace la granițele noastre”, a explicat ea la o conferință de presă. European Broadcasting Union a spus că incidentul a fost o „încălcare serioasă” a interdicției mesajelor politice, avertizând televiziunea publică armeană cu sancțiuni.
Înainte de concurs, organizatorii le interziseseră și participanților, și spectatorilor să folosească drapele ca unelte politice. În afară de drapelele țărilor participante, la Eurovision au fost admise numai drapelul Uniunii Europene și cel în culorile curcubeului al comunității gay.
Nu a putut folosi drapelul regiunii natale, Țara Galilor, nici unul din cei doi interpreți reprezentând Marea Britanie, Joe Woolford.
Dintre incidentele din anii recenți este amintită excluderea din concurs a unei piese anti-Putin a Georgiei, în 2009, la mai puțin de un an de la războiul ruso-georgian.
Anul trecut, Armenia a fost forțată să-și schimbe denumirea piesei „Nu nega”, care era o aluzie la negarea genocidului armean de către Turcia.
European Broadcasting Union depune mereu eforturi să evite controversele politice și insistă că mai importantă ca orice este muzica.
Dar aceste controverse au apărut chiar o dată cu Eurovisionul însuși. Unul din cele mai răsunătoare cazuri amintite de AP datează din 1969, când Austria a boicotat concursul găzduit de Spania pe motiv că țara era condusă de un dictator, generalul Francisco Franco.