Prinţi şi cavaleri pe banca acuzării

Grupul a reuşit, printr-o ţesătură de documente şi declaraţii false, să obţină retrocedarea ilegală a pădurii de la Snagov şi a terenurilor fostei Ferme regale.

Zeci de oameni de afaceri, aleşi locali şi funcţionari acuzaţi de fals intelectual şi tranzacţii frauduloase cu terenuri din jurul Capitalei au fost trimişi în judecată în unul dintre cele mai răsunătoare procese din ultima vreme. Printre aceştia, nume răsunătoare: Paul Lambrino zis al României, omul de afaceri Remus Truică sau fostul jurnalist Dan Andronic, acţionar majoritar la Evenimentul zilei şi Capital.

Your browser doesn’t support HTML5

Prinţi şi cavaleri pe banca acuzării

Lecţia de anatomie a unor retrocedări frauduloase

Mai toţi cei de pe lista de învinuiţi au fost reţinuţi sau trimişi în arest la domiciliu încă din decembrie trecut, pentru a fi interogaţi de Direcţia Anticorupţie. Ar fi vorba despre restituirea frauduloasă a unor păşuni şi păduri de zeci de hectare, plasate într-o zonă de mare atracţie turistică şi comercială, afacere care, spun procurorii, ar fi adus prejudicii statului de aproape 150 de milioane de euro. Schema înşelătoriei este cea clasică, similară multor altor retrocedări ilegale. Grupul a reuşit, printr-o deasă ţesătură de documente şi declaraţii false, să obţină retrocedarea ilegală a pădurii de la Snagov şi a terenurilor fostei Ferme regale.

Paul Lambrino

Iţele afacerii au început să se încâlcească în 2006 când, pentru a obţine proprietăţile revendicate nelegal de Paul Lambrino, Remus Truică, fostul şef de cabinet al lui Adrian Năstase, avocatul Mihai Roşu şi consilierul politic Tal Silberstein ar fi mituit în stânga şi-n dreapta funcţionari şi politicieni, făcând lobby pentru a fi eliberate documentele necesare punerii în posesie. Pe parcursul acestui proces, au reuşit să atragă în afacere şi pe lista de inculpaţi alte persoane care ar fi putut interveni direct sau prin intermediari în afacere: primarul de-atunci al comunei Snagov, un şef de Ocol silvic, ba chiar şi pe secretarul general al Academiei de Ştiinţe Agricole. Dan Andronic, acţionar principal al ziarului Evenimentul zilei şi al revistei Capital, ar fi asigurat vizibilitatea mediatică a prinţului şi ar fi legitimat revendicările acestuia.

Dar ce susţin procurorii că ar fi vrut prinţul şi alteţa sa Lia Triff? Tot ce are Familia regală şi ceva în plus. Paul Lambrino le-ar fi promis tuturor celor care-l ajută că le va da până la 80 la sută din ce obţine, dacă reuşesc să facă rost de actele de proprietate. Dar nu s-a lăsat orbit de lăcomie. Din prudenţă, a semnat un contract de cesiune, cedând drepturile prezente şi viitoare asupra bunurilor către o societate comercială al cărei acţionar principal era Remus Truică. La fel ar fi procedat şi cu alte imobile pe care voia să le obţină sub pecetea anonimatului unei firme comerciale oarecare. Astfel că, atunci când a făcut rost de aceste proprietăţi, Paul le-a dat scriptic mai departe, pe nişte preţuri mult subevaluate “disimulându-se natura ilicită a provenienţei”, după cum scriu procurorii în rechizitoriu.

Personajele din umbră sunt personajele principale

În acest dosar sunt implicate nume ale unor personaje din umbra puterii de ieri şi de azi, foşti consilieri politici sau de imagine, sfetnici de taină, finanţatori sau rude prin alianţă ale oligarhiei, cu toţii uniţi de interese care au înfruntat cu succes trecerea vremii şi schimbarea guvernelor.

Remus Truică a fost şeful de cabinet al lui Adrian Năstase şi prieten cu Alexandru Bittner sau Radu Viorel Jianu, fost şef la Regia de Transport a Capitalei şi soţ al Irinei Jianu implicată în dosarul „Trofeul calităţii” alături de Adrian Năstase. Tot cu grupul infracţional ar fi devalizat, spun procurorii, şi BRD de unde ar fi deturnat 35 de milioane de euro. În acest dosar din 2014 numele său e asociat de al lui Adrian Sârbu, Sorin Roşca Stănescu şi Elena Udrea. Nu e de mirare. A avut prieteni şi de-o parte şi de alta a scenei politice, trecând cu mult folos economic prin alternanţa la putere, din barca PSD-ului în cea a alianţei controlate de Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu. First One Communication, firma de consultanţă politică a lui Remus Truică, Tal Silberstein şi Dan Andronic, este cea care i-a consiliat cu succes modest în alegeri succesive şi pe Adrian Năstase, şi pe Călin Popescu Tăriceanu. Nu e de mirare că, după ce a plecat din guvern, Remus Truică nu a întâmpinat nicio dificultate să-şi lase aghiotantul în locul său. El a fost silit să-şi dea demisia în 2003 din cabinetul Năstase, după ce a cumpărat câteva hectare de pădure la Snagov, deşi zona fusese declarată monument al naturii şi rezervaţie naturală. Chiar şi-aşa, încă mai era iubit la partid, iar Ion Iliescu îl decora un an mai târziu cu Ordinul Naţional pentru Serviciu Credincios în grad de cavaler. Să mai spunem, ca amănunt picant, că toţi “cavalerii” decoraţi atunci cu acest ordin de Ion Iliescu erau în relaţii cu mafia de partid şi de stat şi sunt acum în închisoare sau în arest preventiv.

Corupţie transnaţională?

Miliardarul israelian Beny Steinmetz are şi el afaceri cu rădăcini în paradisurile fiscale din Caraibe, unde-şi au sediul unele firme ale lui Remus Truică. S-ar părea că potecile lor s-au intersectat nu doar în pădurea Snagov. Conform documentelor publicate de organizaţia “Rise Project” sub numele de Panama Papers, magnatul israelian ar mai fi deţinut pe ascuns la Snagov încă 20 de hectare de teren, pe lângă cele 46 de hectare cumpărate de la Paul Lambrino, cu toate puse sub sechestru anul trecut de Direcţia Anticorupţie. Presa din Israel şi România a făcut legătura între scandalul restituirilor ilegale şi cel a deconspirării şi arestării, la sfârşitul lui martie, a unor aşa-zişi spioni israelieni ai firmei Black Cube. Aceştia ar fi investigat la Bucureşti cazuri de corupţie la nivel înalt, unii spun chiar a unor angajaţi din anturajul şefei DNA, Laura Kovesi. Se crede însă că rostul acestor filaje, de vor fi existat, era de a-i intimida sau/şi a-i şantaja pe cei care cercetau afacerea restiturii frauduloase a terenurilor de la Băneasa şi Snagov

Prinţul imaginar şi afacerile sale reale

Paul Lambrino „al României” s-a bucurat o vreme de impunitate, mai ales după ce fostul preşedinte Băsescu (poate polemic, pentru că-l detesta pe regele Mihai I, spunând că a fost un trădător), l-a botezat pe Carol Ferdinand, băiatul familiei “al României”. De altfel, Paul Lambrino însuşi susţinea că regele Mihai I ar fi condus un stat nazist, făcându-se vinovat de crime de război împotriva evreilor. A fost necesară intervenţia unor intelectuali de prestigiul lui Jean Ancel care să demonteze această afirmaţie calomnioasă.

Pentru Paul Lambrino încercarea de a prelua, fie şi fraudulos controlul fostei Ferme Băneasa şi a pădurii de la Snagov era, de fapt, o nouă etapă a luptei sale de două decenii în urma căreia spera dacă nu câştigarea coroanei simbolice a Casei Regale, măcar banii şi proprietăţile ei. Tatăl său, Mircea Grigore Carol Lambrino (1920-2006), s-a considerat toată viaţa moştenitorul de drept al coroanei României. A lăsat această credinţă fiului său care a revenit la matcă, grăbit să preia ceva din masa succesorală revendicată de avocaţii regelui Mihai I. În 1991 pornea un război juridic în instanţele româneşti, pentru a-i fi stabilită întâietatea la titlu şi la masa succesorală. În 2012 tribunalul a stabilit că tatăl lui Paul Lambrino este primul fiul al regelui Carol al II, iar nepotul acestuia a şi pretins să-i fie atribuite peste 60 la sută din proprietăţile revendicate şi obţinute de Casa Regală. Avocaţii regelui, în schimb, au afirmat că decizia Înaltei Curţi care valida hotărârea dată cu mai bine de 50 de ani înainte de un tribunal din Lisabona, nu crea niciun drept dinastic şi nici nu stabilea “apartenenţa lui Carol Lambrino la familia regală.”

Aşadar, Paul care nu a fost recunoscut niciodată ca prinţ, nici de Casa Regală şi nici de familiile regale europene, şi-a obţinut titlul în instanţe republicane din România, găsind prieteni de nădejde care să-l ajute să intre dacă nu legitim, cel puţin legal primul pe lista de succesori. Însă realitatea nu are rapiditatea lăcomiei prinţului imaginar. El a revendicat zeci de proprietăţi şi a contestat atribuirea altora regelui Mihai I şi urmaşilor acestuia. Cauza pentru care este chemat în judecată redeschide rana veche a succesiunii şi mulţi speră ca măcar acum să se vindece cum trebuie.