Vladimir Socor: „Aș face apel la Guvernul de la Chişinău să nu facă cedări unilaterale în formatul 5+2”

Europa Liberă: Înţeleg că Germania, aflată la jumătate de mandat de preşedinţie rotativă la OSCE, ar dori să treacă la acţiuni substanţiale şi vizibile în aplanarea conflictelor din Donbas şi Transnistria. Un trimis special al preşedinţiei germane o OSCE a vizitat Moldova, Ucraina şi Rusia pentru a discuta aceste chestiuni. S-a anunţat că obiectivul de reluare a negocierilor în formatul 5+2 pentru rezolvarea conflictului transnistrean ar fi începutul lunii iunie. Dar înţeleg de asemenea că există un document neoficial cu propunerile Rusiei pentru reluarea acestor negocieri, care vizează garantarea înţelegerilor atinse, dosarele pornite de justiţia de la Chişinău pe lideri transnistreni, libertatea deplasărilor… Ce ar trebui să se întâmple ca orice pas înainte în obţinerea acestei reluări de negocieri să nu însemne cedări majore pentru Chişinău?

Interviu cu Vladimir Socor

Vladimir Socor: „Cred că anume acest lucru îl dorește președinția germană a OSCE-ului. Asistăm în fiecare an, către mijlocul anului, la eforturile președinției OSCE-ului din anul respectiv să asigure măcar niște rezultate minime pentru reuniunea de bilanț de sfârșit de an, care are loc întotdeauna la începutul lunii decembrie. Deci, la mijlocul anului, oricare președinție a OSCE devine un pic nervoasă pentru a se asigura că va arăta măcar niște rezultate minime la reuniunea de bilanț.

Vladimir Socor: „Germania propune concesii din partea Chișinăului, deoarece nu le poate obține din partea Tiraspolului”

În general OSCE-ul este prezidat de țări mici – majoritatea țărilor membre sunt țări mici, neinfluente, fără interese în zona noastră a Europei. Germania este o excepție. Germania este cea mai influentă țară din Europa Occidentală la ora actuală și are anumite interese în zona noastră. Și anume, interesul de a ajunge la compromisuri bilaterale cu Rusia pentru a demonstra rolul conducători al Germaniei în Europa Occidentală și faptul că Berlinul poate să realizeze înțelegeri bilaterale cu Moscova, eventual peste capul țărilor din zona noastră. Așa se explică vizita dlui Cord Meier-Klodt, reprezentantul special al ministrului de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, pentru Moldova și pentru conflictele așa-numite înghețate.

Ce propune Germania? Ministerul de Externe german este conștient de faptul că nu va avea ce să arate, nu va avea cu ce să se laude la reuniunea de sfârșit de an a OSCE-ului și caută măcar niște mici rezultate simbolice. De aceea, partea germană propune concesii din partea Chişinăului, deoarece Berlinul nu poate obține concesii din partea Tiraspolului, adică din partea Moscovei.

Ce concesii propune partea germană Chişinăului? Propune recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare a automobilelor transnistrene cu drapelul transnistrean, care ar urma să apară pe plăcuță, însă cu inscripția „MD”. Deci, inscripția MD ar urma să fie alături de drapelul transnistrean. În viziunea Berlinului automobilele și camioanele cu asemenea plăcuțe ar primi autorizația de circulație internațională, deci, nu doar în Republica Moldova. A doua sugestie germană este de a recunoaște prefixul internațional telefonic al Transnistriei. Și încă o sugestie este aceea de a recunoaște diplomele de învățământ emise de instituții de învățământ din Transnistria. De exemplu, ar urma să fie recunoscute diplomele emise de Universitatea din Tiraspol – universitate cucerită cu arma în mână acum 20 și ceva de ani de forțele transnistrene care au expulzat cu forța corpul profesoral și studenții de acolo. Eu personal am fost la Universitatea din Tiraspol la începutul anului 1992 și numai câteva luni după aceea transnistrenii, dar de fapt rușii, i-au expulzat cu forța pe profesorii și pe studenții moldoveni.

Deci, acestea sunt propunerile germane – concesii unilaterale. Ele nu sunt propuneri noi. Chişinăului i s-au cerut de mulți ani de către partea transnistreană și de către Moscova să facă aceste concesii. Chişinăul a rezistat. Sper că și de acum înainte Chişinăul nu va face pași care ar duce la recunoașterea pas cu pas, pic cu pic, a unei Transnistrii separate de Republica Moldova.

Există și o propunere rusească, un așa-zis non-paper, care rămâne secret deocamdată. Esența non-paperului este aceea ca părțile din formatul 5+2 să aprobe un document care ar prevedea obligativitatea legală din partea Chişinăului și a Tiraspolului de a executa hotărâri luate în formatul 5+2. Eu consider că este o propunere îngrijorătoare. Moscova a căutat și în trecut să impună Chişinăului obligații legale de a executa hotărâri din formatul 5+2, hotărâri care pot fi luate sub presiunea din partea Moscovei și a Tiraspolului.

În rezumat. Ministerul de Externe german simte, corect de altfel, faptul că Republica Moldova este partea mai slabă în aceste negocieri, deoarece Rusia scutește Tiraspolul de a face orice concesii. De aceea, crește presiunea asupra Chişinăului de a face concesii unilaterale pur și simplu pentru a da posibilitate Germaniei să arate niște rezultate la sfârșit de an. Berlinul dorește aproape cu orice preț să convoace înainte de sfârșitul anului o reuniune în formatul 5+2, format care nu s-a întrunit pentru negocieri de mult timp, de câțiva ani. S-a întrunit în mod neoficial pentru discuții neformale, dar nu pentru negocieri oficiale. Berlinul dorește să arate că anume Germania a reușit să convoace formatul 5+2. Tiraspolul și Moscova pun condițiile pe care le-am menționat adineaori – recunoașterea plăcuțelor, recunoașterea prefixului telefonic, recunoașterea universităților din Transnistria. Și cu acest preț Germania dorește să convoace formatul 5+2 pentru a arăta la sfârșitul președinției sale că a realizat ceva. Adică foarte puțin de fapt.”

Europa Liberă: Și în aceste condiții Chişinăul ce ar putea face? Că doar nu poate să întoarcă spatele și să zică că nu vrem reluarea acestor negocieri în aceste condiții?

Vladimir Socor: „Nu, desigur. Chişinăul chiar trebuie să pledeze pentru reînceperea negocierilor în formatul 5+2. Deși reînceperea negocierilor cu siguranță că nu va duce la niciun rezultat. Toată lumea este de acord, inclusiv Chişinăul, și chiar și eu sunt de acord, că aceste convorbiri trebuie continuate – este mult mai bine ca ele să continue decât ca ele să fie întrerupte. Altceva este însă atunci când Chişinăului i se cere să facă niște concesii unilaterale pentru a reîncepe niște negocieri care de fapt nu duc la niciun rezultat – negocieri de dragul negocierilor. Deci, Chişinăului i se cere să facă niște concesii concrete pentru a conduce la niște negocieri care știm de pe acum că nu vor duce la nimic, așa cum nu au dus la nimic din anul 2005 încoace. Negocierile în formatul 5+2 au loc din anul 2005 încoace, cu întreruperi foarte lungi. Negocieri în formatul 5+2 au avut loc la intervale de timp foarte rare. Între timp, au loc discuții neformale în acest cadru, dar nu negocieri propriu-zise.

Pe scurt – nu există nicio justificare ca Republica Moldova să treacă la concesii unilaterale numai pentru scopul de a relua niște negocieri care oricum nu conduc nicăieri și de a da posibilitate Germaniei să arate măcar ceva, măcar niște fărâmituri de rezultate la sfârșitul anului.”

Europa Liberă: Aș vrea să ne uităm un pic mai atent pe aceste condiții și aceste propuneri care se fac. De exemplu, propunerile Germaniei. Germania de ce ar vrea și ar lansa aceste propuneri – cu recunoașterea plăcuțelor, a prefixului, a documentelor de studii?

Vladimir Socor: „Din două motive. Primul motiv este pe termen scurt – deoarece Tiraspolul și Moscova condiționează reluarea negocierilor în formatul 5+2 de niște concesii prealabile din partea Chişinăului. Și anume: recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare transnistrene, recunoașterea prefixului telefonic, recunoașterea instituțiilor de învățământ. Deci, e vorba de a recunoaște de fapt Transnistria pas cu pas, picătură cu picătură, pași foarte mici care în cele din urmă duc la recunoașterea existenței separate a Transnistriei. De aceea, Moscova și Tiraspolul doresc acești pași foarte mici, aceste concesii. Și ei de fapt șantajează partea germană, ei știu că partea germană dorește reluarea negocierilor în formatul 5+2, de aceea ei pun aceste precondiții pentru a satisface dorința Germaniei.

Iar dorința Germaniei, după cum am spus, are două motivații. Pe termen scurt să arate niște rezultate la sfârșitul anului, rezultat oricât de mic, dar măcar un rezultat. Asta, pe termen scurt, până la sfârșitul anului. Iar pe termen mai lung să ducă la o rezolvare politică în termeni acceptabili Moscovei și Tiraspolului. Iar termenii acceptabili Moscovei și Tiraspolului ar însemna de fapt, poate nu juridic, dar de facto recunoașterea existenței separate a Transnistriei, într-o formulă oarecare. O formulă care poate că ar recunoaște pe hârtie integritatea și suveranitatea Republicii Moldova, dar în practică ar consacra o existență a Transnistriei separată de restul Republicii Moldova. Recunoașterea pic cu pic, pas cu pas…”

Europa Liberă: Și cu obligativitatea punerii în practică a înțelegerilor atinse anterior pe care o propune Rusia – de ce a apărut această propunere? Au existat probleme legat de asta? E Chişinăul partea cea mai inconsecventă la punerea în practică a acestor înțelegeri?

Vladimir Socor: „Chişinăul este partea cea mai vulnerabilă, partea cea mai slabă de fapt, deoarece nu are un protector extern atât de puternic cum are Tiraspolul în persoana Rusiei, pe de o parte, iar pe de altă parte – din cauza dezorganizării interne a Republicii Moldova. Dar Rusia în mod tradițional la aceste negocieri a cerut ca orice hotărâri să fie obligatorii – să aibă valoare juridică și să fie obligatorii. Este o formulă clasică pe care o repetă diplomația rusească la fiecare pas de peste 20 de ani încoace – obligativitatea din partea Chişinăului să respecte „раннее достигнутые договорённости” („înțelegerile obținute anterior”). Asta repetă diplomația rusească de peste 20 de ani. Tiraspolul nu poate fi constrâns, însă Chişinăul, eventual, ar mai putea fi constrâns.

De fapt, pentru Chişinău e vorba de a se strecura din capcane. Orice negocieri internaționale și de fapt istoria relațiilor internaționale este plină de situații în care partea mai slabă, chiar dacă acceptă unele angajamente-capcană pe hârtie, încearcă să iasă din ele, să se strecoare din ele. Asta este istoria diplomației de când lumea. Ei, Rusia vrea ca în cazul Chişinăului orice înțelegere pe hârtie, adoptată eventual sub presiune, să fie obligatorie pentru Chişinău. Aceasta este esența acestui non-paper rusesc, textul complet al căruia este secret.”

Europa Liberă: Am vorbit despre OSCE, am vorbit despre poziția Rusiei, despre Transnistria care susține poziția Rusiei. Celelalte părți din acest format 5+2 cum se uită la toate aceste propuneri și presiuni?

Vladimir Socor: „Din păcate, nu se prea uită, deoarece sunt copleșite de probleme de cu totul altă natură.

Departamentul de Stat american încă de acum câțiva ani a luat hotărârea să acorde Uniunii Europene locul de frunte în reprezentarea intereselor Occidentului în cazul Republicii Moldova. Americanii s-au retras pe planul al doilea, acordând Uniunii Europene atât încredere, cât și rolul de primă vioară. Această decizie americană a fost luată încă de la sfârșitul administrației lui George Bush – deci este o chestiune destul de veche deja. Între timp, Uniunea Europeană slăbește în interior și asistăm la multe situații în care Germania preia rolul conducător din partea Europei Occidentale, fără a avea un mandat din partea Uniunii Europene în acest sens.

Dar totuși Germania este prea puternică pentru ca UE să o împiedice sau să condiționeze cumva inițiativele germane. Vedem acest lucru foarte clar în cazul Ucrainei – în negocieri UE nu este reprezentată. Germania și Franța sunt în negocieri, dar nu în numele Uniunii Europene, nu au mandat din partea UE. Franța face rol de pură figurație, un rol foarte minor, în umbra Germaniei, în negocierile despre Ucraina. De fapt, negocierile pe Ucraina, așa numitul format normand, au devenit un proces bilateral între Berlin și Moscova.

Aproape același lucru se întâmplă în cazul Republicii Moldova și al Transnistriei. Uniunea Europeană nu o vedem la negocieri, nu o vedem nici la pregătirea negocierilor, în fiecare vară de câțiva ani încoace are loc o conferință în Germania – nu în altă parte, ci doar în Germania. Iar anul acesta, în plus, Germania prezidează OSCE-ul. Prin urmare, Germania deține toate cărțile, Uniunea Europeană este absentă. Am impresia că dl Pirkka Tapiola a fost marginalizat de către Germania din aceste negocieri – nu văd să participe. Deși dl Tapiola a jucat un rol foarte important anul trecut și acum doi ani, acum iată că nu-l prea văd să mai participe.

Germania este în fruntea „bucatelor” din partea europenilor, cum am spus, din cauza dezangajării parțiale a Statelor Unite și din cauza problemelor interne ale Uniunii Europene. Mai mult decât atât, în timp ce anterior cancelarul Angela Merkel era implicată în problematica Republicii Moldova, acum dna Merkel, fiind copleșită de problemele interne – migrația este numai una dintre acestea – a lăsat rolul de frunte pe seama Ministerului de Externe, condus de dl Steinmeier. Iar dl Steinmeier are două deadline-uri, două termene finale – unul în decembrie ca președinte în exercițiu al OSCE-ului pentru acest an, și al doilea termen – anul viitor, când au loc alegeri parlamentare în Germania și s-ar putea ca dl Steinmeier să nu mai revină în Guvern, să nu mai fie ministru de Externe, de aceea el se preocupă foarte mult de moștenirea pe care o va lăsa. Și chiar dl Cord Meier-Klodt, reprezentantul dlui Steinmeier, la discuțiile care au avut loc zilele trecute, a spus că „Germania dorește să lase o poveste de succes, atunci când termină mandatul la OSCE”, așa a formulat dumnealui. Cunoaștem termenul de „poveste de succes” – e un termen care nu prea are o reputație bună, deja nu mai are. Dar Germania, o putere atât de importantă, s-ar mulțumi măcar cu niște fărâmituri de rezultate, măcar să arate ceva.

Și de aceea, aș face apel la Guvernul de la Chişinău, la dl vice-prim-ministru George Balan, să nu facă cedări unilaterale.”