La ministeriala NATO de săptămâna trecută de pregătire a summitului de la Varșovia, Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a pomenit şi Republica Moldova printre provocările cu care se confruntă NATO în contracararea politicilor agresive rusești în estul Europei. „Apărarea colectivă are de-a face şi cu sudul, dar şi cu estul, unde lucrăm şi cu state precum Republica Moldova sau Ucraina”, a menționat Jens Stoltenberg. Într-un interviu pe care ni l-a acordat în ajun, analistul american Vladimir Socor de la Fundaţia Jamestown şi Eurasia Daily Monitor ne-a explicat ce ar trebui, dar nu face Republica Moldova ca să răspundă acestui gen de îngrijorări din partea Alianţei Nord-Atlantice.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu Vladimir Socor
Europa Liberă: Se întâmplă lucruri la granița estică a NATO de ceva vreme, se desfășoară acolo noi forțe, se mărește numărul de militari, armament în țările Baltice, Polonia, România, se sporesc investițiile, s-a inaugurat, iată, Deveselu, se întâmplă ceva și în Marea Neagră… Ce trebuie să facă și nu face, poate, Republica Moldova acum în acest context, când toată lumea în Occident este pusă pe reasigurarea flancului estic, iar Moldova e prima vecină, ca să zic așa?
Vladimir Socor: „Da, Moldova, de fapt, slavă Domnului, nu se învecinează direct cu Rusia, Moldova este la adăpost datorită faptului că Ucraina își menține independența.
Republica Moldova este, practic, dezarmată și nici nu dispune de resursele necesare pentru a avea o armată capabilă de luptă. Republica Moldova are câteva unități capabile să îndeplinească anumite însărcinări, cum ar fi deminare, de exemplu, sau patrulare în misiuni pentru menținerea păcii, care sunt altceva decât misiuni militare. Este o dilemă de apărare și de securitate în care ne aflăm de peste 20 de ani. În cazul Republicii Moldova, dilema aceasta nu a fost rezolvată, inclusiv din cauza dezorganizării interne a Republicii Moldova, dezorganizare care s-a adâncit și mai mult în ultimii doi ani. Dar poziția geografică, din fericire, salvează Moldova, nu sunt motive de alarmă, nici măcar de îngrijorare.
Nu văd ca în viitorul apropiat Republica Moldova sau alianța NATO să aibă resursele necesare pentru a crea o armată moldovenească ce ar fi capabilă de misiuni de luptă, nu văd acest lucru. Deocamdată ar trebui să ne bizuim, pur și simplu, pe poziția geografică norocoasă pe care o are Republica Moldova, mai ales datorită Ucrainei. Ucraina trebuie sprijinită necondiționat.
România este un partener foarte important, dar România nu se poate implica militar în Republica Moldova. Descurajarea Rusiei trebuie să aibă loc pe alte fronturi. Ați menționat măsuri de reasigurare – într-adevăr acesta este termenul folosit și de NATO și de Statele Unite pentru a descrie măsurile care se iau în prezent. Dar comentatori și analiști și personalități militare foarte influente propun altceva – propun nu reasigurare, ci descurajare. Descurajarea este un concept care merge mult mai departe decât reasigurarea.
Alianța NATO oferă garanții. Garanțiile sunt deja mult mai mult decât reasigurare. Dar administrația Obama a introdus termenul reasigurare, termen care convine și Germaniei ca să nu supere Rusia prea mult. Termenul reasigurare este mult prea slab și măsurile care se iau în cadrul conceptului de reasigurare sunt cu totul insuficiente. Sper ca noua administrație de la Washington, care va veni la putere în anul viitor, în ianuarie, va trece de la reasigurare la descurajare, așa cum cer foarte mulți specialiști, inclusiv generali activi din forțele armate americane și din bunele forțe armate europene. Iar descurajarea, măsurile de descurajare, dacă sunt convingătoare, chiar dacă sunt luate pe alte fronturi decât în Republica Moldova, vor avea efect indirect și în Republica Moldova, descurajând eventuale intenții agresive ale Rusiei în zona noastră.”
Europa Liberă: Și nu este momentul Varșovia, momentul în care se trece la această nouă paradigmă de descurajare, nu credeți că acesta ar fi momentul?
Vladimir Socor: „Ar trebui să fie. Țara-gazdă, Polonia, anume pentru aceasta pledează, cu susținerea multor oficialități americane și din țările NATO din Europa. Dar cred că jocurile sunt deja făcute pentru summitul NATO de la Varșovia. Acolo va opera conceptul, totuși, de reasigurare cu trupe insuficiente după părerea multora, inclusiv a mea. De exemplu, patru batalioane: câte un batalion pentru Polonia, Lituania, Letonia și Estonia, un batalion pe fiecare țară. Acesta este proiectul de decizie pentru summitul NATO de la Varșovia.
Evident că este cu totul insuficient, dar bineînțeles că summitul de la Varșovia nu va fi punctul final, va exista viață și activitate NATO și după summitul de la Varșovia și, probabil, măsurile vor fi mai convingătoare anul viitor, după schimbarea administrației din Washington.”
Europa Liberă: Ca să înțeleg, Dumneavoastră, dacă s-ar trece la această nouă paradigmă de descurajare, ați înțelege inclusiv faptul că Statele Unite, NATO sunt gata să garanteze și securitatea vecinilor, care nu sunt parte NATO?
Vladimir Socor: „Nu. Din păcate, acest lucru nu se poate întâmpla. Nu se va întâmpla, dar nici nu se poate întâmpla, deoarece garanțiile de securitate se oferă numai în cadrul alianței NATO. Ceea ce pot face țările NATO pentru vecinii lor din Est, pentru Ucraina, în primul rând, dar și Georgia, este de a instrui și de a echipa forțele armate ucrainene, georgiene pentru a fi capabile de luptă, capabile de a opune o rezistență unei eventuale agresiuni de tip hibrid, de tip combinat din partea Rusiei. A instrui și a echipa.
Acest tip de program, Train and equip se numește, a instrui și a echipa, a fost deja aplicat de administrația americană a lui George Bush, în cadrul Georgiei. Acolo au fost instruiți și echipați câteva mii de soldați georgieni, mulți dintre care au participat ulterior la operațiile americane din Irak și din Afghanistan. Însă, între timp, această capacitate în Georgia s-a erodat deoarece unitățile respective nu au fost menținute la nivel de unități, de exemplu de batalioane sau de regimente, nu au fost menținute la acest nivel, nu au continuat să se instruiască și să se antreneze la acest nivel. Abia acum câteva luni NATO a luat inițiativa de a executa antrenamente cu trupe georgiene în Georgia, dar, deocamdată, nu pentru apărare teritorială în cazul unui conflict armat, ci pentru operațiuni de pacificare sau anti-insurgență. Ceea ce poate fi suficient, în parte, dar sigur nu e deplin suficient. Și nici efectivele respective nu sunt mari, sunt efective modeste. De aceea revin la remarca de adineaori: așteptăm schimbarea administrației din Washington.”
Europa Liberă: O ultima întrebare: acest statut de neutralitate care există în Constituția Republicii Moldova, cât timp mai trebuie menținut? Sau poate la nesfârșit? Sau poate ar fi momentul să fie regândit?
Vladimir Socor: „Aceasta e o întrebare foarte importantă și merită o discuție separată. Neutralitatea adoptată de Republica Moldova în Constituția de acum 20 și ceva de ani, era justificată, în împrejurările de atunci. Nimeni nu prevedea atunci modul în care avea să evolueze situația așa cum o vedem astăzi, sau cum o vedem deja de câțiva ani, când s-a accentuat revanșismul agresiv al Rusiei.
Neutralitatea din Constituția Republicii Moldova demult și-a pierdut sensul. Ea nu garantează absolut nimic. Este o neutralitate pur declarativă, mai mult, declarată în mod unilateral, nerecunoscută internațional, negarantată de nimeni. Trupele rusești rămân pe teritoriul Republicii Moldova, Transnistria are și ea o armată separată de trupele rusești, alta decât trupele rusești pe același teritoriu, de asemenea, violând neutralitatea Republicii Moldova. Pe de altă parte, a șterge din Constituție neutralitatea, a o scoate din Constituție – nici o asemenea măsură nu ar duce la nici un rezultat pentru că nu ar schimba cu nimic situația de fapt. Sigur ar da apă la moară propagandei rusești și ar da apă la moară și separatismului din Tiraspol, dar nu ar schimba situația cu nimic. Degeaba discutăm scoaterea neutralității din Constituție atunci când o asemenea măsură nu numai că n-ar aduce la nici un rezultat concret, dar ar putea chiar să agraveze tensiunile existente și, cum am spus, să dea apă la moară propagandei rusești.
Suntem într-o situație foarte dificilă. Nu suntem apărați de nimic altceva decât de geografie și trebuie să fim recunoscători soartei pentru faptul că Ucraina a devenit un stat realmente independent, care realmente e un scut pentru Republica Moldova față de Rusia.
De aceea, cel mai important lucru care poate fi făcut pentru asigurarea securității Republicii Moldova este consolidarea Ucrainei. Și pentru asta, la acest lucru lucrează multe guverne, multe state, într-o oarecare măsură Statele Unite, într-o măsură limitată NATO. Dar sper eu ca la summitul de la Varșovia să se constituie o grupare, deja se discută despre asta, despre constituirea unei grupări neoficiale, de statele-prietene ale Ucrainei, un fel de coaliție a celor doritori, Coalition of the Willing, o coaliție a celor doritori, în interiorul alianței NATO, care să contribuie la instruirea și echiparea armatei ucrainene pentru a o face mai capabilă de a opune rezistență unor eventuale atacuri de tip convențional-militar din partea Rusiei pentru a menține coeziunea internă a Ucrainei. În viitorul previzibil anume acolo se află și rețeta pentru securitatea Republicii Moldova.”